Titlu: Casa neagră
Serie: Trilogia Lewis (#1)
Autor: Peter May
Editura: CRIME SCENE PRESS
Titlu original: Blackhouse (2011)
Traducere de Loredana Frățilă-Cristescu
Anul apariției: 2025
Număr pagini: 416
Media pe Goodreads: 4,09 (din 45.369 note)
Primul fum tras în plămâni,
primul pahar dat peste cap, prima partidă de sex în șopronul pentru bărci, când
nici tu, nici ea, nu știați cum ar trebui mai exact să procedați, primele
experiențe, traumatizante sau înălțătoare, le porți în minte și în inimă până
la moarte. Pentru locuitorii insulei Lewis, din Scoția, însă, testul prin care
ți se atestă trecerea de la copil la bărbat este reprezentat de vânătoarea de guga
(bobocii de gâscă de mare), care se găsesc pe An Sgeir (cuvântul galez pentru
piatră), stânca de aproximativ o sută de metri din mijlocul oceanului, unde
păsările vin să-și depună ouăle, făcându-și cuiburi pe suprafața dură și pătată
de găinaț, părăsind piatra abia după ce puii vor începe să zboare. Vânătorii petrec
două săptămâni pe An Sgeir, timp în care trebuie să stranguleze, decapiteze și
aranjeze în tumuli uriași, una peste cealaltă, două mii de guga, captura, conservată
cu sare, cu care se vor întoarce pe Lewis, asigurându-și familiile cu carne de
pasăre pentru următoarele trei anotimpuri. Cu optsprezece ani în urmă, însă, pe
An Sgeir a avut loc o tragedie, trupul unui bărbat, care intenționase să dea o
mână de ajutor unui băiat aflat în primejdie, alunecând în apele tulburi de
dedesubt, marea luându-și )la rândul ei) prada ce se prăbușise în brațele sale
reci.
Când un bărbat din Crobost este
găsit mort într-un șopron pentru bărci, lovit în cap cu un obiect contondent, sugrumat,
spânzurat și cu o tăietură la nivelul abdomenului, prin care i s-au revărsat
mațele, o crimă ce copiază la indigo un omor nesoluționat din Edinburgh, Inspectorul
Fin (Fionnlag) Macleod se întoarce după aproape două decenii pe insula Lewis,
pregătit să pună mâna pe sadicul ucigaș ce a reușit să tulbure din temelie comunitatea
religioasă în care s-a născut. Victima nu e nimeni altul decât Angus (Angel) Macritchie,
bătăușul care le provocase nenumărate probleme lui Fin și lui Artair Macinnes
(cel mai bun prieten din copilărie). Fin simte revenirea ca pe propriile Munci
ale lui Hercule, nefiind în stare să-I privească în ochi cu sinceritate pe cei
pe care i-a părăsit, șocat la vestea că Marsaili, prima lui dragoste și fata cu
cosițe blonde și ochelari care i-a furat virginitatea, este căsătorită cu
Artair, bam ai mult, că cei doi au și un fiu de optsprezece ani, care poartă
chiar numele (cu pronunție gaelică) de Fionnlag. Pașii săi de anchetator îl împing,
însă, să dea ochii și cu Donald Murray, băiatul de odinioară al pastorului,
care fumase iarbă nu tocmai pe ascuns, se culcase cu aproape toate fetele din oraș
și fusese sceptic cu privire la existența unei forțe divine, ajuns la rândul
său pastor, și a cărui fiică, Donna, susține că a fost violată de Angel, chiar
înainte ca nenorocitul să fie ucis.
Narațiunea detectivistică nu
este decât o imensă galerie în care sunt așezate cu grijă, aidoma unor picturi
expresioniste, amintirile tulburătoare și edificatoare ale protagonistului, care
își găsesc pe rând, dar nu în ordine cronologică, locul în timp și spațiu. Fin
e un bărbat bântuit de propriul trecut, care a simțit nevoia să se întoarcă în
Lewis, dar nu este pregătit pentru schimbările majore care s-au petrecut de la
moartea propriei mătuși. Pășim alături de tânărul Fin pe An Sgeir, la prima sa
vânătoare de guga, ne întristăm atunci când aflăm despre părinții săi care
și-au pierdut viața într-un accident de mașină și trăim cu speranța că totul se
poate remedia atâta timp cât Marsaili nu l-a uitat, iubindu-și fiul ca pe rodul
sentimentelor ce-i uniseră cândva. Ancheta nu doar că stagnează, dar pare să se
estompeze, emoțiile și șocul regăsirii eclipsând investigația, Fin devenind
băiatul de odinioară, părăsind simbolic, fără voia lui, uniforma de polițist. E
copilul de altădată, orfanul care a pierdut totul într-o seară dansantă, dar
care abia acum realizează că, de fapt, plecarea la universitate i-a schimbat
complet destinul, pedeapsa bobocului de gâscă de mare care și-a părăsit singur cuibul sigur și călduros.
Și, totuși, cu cadavre măcelărite
sau fără, rămâne o întrebare... Ce este, de fapt, casa neagră. Ei bine, eu mă
retrag, așa că-l voi lăsa pe Peter May, prin cuvintele propriului personaj, să vă răspundă:
„Locuiam în ceea ce se chema o casă
albă, la vreo opt sute de metri depărtare de satul Crobost, parte din
comunitatea Ness, aflată la extremitatea nordică a insulei Lewis, la rândul ei
situată cel mai la nord din tot arhipelagul Hebridelor Exterioare al Scoției.
Casele albe fuseseră ridicate în anii douăzeci, din piatră și var sau blocuri
de beton și acoperite cu ardezie, tablă ondulată ori carton gudronat. Fuseseră
construite pentru a înlocui vechile case negre. Spre deosebire de cele albe,
casele negre aveau zidărie din piatră uscată și acoperișuri din paie și
adăposteau deopotrivă oamenii și animalele. În centrul podelei de piatră din
încăperea principală ardea zi și noapte un foc de turbă. Încăperea respectivă
era denumită camera focului. Nu existau coșuri, iar fumul trebuia să iasă
printr-o gaură din acoperiș. Bineînțeles, nu era o soluție prea eficientă, iar
casele erau mereu pline de funingine. Nu-i de mirare că speranța de viață era
redusă.”
Un proiect:
