Titlu:
Curtea Miracolelor
Serie:
Curtea Miracolelor #1
Autor:
Kester Grant
Editura:
STORIA BOOKS
Titlu
original: A Court of Miracles (2020)
Traducere
de Simona Ștefana Stoica
Anul
apariției: 2021
Număr
pagini: 384
Media
pe Goodreads: 3,70 (din 6.436 note)
În
ultima vreme îmi este din ce în ce mai greu să
mă las pradă mrejelor unei povești, motiv pentru care mă plictisesc
destul de repede și sunt nehotărâtă în ceea ce privește alegerea lecturilor
viitoare. Însă, după mai multe romane pe care le-am abandonat și le-am trecut
pe lista pentru mai târziu, am dat peste o carte care m-a fascinat încă de la
primele fraze. „Curtea Miracolelor”, de Kester Grant, ne aruncă, fără nici un
avertisment, într-o lume întunecată, plină de mizerie și de scursuri ale
societății, unde pericolul și moartea pândesc după fiecare colț. Autoarea realizează
o rescriere fascinantă după celebrul roman al lui Victor Hugo, „Mizerabilii”,
din care preia o mulțime de elemente, de la Revoluția Franceză ce a scindat
Parisul și evenimentele tragice ce i-au urmat, până la detaliile vestimentare,
specifice vremii. Dar să nu vă imaginați că o să citiți un roman clasic. Nici
pe departe... „Curtea Miracolelor” este o ficțiune istorică Young Adult, impregnată
cu nuanțe de Horror, Thriller și aventură, ceea ce o face foarte greu de
încadrat într-un singur gen.
Nina sau „Pisica Nopții”, așa cum i
se spune în rândul Ghildei Hoților, este o tânără neînfricată, care nu se dă în
lături de la nici un jaf. Viața ei nu a fost deloc ușoară, în special din cauza
tatălui său, violentul și ursuzul Thénardier,
care a avut grijă să-i facă existența un iad. După ce sora ei, Azelma, este
vândută ca sclavă sexuală în Ghilda Plăcerilor a Tigrului, cel mai temut
conducător de breaslă, soarta Ninei o conduce pe un drum pavat cu cadavre și
teamă. Ea ar face orice este omenește și neomenește posibil pentru a-și salva
sora din ghearele mârșavului Tigru, inclusiv să sacrifice o altă viață
nevinovată, în schimbul Azelmei. Însă afecțiunea maternă pe care începe să o
simtă pentru micuța Ettie o va face să dea totul
pentru siguranța ei.
Cu fiecare pagină pe care o citim,
pătrundem tot mai adânc în tenebrele Parisului, unde facem cunoștință cu
păturile cele mai de jos ale societății, cu
cei care au fost alungați de la suprafață, fiind siliți să trăiască în
subterane. Personajele acestui roman sunt cerșetorii, asasinii, hoții, criminalii,
adică niște fantome ale unei lumi de mult apuse. Acestei imagini degradate și
mizerabile a orașului i se opune panorama strălucitoare și plină de ignoranță a
nobilimii și a regalității.
Familia
regală este înfățișată ca cel mai mare inamic al calicimii. Fiecare mizerabil
trăiește pentru a se răzbuna și pentru a primi ceea ce i se cuvine de drept, pâinea,
adică hrana. Ne este prezentată o perioadă istorică cumplită, evenimente reale
în urma cărora Parisul a fost sfâșiat de revoluție și oamenii au suferit de boli
și de foamete. Nobilimea a oprit distribuirea pâinii în rândurile celor săraci,
cu intenția de a scăpa definitiv de calicii care tulbură liniștea orașului. Însă
decizia lor împotriva vieții, împotriva celor lipsiți de apărare, a determinat
scindarea Parisului în două orașe, unul de suprafață, căruia i se atribuie
lumina soarelui, și unul subteran, care stă sub spectrul întunecat al nopții.
Acum
că v-am prezentat fundalul care determină toate evenimentele din carte, este
momentul să vorbim puțin și despre protagonistă. Nina duce pe umeri o povară
imensă, salvarea celor din jur, și, prin urmare, a întregului Paris. Ea reprezintă
o combinație stranie între inteligența și instinctul de conservare al Cosettei
și determinarea lui Jean Valjean, cele două personaje celebre ale lui Hugo. Ea
este capabilă să trăiască în ambele lumi, dar să o accepte doar pe una, cea a
tenebrelor, refuzând să aibă încredere în nobilime.
Personajele
din acest roman nu pot fi analizate individual. Ele trăiesc în colectivitate,
pentru că împreună sunt puternice, pentru că împreună se pot opune distrugerii.
Însă, cu excepția eroinei, mai există două caractere care se disting în toată
marea de chipuri palide și cenușii. Unul dintre ele este conducătoarea Ghildei Asasinilor.
Ea este cea care introduce o nuanță fină de Fantasy în carte și e o maestră
desăvârșită a manipulării. Demnitatea pe care o afișează, privirea periculoasă
și puterea de care se bucură în Curtea Miracolelor o transformă într-o regină a
mizerabililor, imaginea în oglindă a adevăratei regine care ar trebui să se
îngrijească de poporul ei. Cel de-al doilea caracter despre care trebuie să vă
vorbesc este micuța Ettie. Ea este mai mult decât oricine Cosette, adică
puritate în persoană, în ciuda faptului că locuiește printre cerșetori și hoți.
Naivitatea ei puerilă o transformă într-o victimă a cruzimii celorlalți. Însă
gingășia ei poate fi doar o mască sub care se ascunde un caracter puternic, o
salvatoare a celor rătăciți.
Pe
lângă scriitura impecabilă și poetică, pe lângă evenimentele tumultoase, pline
de suspans ce nu te lasă să ridici ochii de pe pagină, am apreciat enorm de
mult faptul că nu există nici o poveste de dragoste clișeică, care să distrugă
farmecul întregului roman. În lumea imaginată de Kester Grant, iubirea este o
slăbiciune ce îți poate aduce moartea, prin urmare, dacă vrei să
supraviețuiești, sângele rece, rațiunea și abilitățile înnăscute ce te pot
încadra într-o ghildă sunt esențiale.
Nu
am crezut că o să-mi placă atât de mult, dar, acum că stau și mă gândesc, parcă
cinci stele pe Goodreads sunt prea puține. „Curtea Miracolelor” este una dintre
lecturile la care respirația îți stă în loc, realitatea se dizolvă de tot, iar ficțiunea
devine mai vie ca oricând, prinzându-te într-o bulă de cristal. Romanul de față
este abia prima parte a seriei cu același nume, urmând ca în 2023 să apară, în
original, cel de-al doilea volum, o continuare pe care sunt sigură că o voi
devora la fel de repede ca pe aceasta.