Recenziile lui Gică 180 (în avanpremieră) - Secretul pacientei de Loreth Anne White

Titlu: Secretul pacientei 

Autor: Loreth Anne White 

Editura: LITERA

Titlu original: The Patient's Secret (2022)

Traducere de Maria-Magdalena Dumitru

Data apariției: 14.05.2024

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 4,30 (din 35.721 note)

 

„— Ei bine, există pe de o parte persona, sinele, umbra, iar pe de altă parte, anima sau animus. Persona este masca în spatele căreia alegem să ne ascundem. Așa cum se întâmplă cu tine: persona ta, masca ta e cea de doctor, atunci când porți halatul alb sau atârni firma la poartă, oamenii așteaptă anumite lucruri. Te cred înțeleaptă, plină de compasiune și binevoitoare. Așteaptă să te comporți în felul în care se comportă un medic sau un psiholog. Pune-ți o insignă de polițist și ia în mână o armă, și atunci ești apărătorul în care au încredere. Ești curajos și drept. Îmbracă uniforma galbenă de pompier, și devii un erou. Un salvator. Acoperă-te cu o robă neagră și pune-ți o perucă cu bucle cenușii, și reprezinți justiția, ești mediatorul înțelept al adevărului, cerni binele de rău. Pune-ți o glugă, și ești călăul. Dar scoate-o, și călăul se poate duce acasă la familia lui, cu conștiința curată, pentru că nu-și făcea decât meseria.”

            Lily Bradley e o femeie realizată. Locuiește în Story Cove, printre bogătași, are un soț de invidiat, alergător de cursă lungă și profesor universitar de psihologie, și lucrează la Cabinetul de Terapie Stejarul, o mică afacere pe care a pus-o pe picioare în urmă cu câțiva ani, într-o anexă a propriei locuințe. Însă, într-o dimineață devreme, după ce termină ședința cu Tarryn, o adolescentă care are probleme cu furtișagurile, soțul ei se întoarce plin de sânge de la jogging, susținând că a descoperit un cadavru zdrobit pe plajă. Dar polițiștii care ajung în următoarele clipe pe strada familiei Bradley nu sunt așa siguri că Tom e nevinovat, fiindcă declarațiile bărbatului, aflat în stare de șoc, se contrazic de la sine. A apelat numărul de urgență abia când a ajuns acasă, susținând că nu avea telefonul la el, și-a schimbat tricoul însângerat cu unul curat și a acoperit chipul moartei cu geaca sa, ca și cum între ei ar fi existat o relație sentimentală.

            Întoarcerea grăbită a lui Tom a fost surprinsă și de mezinul familiei, Matthew, care se joacă de-a super-spionul din camera lui de la mansardă, fotografiind tot ce mișcă în împrejurimi, de la vecinii de peste drum, până la Omul din Umbră ce le supraveghează casa de câteva săptămâni. Mai mult de atât, prin zonă își face veacul un criminal în serie, poreclit Ucigașul Atlet, pentru că le vânează pe femeile care ies la alergat, pe care le violează și apoi le omoară. Și fiindcă criminalul acoperă întotdeauna chipurile victimelor, Tom devine principalul suspect și în cazul celor trei femei ucise, de la care făptașul a luat câte o bijuterie drept trofeu. Dar Lily a muncit mult ca să ajungă aici, ca să aibă familia și afacerea la care a visat, așa că nu va lăsa pe nimeni să distrugă tot ce a construit în toți acești ani, chiar dacă asta înseamnă să-și ajute soțul să-și ascundă faptele odioase, adică să protejeze un monstru.

            Dincolo de premisa polițistă, povestea se concentrează asupra celor trei personaje feminine din prim plan. Primul e Lily, evident. Al doilea e Arwen Harper, o artistă ce s-a mutat, împreună cu fiul ei, vizavi de casa familiei Bradley, și care, atunci când nu servește clientela de la Leul Roșu și nu pictează, își dedică timpul cercetării, lucrând la o carte True Crime care-i va aduce bani și faimă. Și al treilea e Rulandi Duval, polițista care se ocupă atât de cazul Ucigașului Atlet, cât și de investigația ce-l vizează pe Tom Bradley. Rue e o femeie de culoare care se confruntă zilnic cu prejudecățile albilor, dar și cel mai competent detectiv din Story Cove. Nu se poate spune despre ea că e fericită, chiar dacă are un soț chipeș și un fiu care ar face orice ca s-o vadă cu zâmbetul pe buze, dar se mulțumește cu reușitele mărunte, cu rezultatele profesionale prin care-și demonstrează sieși că e deasupra oricărui bărbat alb misogin.

            Cartea e atipică din mai multe puncte de vedere. Protagonista nu încearcă să elucideze crima, ci să o acopere, chiar dacă, din poziția sa de terapeut, ar trebui să trateze mințile bolnave. Alergătoarea care a căzut/a fost împinsă de pe stânci este descoperită chiar în primele pagini, astfel încât suntem aruncați direct în vârtejul acțiunii, neavând dinainte instrumentele cu care să separăm minciunile de adevăr. Secretul pacientei? Dar cine e pacienta? Nu poate fi Tarryn, fiindcă e prezentă doar în primele capitole, de altfel, nu apar alți pacienți, cu excepția pompierului de alături. Și așa, cu pași mărunți, pendulăm între „În prezent” și „Atunci”, apropiindu-ne de răsturnarea de situație din final, care, oricât de atent ai fi fost la detaliile presărate pe parcursul textului, reușește să-ți dea toate presupunerile peste cap.

            Fie vorba între noi, nu mă așteptam să fie atât de bun. Spre deosebire de Ruth Ware sau Matthew Blake, Loreth Anne White chiar știe cum să scrie un thriller psihologic veritabil. Personaje complexe și superficiale deopotrivă, acțiune din plin, răsturnări care se țin lanț, un șir lung de suspecți care-și dau ștafeta unul celuilalt, un cartier select în care diavolul și-ar dori să locuiască și familii perfecte la prima vedere, cu secrete adânc îngropate în propriile minți – un melanj de chipuri și tabieturi vicioase, printre care se ascunde un criminal în serie greu de dibuit și capturat. Nu doar că o recomand, dar vă sugerez s-o (pre)comandați cât se poate de repede, pentru că s-ar putea să fie cel mai bun thriller psihologic tradus în 2024, la ani lumină ca stil și complexitate de „Prin ochii ei” sau „Pacienta tăcută”.

 

ATENȚIE! Citatul din primul fragment este preluat din ediția ARC (necorectată), astfel încât există posibilitatea ca în versiunea finală să apară mici modificări în urma redactării/corecturii.

PRECOMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 150 - Ciudata Sally Diamond de Liz Nugent (Avanpremieră - CRIME CLUB)

Titlu: Ciudata Sally Diamond  

Autor: Liz Nugent

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Strange Sally Diamond (2023)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 416

Media Pe Goodreads: 4,25 (din 25.151 note)

 

            Sally Diamond nu a făcut nimic greșit, doar a respectat ultima dorință a tatălui ei și l-a dus la gunoi după ce a murit. L-a băgat într-un sac și l-a incinerat în crematoriul pentru deșeuri din hambarul verde. Și nu înțelege de ce Angela, medicul și prietena lor de familie, și poliția au rămas șocați și sceptici la gestul ei de rămas-bun. Dar Sally nu pricepe multe, și de asta este privită cu milă sau răutate. Ca atunci când era la școală și colega din banca din spate i-a tăiat o șuviță... Sau când ceilalți copiii o bârfeau în baia școlii, neștiind că ea se afla într-una dintre cabine, cu picioarele pe colac, luându-și prânzul. Singurul care a înțeles-o a fost tatăl ei, Thomas Diamond, care a crezut că cel mai bine pentru ea este să stea departe de restul lumii, în siguranță, protejată de propria familie și liberă să se comporte ca un copil de zece ani. Dar copilăria s-a sfârșit odată cu moartea lui, iar Sally, forțată de împrejurările nefericite, trebuie să dea piept cu realitatea, cu tot ce i s-a ascuns în acești patruzeci și doi de ani.

            Cu mai bine de patruzeci de ani în urmă, Denise Norton, o fetiță de numai unsprezece ani, a fost luată de un străin din fața casei sale. Răpitorul, un dentist cunoscut în branșă și foarte apreciat de pacienții săi, a ținut-o închisă într-o cameră izolată fonic timp de paisprezece ani, până când, din cauza unei întâmplări „nefericite”, a fost nevoit să-și părăsească locuința, ba chiar să fugă din țară, luându-și o identitate falsă. În tot acest timp, Denise a trăit legată cu un lanț de calorifer, înfometată, lovită cu pumnii și picioarele, neștiind ce zi e, dacă afară e lumină sau întuneric, dându-și seama când e iarnă din cauza frigului greu de îndurat sub vechile pături roase și găurite. Poliția a căutat-o, dar fără niciun rezultat, părinții au sperat ca într-o zi să se întoarcă acasă, i-au ridicat chiar și un altar, dar Denise a rămas doar un nume invocat în rugăminți fierbinți și rugăciuni, o fotografie ce se regăsește în baza de date cu persoanele dispărute din Irlanda.

            După moartea tatălui ei, Sally ajunge (din nou) pe prima pagină a ziarelor, atrăgând atenția unor oameni nu tocmai cu intenții ortodoxe. Unii îi trimit scrisori de încurajare, încercând să o susțină emoțional, iar alții îi doresc să piară în focurile iadului, pentru ce i-a făcut lui Thomas Diamond. Dar fata/femeia noastră, deși are momente de furie justificate, nu ar fi în stare (neprovocată) să le facă rău celorlalți, și în niciun caz nu și-ar fi ucis tatăl, așa cum au presupus unii oameni. Ba mai mult, Sally e pe cale să înceapă o viață nouă, să se integreze în societate, și pentru asta și-a făcut un cerc restrâns de prieteni și a început să meargă la terapeut. Îi plac copiii și ar vrea să aibă grijă de ei, dar marea ei pasiune rămâne pianul și se refugiază în muzică de fiecare dată când are de cugetat sau cineva îi dă o veste proastă. Nu mai face pe surda, însă și-a luat o pereche de căști pentru zgomot, merge la cumpărături de una singură și a învățat să gătească, chiar dacă preferă să facă sendvișuri atunci când are vreun vizitator. Însă printre amicii ei s-a infiltrat și Mark, vecinul cel nou, bărbatul care susține că este îndrăgostit până peste cap de Anubha, frumoasa indiană din grupul ei de prieteni, dar care profită de fiecare întrevedere ca să scormonească în trecutul lui Sally, fiind prea interesat de povestea ei dinainte să ajungă la familia Diamond.

            Și dacă aș fi vrut, n-aș fi putut să vă ofer mai puține detalii. Normal că am lăsat surprizele pentru momentul când veți citi cartea, dar mi-era imposibil să nu vorbesc despre perspectiva cu Denise, mai ales că romanul face parte dintr-un „trend” al ultimilor ani, cred că aș putea să-i spun un subgen al literaturii de suspans, realizat, într-o multitudine de forme și stiluri, după o poveste reală. „Ciudata Sally Diamond” face parte din seria romanelor cu și despre persoane și familii captive, alături de „Rășină”, de Ane Riel, „Fata A”, de Abigail Dean, „Dragă copilă”, de Romy Hausmann, „Camera”, de Emma Donogue, „Când vin străinii”, de Ivar Leon Menger... Pentru mine, în ciuda faptului că am fost avertizat, a reprezentat o experiență atroce. E o carte care te zgârie pe inimă și te face să strângi din dinți la unele scene, care te trece de la o stare extremă la alta, pregătindu-te sufletește pentru clipa de purificare și eliberare emoțională (necesară) din final. Și dacă subiectul nu vă e pe plac, eu zic că merită s-o cunoașteți pe Sally, pentru că, în ciuda handicapului ei, poate fi o prietenă de nădejde, un om cu suflet bun, generos și (după câteva ședințe de terapie) deschis, plin de surprize, dar și de traume greu de gestionat și vindecat.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Liz Nugent:

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Analogii, Antologii

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi  

Fata Cu Cartea

                                                  Falled

COMANDĂ CARTEA