Titlu: Memoriile unei reptile
Autor: Silje O. Ulstein
Editura: CRIME SCENE PRESS
Titlu original: Krypdyrmemoarer (2017)
Traducere de Mădălina Udrescu
Anul apariției: 2022
Număr pagini: 432
Media pe Goodreads: 3,63 (din 787 note)
„Întotdeauna
e în regulă să fii furios, nu pe băieții răi, nici în timpul anchetărilor, nici
la interogatorii, dar, în rest, întotdeauna.”
Liv,
Egil și Ingvar sunt colegi de apartament și foarte buni prieteni, iar pentru ei
distracția nu poate fi decât la superlativ. Asta înseamnă petreceri zgomotoase,
nopți lungi îmbibate în alcool, droguri și sex. Ei bine, într-o astfel de
seară, când jointurile trec din mână în mână, iar vodca îi face pe toți
euforici, cei trei tineri i-au decizia de a-și mări familia cu un animal de
companie, nu o pisică, nu un câine, ci un piton tigru pentru care Liv dezvoltă
o obsesie de-a dreptul bizară. Încercând să umple un gol și să-și vindece
rănile încă sângerânde, Liv îl folosește pe Nero ca pe un balsam,
transformându-l în cel mai bun prieten al ei, dar, în același timp, și în
stăpânul ei. Tânăra începe să gândească la fel ca un șarpe, fiind subjugată de
frumusețea lui și de dorințele îngrozitoare pe care ea i le împlinește fără să
stea pe gânduri.
În paralel cu evenimentele din 2004,
ne sunt prezentate cele din 2017, când Mariam Lind își abandonează fetița de
unsprezece ani în Centrul Comercial Storkaia. Din păcate, gestul ei impulsiv va
avea consecințe tragice. Iben, în ciuda faptului că știe drumul spre casă,
dispare fără urmă, ceea ce pune în mișcare toate forțele de poliție din
Kristiansund. Dispariția, posibilă tentativă de crimă, este anchetată de Roe
Olsvik, un polițist pe cât de priceput, pe atât de secretos și ursuz. În urmă
cu unsprezece ani, fiica sa a fost găsită moartă în împrejurări suspecte, și,
chiar și după atâția ani, Roe nu poate lăsa scheletele îngropate, pentru că
bănuiește ceva, iar presimțirea sa are legătură cu familia Lind. La investigație
mai participă și Ronja, o tânără diletantă în ale poliției, pentru care povestea
se transformă într-o epopee, la finalul căreia ea dobândește curajul de a-și
spune părerea și de a participa activ în noile misiuni.
Povestea este una extrem de
complexă, imaginea de ansamblu fiind construită pe baza a cinci perspective
diferite, cinci personaje egoiste, ale căror destine sunt legate de minciunile
din trecut, ce au repercusiuni fatale în prezent. Liv, Mariam, Roe și Ronja
trec pe rând în lumina reflectorului, evidențiind în nenumărate rânduri
tipologia în care pot fi încadrați: Liv – tânăra traumatizată, inconștientă,
care face tot ce-i trece prin cap pentru a atrage atenția; Mariam – femeia de
succes, mama care n-a vrut să fie mamă, care nu-și iubește copilul, aproape la
fel de meschină ca vrăjitoarea cea rea; Roe – polițistul cu zeci de ani de
experiență, plin de regrete și stafii și
care a ajuns să urască oamenii, comportându-se la fel ca Morocănosul;
Ronja – polițista frumoasă, dulce, timidă, dar sclipitor de inteligentă, care,
printre îndatoririle primite de la serviciu, găsește timpul necesar să se
gândească la bărbatul perfect pentru ea. Concluzia ar fi că toate caracterele
sunt pline de defecte, și tocmai asta le face unice; nu sunt oameni formidabili
ce pot muta munții din loc, ci sunt niște indivizi pe care viața i-a zdruncinat
zdravăn, aruncându-i în brațele alegerilor greșite, dar care servesc de fapt
scopuri nobile.
Însă
adevăratul protagonist al romanului este Nero, pitonul manipulator, al cărui
țel suprem este răzbunarea pe mârșavele ființe umane care-l țin captiv. Deși
puține la număr, capitolele în care șarpele ne vorbește despre viața sa reprezintă
sarea și piperul cărții. Nero este mărul discordiei, dar și firul roșu ce leagă
toate întâmplările și planurile temporale. Volumul are la bază câteva versuri
celebre din Divina Comedie, în care este ilustrată metamorfoza omului în șarpe
și viceversa, una dintre pedepsele eterne pe care hoții le primeau în infern.
Toate personajele din carte pot fi comparate cu niște reptile, a căror piele se
schimbă în funcție de interesele urmărite. Năpârlirea simbolică, dublată de cea
reală în cazul lui Nero, scoate la iveală adevăratele fețe ale personajelor,
ura și suferința ce zac sub aparențele foarte atent construite.
Nu știu ce aș mai putea să vă spun ca să vă
conving s-o adăugați pe lista voastră de lecturi, decât că „Memoriile
unei reptile” cu siguranță vă va surprinde. În ciuda
faptului că ancheta detectivistică este puțin cam statică, cu alte cuvinte,
prea multă hârțogărie și planuri, povestea vă va ține cu sufletul la gură,
tensiunea escaladând cu fiecare pagină, până la finalul complet neprevăzut.
Cred că mi-ar fi plăcut la fel de mult romanul chiar dacă nu l-aș fi tradus,
dar așa am un motiv în plus să mă bucur de lectură și să fiu mulțumită de
rezultatul final.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Silje O. Ulstein:
