Titlu:
Vârcolacul
Serie:
Comisar Adamsberg #2
Autor: Fred
Vargas
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu
original: L'homme à l'envers (1999)
Traducere
de Simona Brânzaru
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 304
Media pe
Goodreads: 3,77 (din 4.914 note)
Sincer, mă bucur să văd că editura Crime
Scene Press continuă să traducă autori francezi, chiar dacă printre cititorii
români nu există foarte mult interes pentru aceștia. După ce i-am citit pe Jean-Christophe
Grangé și pe Bernard Minier, pe care îi consider doi scriitori geniali, astăzi,
cu ocazia unui nou Blog Tour, ne vom opri puțin asupra unui roman de Fred
Vargas, o autoare care a apărut, până în prezent, la trei edituri de la noi. Și,
pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, trebuie să specific faptul că
„Vârcolacul” este cel de-al doilea volum din seria celebrului Comisar Adamsberg,
primul fiind „Omul cu cercurile albastre”, publicat în limba română de Editura
TREI, în 2011. Însă, pentru că nu vreau să pierd vremea cu detalii pe care le
puteți găsi foarte ușor pe internet, haideți să intrăm în poveste și să vedem
despre ce este mai exact vorba în acest impecabil roman detectivistic, ”pastoral”.
„Pe-un picior de plai, pe-o gură de
rai”, iată vine-n cale un vârcolac... Oare?
O fi om, o fi lup, o fi un om cu un lup sau o fi într-adevăr
un vârcolac? Nimeni nu știe exact despre ce e vorba. Cert e că, odată cu lupii
din Parcul Național Mercantour, care au fost lăsați liberi, ceva sau cineva se
apropie noaptea de stânele oamenilor și le omoară oile. Trupurile sfârtecate
ale animalelor prezintă urme de dinți uriași, colți ascuțiți care ar putea
aparține doar unei fiare pe măsură. Cu fiecare noapte, numărul victimelor crește,
până într-o fatidică dimineață, când la locul masacrului este descoperit corpul
femeii care a susținut sus și tare că în spatele atacurilor s-ar afla un
vârcolac. Lucrurile devin și mai complicate atunci când bărbatul singuratic și
ciudat de la marginea satului dispare, moment în care se stârnește panica
printre locuitorii din mica comunitate montană.
Având deja un suspect plauzibil, trei
oameni pornesc la drum ca să-i dea de urmă și să pună mâna pe el. Micul grup pestriț
este format din Suleiman Melchior, fiul
adoptiv al femeii ucise, un băiat de culoare care își caută originile africane;
Străjerul, un bătrânel care e paznic la oi și care știe să mânuiască o armă de calibru
mare; și Camille, o tânără căreia îi place să facă pe instalatorul, reparând
diverse chestii și petrecându-și timpul liber cu capul în revista de
specialitate, unde apar cele mai noi scule din domeniu. Împreună, cei trei
călătoresc dintr-un sat în altul, într-un camion pe care îl conduce, evident, fata.
Am simțit necesar să descriu acest trio, pentru că este foarte vizibil faptul
că Vargas s-a adaptat foarte repede la noile vremuri, introducând, în textul
ei, personaje așa-zis marginale, care, fără să fie nevoie, își depășesc condiția
alocată de societatea tradițională. Eroii noștri nu sunt trei detectivi impecabili,
care știu cu adevărat cu ce se confruntă, ci trei excentrici care vor să facă
dreptate pentru moartea bietei femei. Dincolo de impulsurile sentimentale, ei
percep provocarea și se aruncă cu capul înainte în ancheta despre care, la
început, aproape că nu știu nimic.
Ar fi greu să spun că există ceva
mai interesant decât personajele din prim plan, însă ceea ce mi-a stârnit cel
mai tare interesul a fost ideea de vârcolac. Atunci când frica pune stăpânire
pe oamenii superstițioși, mitul capătă substanță și încep să apară tot mai
multe dovezi că fiara chiar există. Nu e nevoie ca cineva s-o vadă, ci doar de
niște trupuri sfâșiate și de câteva urme uriașe la locul masacrului, iar, odată
ce coșmarul ia naștere, nimeni nu îi mai pune la îndoială existența. Creatura
trebuie prinsă, despicată pe interior, pentru că acolo se află blana lui de lup,
iar dacă suspectul e și spân, atunci este clar că el e făptașul.
Deși Fred Vargas ar fi putut să
presare mai mult suspans în poveste, realizând un Thriller alert sau, poate, chiar
un Horror, subiectul fiind foarte ofertant de altfel, autoarea franceză a mizat
totul pe o schemă polițienească, un model liniar cu final deja stabilit. De
asta, „Vârcolacul” nu este o carte care să te țină în continuu în tensiune, ci
un roman meticulos construit, care trebuie savurat pagină cu pagină. Satisfacția
cititorului nu apare doar în deznodământ, ci și pe parcursul lecturii, atunci
când asiști la acțiunile personajelor, dar, mai ales, la dialogurile ludice și
pline de vitalitate, care par să fie însăși esența întregii narațiuni.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Fred Vargas:
