Recenziile lui Gică 191 - Casa pe jumătate arsă de Alex North (CRIME CLUB)

Titlu: Casa pe jumătate arsă 

Autor: Alex North

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: The Half Burnt House (2023)

Traducere de Alexandra-Maria Vrînceanu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,45 (din 12.050 note)

 

            Doar cei aleși îl pot asculta pe Dumnezeu și-i pot face Voia. Și dacă îi auzi cuvintele, dacă mintea ta e pătrunsă de acea energie înălțătoare, înseamnă că ai primit o misiune, imposibil de pus la îndoială. Dar, dacă Dumnezeu știe deja ce se va petrece, atunci nu cumva ești doar un pion în mâna Sa? El e Trecutul, Prezentul și Viitorul, iar tu, doar o cărămidă așezată acolo unde trebuie. Și, totuși, cum rămâne cu Liberul Arbitru? Tot ce urmează să întreprinzi e deja scris undeva, drumul tău e dinainte cartografiat, și nu poți schimba nimic. Ești bun sau rău? „Să nu ucizi”... Dar dacă asta ți se cere să faci? Să omori copii pentru că Zeul Tău vrea să-i transformi în îngeri? De ce te-ar împinge să-i încalci propria Poruncă? Sau e posibil ca dincolo de lumină să se afle altcineva? Sau poate că, dincolo de gândirea abstractă, propria filosofie e doar o invenție prin care vrei să-ți justifici vărsarea de sânge.

            Alan Hobbes, bogătaș și distins profesor de filosofie, se pregătește să doarmă. Și-a concediat toți angajații, și-a luat pastilele, și acum așteaptă să-l ia somnul. Somnul de veci. Alan a prevăzut că în noaptea asta cineva va intra în vechea și impozanta vilă pe jumătate arsă și-l va ucide prin înjunghiere. Știe, dar nu dorește să riposteze, vrea doar ca totul să se sfârșească. (...) Și uite că avem și un suspect. Pe Chris Shaw, un bărbat cu antecedente, dependent de droguri, care în urmă cu șaptesprezece ani a fost atacat ziua-n amiaza mare de un nebun înarmat cu un cuțit, purtând de atunci o cicatrice oribilă ce-i brăzdează chipul. Până și sora lui, Katie, l-a reclamat în urmă cu ceva timp că i-ar fi furat bani din poșeta lăsată nesupravegheată, ca să-și întrețină viciul. Așadar, Alan și Chris... Dar care poate fi legătura dintre un tânăr asuprit de soartă și traumatizat și un filolog obsedat de Demonul lui Laplace și de ucigașul în serie poreclit Cel care făurește îngeri?

               Dacă Katie Shaw nu și-ar fi neglijat  fratele, atunci când a ales să-și petreacă câteva ore în pat cu iubitul, devenit între timp soț, poate că Chris nu ar fi fost atacat și, în consecință, nu ar fi ajuns pe marginea prăpastiei. Și atunci când mama lor o sună, având informații importante despre Chris, Katie simte că ceva cumplit s-a întâmplat. Însă fratele ei nu e de găsit. Pur și simplu a dispărut. Sau poate că se ascunde de cineva... Însă nu doar ea îl caută, ci și poliția, fiindcă chipul său apare pe o filmare din casa lui Alan Hobbes, chiar înainte să dezactiveze camerele de supraveghere. Pe lângă asta, Katie se confruntă acasă și cu un soț din ce în ce mai ursuz, care-și neglijează fiica. Siena e o fetiță ruptă din lună, fermecată de lumina de pe cer care o vizitează în fiecare noapte, ce mai... un înger. Colac peste pupăză, o mașină roșie, dubioasă, a fost observată cu o zi în urmă staționând în apropierea grădiniței Sienei. Coincidență sau nu, tot dintr-o mașină roșie a coborât acum șaptesprezece ani și bărbatul care l-a atacat pe Chris.

               Ancheta cu privire la Chris Shaw cade în mâinile lui Lawrence Page, chiar polițistul care s-a aflat la locul posibilei tragedii după ce agresorul a fost imobilizat. Atunci, a oprit-o pe Katie în timp ce adolescenta alerga cu sufletul la gură spre casă, iar acum... îl caută pe fratele acesteia. Cu o colegă extrem de competentă, care deschide gura doar pentru a-și afișa nemulțumirea sau pentru a sublinia informații relevante pentru caz, Lawrence își petrece timpul asamblând frânturile din viețile lui Alan Hobbes și presupusului său călău, căutând motivul din spatele omorului. Și chiar dacă știe cine e ucigașul, nu reușește să înțeleagă cum ar fi putut să afle fostul profesor de filosofie că urmează să fie omorât chiar în acea noapte. Și de ce nu ar fi încercat să se apere, de ce nu a sunat la poliție? Să-și fi așteptat cu stoicism pedeapsa? Sau să fi fost sigur că  nicio formă de justiție din lumea asta nu l-ar fi putut salva de la sfârșitul sângeros, scris deja în Cartea Vieții și a Morții?

               Alex North revine cu un thriller complex, sumbru și plin de mister, aproape la fel de alert ca „Omul Șoaptă”. Și de data asta avem de-a face cu o doză serioasă de ezoterism, care transcende realismul cotidian. Personajele sunt bine construite, pozitive și culpabile în același timp, prinse într-un vârtej al nesiguranței ce le destabilizează din rădăcini prezentul perfect. Pericolul e palpabil, niciunul dintre ei nu e în siguranță, nici cei care vor să facă dreptate, nici criminalii care cred că scenariul a fost scris exclusiv pentru ei. Povestea e stufoasă, pe alocuri previzibilă, însă reușește să te surprindă cu fiecare răsturnare de situație. Câte personaje din prim plan, atâtea perspective și tot atâtea posibile rezolvări. Și, totuși, „dacă ai putea să vezi în viitor, ai vrea să știi ce urmează să se întâmple?”

Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Alex North:

Literatura pe tocuri

Anca și cărțile.ro

Falled

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii

Fata Cu Carte

Citește-mi-l

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 27 - Omul Șoaptă de Alex North

Titlu: Omul Șoaptă

Autor: Alex North

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: The Whisper Man (2019)

Traducere de Ana Magdalena Petraru & Speranța Doboș

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 440

Media pe Goodreads: 4,05 (din 86.952 note)

 

Cu toții ne aducem aminte de monștrii care ne-au bântuit copilăria. Creatura de sub pat, omul din dulap sau străinul din grădină sunt doar câteva dintre formele pe care le lua groaza, din cauza imaginației noastre debordante. Pe urmă am crescut și am realizat că totul era doar în capul nostru. Cu toate acestea, odată cu înaintarea în vârstă, ne-am dat seama că monștrii există, dar nu arată așa cum credeam noi. Nu e vorba despre dinți ascuțiți, tentacule uriașe sau picioare de păianjeni, ci despre ființe care, fizic, arată ca noi, însă mintea lor este plină de demoni. E vorba despre acei oameni care văd o plăcere în a răpi și a ucide, suflete bolnave ce ar agresa ușor un adult, dar care au, în special, o fascinație pentru cei inocenți. Iar atunci când răul își face de cap, este posibil ca toți monștrii copilăriei să se întoarcă și să-ți bântuie prezentul.

După ce soția lui moare, Tom ia decizia să înceapă o nouă viață, împreună cu fiul său, Jake, într-o casă nouă, dintr-un alt oraș. Lăsând amintirile tragice în urmă, cei doi încearcă să se adapteze la noua situație, astfel Jake este nevoit să meargă la o altă școală și să-și facă prieteni noi. Însă el nu e un copil foarte sociabil, singurul lui prieten fiind o fetiță imaginară care își face apariția atunci când simte nevoia să se joace sau să comunice cu cineva. Povestea devine și mai complicată , după ce, în noua locuință, încep să se petreacă lucruri inexplicabile, și, de parcă nu era îndeajuns, în oraș circulă un zvon despre dispariția unui copil de aceeași vârstă cu Jake.

Cartea lui Alex North este un thriller de primă mână, un roman care combină, într-un mod fascinant, intriga unei anchete polițienești cu o atmosferă întunecată, pe alocuri înfiorătoare. Așa cum am spus și în recenziile anterioare, sunt fanul cărților care își depășesc genul, și savurez cu plăcere orice fel de experiment narativ, atâta timp cât povestea sună bine și se îndreaptă în spre un final spectaculos. Poate experiment nu e cel mai bun cuvânt în acest caz, însă am simțit de câteva ori plăcerea autorului de a insista pe unele secvențe, cu scopul de a-l intriga și mai tare pe cititor. De la început, am fost aruncat în mijlocul acțiunii și, cu toate că intuiam finalul, am fost surprins de răsturnările de situație ce au luat naștere din elemente ce, inițial, nu păreau să se lege.

Pe lângă o ficțiune despre obsesie și inocență, „Omul Șoaptă” este o poveste despre relația tată-fiu, dar  și despre ce îți rămâne după ce ai crezut că ai pierdut totul. În prim-plan, avem o familie care încearcă să își revină în urma unui eveniment cumplit. Tatăl, fiind scriitor, se străduiește să se întoarcă la vechea îndeletnicire, însă, de multe ori, realitatea bate fantezia, și durerea este imposibil de depășit. Iar atunci când rămâi prizonierul trecutului, este greu să observi lucrurile care chiar contează în prezent. Însă nimic nu se compară cu suferința unui copil care și-a pierdut mama. Mi-a plăcut mult de Jake și am apreciat faptul că e capabil să ia propriile decizii, chiar dacă uneori depășește limita, și ceilalți încep să-l vadă ca pe un ciudat. Atunci când prăpastia dintre tată și fiu devine din ce în ce mai mare, reușește, cu ușurință, să-și facă loc un intrus care să le dea viața peste cap a doua oară.

            Un aspect fascinant al volumului este chiar construcția antagonistului. Nu vreau să vă dau prea multe detalii cu privire la el, cred că cel mai potrivit ar fi să-l vedeți direct în acțiune. Pe de altă parte, există câteva personaje care mi-au atras atenția, și nu pot să nu-l menționez pe Pete, detectivul însărcinat cu ancheta, o persoană pe cât de puternică, pe atât de fragilă în fața propriilor demoni.

            Dacă vrei să citești o carte care să-ți bage frica-n oase, o poveste care să-ți evoce cele mai mari frici ale copilăriei, este posibil ca romanul lui Alex North să fie lectura perfectă. Iar ca atmosfera să fie completă, îți recomand să-l citești noaptea, la lumina unei lămpi sau pe un ecran digital, ca să Sinți din plin fiorii de groază ce zac între aceste pagini.

COMANDĂ CARTEA