Titlu: Mystic River
Autor: Dennis Lehane
Editura: CRIME SCENE PRESS
Titlu original: Mystic River (2001)
Traducere de Roxana Brînceanu
Anul apariției: 2023
Număr pagini: 512
Media pe Goodreads: 4,17 (din 145.050 note)
Jimmy Marcus și David Boyle locuiau în Flats, iar amicul lor, Sean
Devine, era din Point. Sean mergea duminica la casa parohială Saint Mike purtând Pantaloni negri, cravată neagră și
cămașă albastră, în timp ce Jimmy și Dave umblau în haine de stradă, trei zile
din cinci. De la casa lui Sean până la cea a lui Jimmy erau doar douăsprezece
străzi, dar locuitorii din Point erau proprietari, iar cei din Flats, chiriași.
Tatăl lui Sean lucra împreună cu tatăl lui Jimmy la fabrica de dulciuri, astfel
încât cei doi puști de unsprezece ani s-au împrietenit, incluzându-l în grupul
lor și pe Dave, un copil cu ochi apatici și încheieturi de fată. Însă, într-o
zi, în timp ce se încăierau în mijlocul străzii, și-a făcut apariția o mașină
de poliție, iar cei doi agenți l-au luat pe Dave Boyle cu ei, ca să-l ducă
acasă, fiindcă, așa cum spuneam, era din Flats. Dar copoii nu erau copoi, și, după
câteva zvonuri și apeluri la poliție, nimeni nu a crezut că puștiul se va mai
întoarce vreodată în oraș. Însă, după patru zile, Dave Boyle a pășit din nou pe
străzile din Flats, iar ei au știut atunci că el este un supraviețuitor, că e
băiatul care a scăpat din gura lupilor.
După douăzeci și cinci de ani, cei
trei prieteni se regăsesc pe drumuri separate. Sean e anchetator, Dave Boyle
face antrenamente cu fiul său, Michael, ca să ajungă cel mai bun jucător de baseball din Boston, așa cum fusese și el în timpul colegiului,
iar Jimmy, după câteva jafuri reușite și un eșec care l-a costat doi ani la Casa de corecție Deer Island din Winthrop, deține un magazin
la colț de stradă. Așadar, liniște și pace... Cu fiecare an rata criminalității
scade, nici gangsterii nu mai sunt ce-au fost cândva. Însă, după o noapte cu alcool
și o odisee prin barurile din East Bucky, în compania celor două prietene, Katie
Marcus nu a mai ajuns acasă. Mașina ei, lovită și cu o gaură de glonț în parbriz,
a fost găsită în apropierea parcului Pen Channel, iar dârele de sânge și pașii
din nisip i-au condus pe polițiști pe malul râului Mystic, acolo unde se pare
că fata pur și simplu s-ar fi evaporat. Ce nu știe Sean, și nu ar trebui să
afle niciodată Jimmy, e că exact în aceeași noapte s-a întors și Dave Boyle
acasă de la bar, lovit și plin de sânge.
Crima e motivul care-i
aduce pe cei trei prieteni la un loc, dar și mobilul care-i pune față în față, ca
posibili inamici. Dave ar putea fi ucigașul, dar la fel de bine, așa cum
susține în fața soției sale, Celeste, ar putea fi doar victima unui bărbat de
culoare care a încercat să-l jefuiască. Să fim serioși... Ce hoț ar veni cu
replica „Banii sau viața, frate”? Treaba lui Sean e să-l găsească pe ucigașul
lui Katie, cât de repede, adică până nu-și trimite Jimmy Marcus cumnații pe teren,
foștii (și actualii) bandiți care nu stau prea mult la discuții, mai ales când e
vorba de nepoata lor vitregă. East Bucky e o bombă cu ceas, gata oricând să se
întoarcă cu treizeci de ani în urmă, când criminalilor și răpitorilor nu le era
frică de poliție. Adevărul e că Jimmy nu mai e același om de la moartea fostei
sale soții, dar omorul de acum ar putea să trezească în el instinctul de
prădător de altădată.
Mai
mult decât o carte polițistă, „Mystic River” e un roman social. Evoluția celor
trei protagoniști se datorează, în primul rând, mediului în care au crescut.
Cei din Point au avut de mici lumea la picioare, nu datorau nimic nimănui,
astfel încât au putut să urmeze o profesie, să-și facă un renume. Dave Boyle a reușit
asta datorită baseball-ului, însă forțele te părăsesc odată ce
îmbătrânești, și acum vrea să dea ștafeta fiului său, pentru a-i oferi un
viitor (relativ) ușor. Dar Jimmy... Jimmy a fost întotdeauna un locuitor al Flats-ului,
copil și apoi infractor adult, un ins care a știut mereu cum să se impună și să-i
atragă pe locuitori de partea lui. Pentru că jafurile se comit cât mai departe
de casă, pe ai tăi trebuie întotdeauna să-i protejezi. Și, până la urmă, poate
că băiatul care a scăpat din gura lupilor n-ar fi trebuit să se mai întoarcă, fiindcă
odată ce ai dispărut, ar fi mai bine pentru toată lumea să rămâi dispărut.
Dacă
evenimentele ar fi escaladat într-o altă direcție, m-aș fi prins de unde și-ar fi
luat materia Don Winslow pentru „Orașul în flăcări”. Însă cele două romane nu
au prea multe în comun, în afară de fresca socială, un soi de oraș al
parveniților, care s-au autoproclamat stăpâni peste ce nu-i al lor de drept.
Sărăcia eclipsează bunul trai, destinele pot fi forțate, dar nu și schimbate,
iar crima rămâne singurul mecanism prin care justiția și nelegiuirea sunt puse
în oglindă, ambele încercând să soluționeze, prin propriile mijloace, problema
centrală. Scriitura lui Dennis Lehane e una puternică, ascuțită, care pune
presiune atât pe personaje, cât și pe cititor. Treaba e serioasă, atât de
serioasă încât ți se transmite la fiecare pagină că ar trebui neapărat rezolvată,
însă rămâne de văzut ce s-a întâmplat, cu adevărat, în acea noapte, în
apropierea râului Mystic.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, luna aceasta, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Dennis Lehane:
