Titlu: Toate culorile întunericului
Autor: Chris Whitaker
Editura: TREI
Titlu original: All the Colours of the Dark (2024)
Traducere de Alexandra Fusoi
Anul apariției: 2025
Număr pagini: 608
Media pe Goodreads: 4,24 (din 488.293 note)
Chris Whitaker se numără printre autorii care
reușesc să mă surprindă cu fiecare roman publicat, demonstrându-mi din nou și
din nou ce înseamnă să construiești, pagină cu pagină și cu un munte de talent,
o lume complexă, pe cât de verosimilă, pe atât de ireală, în care mai întâi
trebuie să te rătăcești, să devi parte din ea, pentru a o înțelege și pentru a
putea găsi calea cea dreaptă spre deznodământ și spre katharsisul mult dorit.
Dacă în „Începem cu sfârșitul” și „Toate fetele rele”, Whitaker nu se sfiește
să prezinte realitatea abjectă, violența existentă într-o comunitate ce se
năruie din interior, nepăsarea părinților ce naște adevărați monștri, nebunia
unora, viciile altora, dar, mai ales, consecințele nefaste pe care alegerile
lor egoistee le revarsă asupra celor neprihăniți, în „Toate culorile
întunericului”, construiește un adevărat elogiu închinat traumei, obsesiei
distrugătoare, plăgilor unei societăți
incapabile să se mai ridice dintre ruine, și al abuzului de orice fel,
zugrăvindu-și narațiunea în nuanțele greu de privit ale infernului psihologic,
în care sunt captive majoritatea personajelor. Cu alte cuvinte, autoruul se
folosește de pesimism și de estetica urâtului social pentru a redefinii
noțiunea de thriller psihologicc, evidențiind modul în care o comunitate
reușește să facă față unui eveniment tragic, atât la nivel colectiv, cât și
individual, alegând un referent, a cărui poveste devine universal valabilă.
Patch e
un băiat sensibil, loial, curios, dornic să exploreze lumea și să ia parte la
cele mai mari aventuri, așa cum îi șade bine unui pirat curajos. Însă pentru el
lumea în care trăiește este incompletă. Petecul pe care îl poartă zilnic peste
un ochi nu face parte dintr-un costum; nu e un simplu accesoriu care să-l ajute
să-și intre în rol, ci maschează o infirmitate – băiatul s-a născut fără un
ochi, ceea ce l-a preschimbat într-un corsar singuratic. Lipsit de camarazi de
nădejde și de iubirea atât de necesară din partea mamei care preferă să-și
înece existența searbădă în alcool, Patch a fost forțat să-și ia viața în
propriile mâini și să recurgă la mici furtișaguri pentru a supraviețui. Noroc
că în viața sa a apărut Saint, o fetiță orfană, aflată în grija bunicii
nonconformiste, pentru care albinele sunt cele mai bune prietene. Cei doi copii
devin centrul universului unul pentru celălalt, fiind gata să sacrifice tot în
numele afecțiunii ce și-o poartă. Însă prietenia lor este pusă la încercare în
momentul în care Patch reușește să împiedice răpirea unei fete dintr-o familie
bogată și foarte bine văzută în comunitate, ajungând chiar el să fie victima.
Adolescentul devine fără să știe un erou, lăsând în urmă zeci de oameni
îngrijorați și tulburați de cele întâmplate. Patch este ținut prizonier alături
de o altă fată pe nume Grace, încercând să supraviețuiască și să găsească o
cale de evadare. Răpirea băiatului a zguduit comunitatea din Monta Clare, mai
ales că nu a fost singurul eveniment de acest fel. Din oraș au tot dispărut
fete, și nimeni nu știe cine este făptașul. Dar Patch reușește să scape și să
se întoarcă acasă. După o perioadă destul de lungă în care nimeni nu i-a putut
da de urmă, ajutat de Saint, o detectivă înăscută și o tânără de o inteligență
rară, băiatul evadează, fapt ce le dă tuturor speranță. Însă trauma nu va
dispărea niciodată, înfigându-și rădăcinile tot mai adânc în sufletul lui Patch
și a întregii comunități din Monta Clare.
Deși
Patch revine în cele din urmă în sânul societății din care a fost smuls cu
brutalitate, el nu va mai fi niciodată același. Experiența prin care a trecut
l-a transformat într-un tânăr taciturn, captiv în mintea sa, incapabil să pună în
cuvinte trauma pe care a suferit-o, devenind obsedat de fata care l-a ajutat să
îndure prizonieratul, singura rază de lumină dintr-un ocean de întuneric. Dar
acolo unde cuvintele dau greș, arta devine o oglindă a subconștientului
torturat. Tablourile pe care Patch le pictează cu o frenezie greu de descris
reprezintă de fapt unica formă prin care tânărul se poate exprima, lăsând
culorile să vorbească în locul său. El își materializează obsesia, metamorfozând
trauma, întunericul și goliciunea din interior în opere de artă sumbre, dar de
o valoare inestimabilă. Pentru unii, pare nebun, o minte obosită ce a a
renunțat la rațiune în favoarea instinctului; pentru alții, e un geniu al
culorilor, un artist neînțeles care își caută necontenit iubita; iar pentru
Saint e tot Patch, prietenul ei din copilărie pe care vrea să-l salveze din
infernul psihologic în care s-a pierdut aproape cu totul. Ea este, de fapt, o
ancoră pentru tânărul Patch, cea care îi va fi alături în ciuda zidului tot mai
gros dintre ei; cea care, în mod voluntar, îi va ține loc atât de soră, cât și
de mamă.
Din
toate punctele de vedere, „Toate culorile întunericului” este un roman greu de
parcurs, diferit de absolut tot ce a mai scris Whitaker până acum. E o poveste
care te lovește cu forța unui bolovan, care te strivește cu pesimismul său,
făcându-te să deschizi cu adevărat ochii și să privești lumea. Emoțiile
puternice, lacrimile, deznădejdea, furia și frustrarea nu lipsesc din această
carte, amplificându-se pagină cu pagină, până la katharsisul mult așteptat. Îmbinând
evenimentele istorice de la sfârșitul secolului al XX-lea – încheierea
războiului din Vietnam, instabilitatea politică și socială din America, luptele
pentru preluarea puterii etc –, evenimente care au un corespondent la nivel
micro în cadrul comunității din Monta Clare, cu o puternică dimensiune
psihanalitică și un strop de romantism ca să mai îndulcească puțin amarul
existențial, Whitaker construiește un thriller social amplu, grandios, cu un
stil poetic greu de egalat; un univers populat de personaje frânte, care pot
renaște din propria cenușă, aidoma unei păsări Pheonix. Nu este o lectură
ușoară atât din punct de vedere narativ, cât și tehnic – planurile se suprapun
și se amestecă, solicitând multă atenție din partea cititorului –, însă vă
îndemn să-i acordați o șansă și să aflați cum se sfârșește povestea lui Patch!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu