Titlu: LIFEL1K3.
REALISTIK
Serie:
LIFEL1K3 #1
Autor: Jay
Kristoff
Editura:
PALADIN
Titlu
original: LIFEL1K3 (2018)
Traducere
de Silviu Genescu
Anul
apariției: 2021
Număr
pagini: 416
Media pe
Goodreads: 3,97 (din 9.262 note)
Sincer, nici nu știu cu ce să încep.
Credeți-mă că e foarte complicat... Ar trebui să vorbesc despre carte, nu? Ei
bine, în cazul acesta nu e vorba despre un simplu roman science-fiction, primul
volum dintr-o nouă trilogie magnifică, ci despre ce reprezintă în sine
fenomenul Jay Kristoff. Și da, vorbesc despre un fenomen literar de amploare,
și nu doar despre un simplu autor ce și-a făcut și el apariția printre zecile
de scriitori publicați în ultima vreme. Kristoff e diferit din toate punctele
de vedere și mi-a făcut o imensă plăcere să-l citesc. Pe lângă faptul că preia
niște aspecte foarte cunoscute din literatura SF și distopică, el își aduce propria
contribuție ingenioasă, atât în organizarea elementelor haotice, cât și în inserarea
unor coduri ficționale și istorice, pe care doar un cititor experimentat le
poate observa, descifra și înțelege. Dar, înainte de toate, haideți să vedem
puțin despre ce este vorba în această superbă și fascinantă poveste.
Eve este o fată obișnuită... Nu,
nicidecum. Pe lângă faptul că unul dintre ochii ei este înlocuit de o proteză
tehnologică și că are niște fire de siliciu care îi ies din cap, un fel de mecanism
ce se ocupă cu memoria, organizându-i într-un mod rațional amintirile, ea
participă la turniruri foarte violente, distrugând roboți, din interiorul mașinăriei
peticite, pe care a construit-o în atelierul bunicului său. Luptele sunt extrem
de periculoase, tânăra fiind conștientă că oricând poate să-și piardă viața,
însă nevoia de credite, cu care urmează să cumpere medicamente pentru singura
ei rudă, bunicul Silas, o face să strângă din dinți și să spulbere orice oponent
metalic cu conștiință artificială. Ce să spun? O viață normală, liniștită și
plină de siguranță... Însă lucrurile devin cu adevărat complicate atunci când
Eve îl întâlnește pe realistikul Ezekiel, unul dintre androizii creați de un om
cu aspirații de Dumnezeu.
Suntem introduși într-o lume dezolantă
a viitorului, un Pământ aproape distrus, alcătuit din rămășițele unor
civilizații ce au apus de mult. În urma atacurilor cu bombe nucleare, deșertul
s-a transformat în sticlă, Falia San Andreas s-a deschis și a înghițit marea
metropolă, iar din vechea Californie nu a mai rămas decât un ținut sterp, plin
de reziduri și gunoaie, un loc care acum este numit Resturi. În acest univers aflat
în ruină, doi giganți industriali concurează pentru a câștiga monopolul, încercând
să creeze tehnologie cât mai avansată. Deși totul evoluează, continentul pare
să fie cu un picior în groapă, metamorfozându-se, treptat, într-un imens cimitir
în care oamenii roboții și natura se vor regăsi și, într-un final, vor dispărea.
Într-un cadru spațial și temporal
lipsit de culoare, personajele sunt cele care dau sensul lumii în care trăiesc.
Pe lângă Eve, care este o fată puternică, carismatică și foarte curajoasă, ceilalți
protagoniști își aduc propriile personalități fascinante și pline de
vitalitate. Lemon Fresh este cea mai bună prietenă a tinerei, o fată ambițioasă
și vicleană, ce nu și-a putut uita niciodată trecutul de hoață de buzunare. Nu
pot să nu-i menționez pe Cricket, un roboțel ce seamănă cu un porc spinos și
căruia nu suportă să i se spună MITITEL, și Kaiser, un câine-cyborg, construit
din țesut cerebral și măduvă animală, părți neurologice asamblatte într-o
carcasă robotică foarte rezistentă. Însă poate cel mai interesant caracter este
Ezekiel. Fiind experimentul unui om ingenios de nebun, el constituie capodopera
absolută, androidul extrem de puternic și de rapid, Terminatorul care este
imposibil de ucis datorită organismului său care se regenerează după fiecare
confruntare. Dacă i-ai pune într-o ordine, ai asista la un proces evolutiv sau
involutiv – depinde din ce parte privești – însă ei sunt speciali, în primul
rând, datorită defectelor pe care le au.
Îmi este aproape imposibil să privesc cartea ca pe o lucrare unitară.
Kristoff nu este autorul pe care să-l încadrezi într-o anumită schemă, pentru
că el încearcă să depășească orice graniță literară existentă. Astfel, curentele
și genurile sunt combinate și duse la extrem, textul fiind postuman,
postmodern, distopic și, nu în ultimul rând, postapocaliptic. Iar dacă ne
întoarcem la niște constructe ficționale mai obișnuite, putem spune că avem
de-a face atât cu un bildungsroman, cât și cu o capodoperă a subgenului New Weird.
Textul este construit pe un fundal cultural și livresc extrem de variat, de la
cele trei legi ale roboticii, până la citate din „Paradisul pierdut” al lui
John Milton și referințe la una dintre cele mai puternice dinastii din Europa.
Cred că a sosit timpul să pun punct
acestei recenzii, așa că e momentul să vă las pe voi să aruncați o privire
peste volum, pentru a asista la călătoria celor cinci protagoniști și pentru a
vă bucura de referințele și ghicitorile presărate pe tot parcursul textului. Eu
sunt foarte curios cum va reacționa publicul român la acest experiment literar
și cum vor fi primite și celelalte traduceri din romanele lui Jay Kristoff,
pentru că, după cum poate știți deja, anul acesta urmează să fie publicat
„Nevernight”, o altă carte ce constituie începutul unei trilogii foarte apreciate
pe plan internațional.