Titlu: Cimitirul mării
Serie: Saga familiei Falk(#1)
Autor: Aslak Nore
Editura: CRIME SCENE PRESS
Titlu original: Havets kirkegård (2021)
Traducere de Iulia Dromereschi
Anul apariției: 2026
Număr pagini: 496
Media pe Goodreads: 3,63 (din 2.450 note)
Secrete de familie ascunse sub
straturi de nisip și sare, destine trasate din vremea strămoșilor, convingeri politice
condamnabile, dinastii aflate în pragul declinului, muritori care s-au crezut
zei, tragedii nautice, misiuni în Orientul Mijlociu, relații toxice, povești de
dragoste interzise, orgolii devastatoare și victime ale propriei puteri, furie,
regrete și neputință... Aslak Nore ne imersează, în „Cimitirul mării”, într-un
clan nordic cu o istorie controversată, punându-ne la masă cu membrii familiei
Falk, fondatorii și moștenitorii fundației culturale SAGA, condusă de însuși
marele Olav Falk, fiul lui Tor Falk, patriarhul și armatorul care și-a pierdut
viața pe expresul de coastă Prinsesse Ragnhild, care s-a scufundat, din cauza
unei mine (conform surselor oficiale), la 23 octombrie 1940, printre
supraviețuitori numărându-se cea de-a doua soție a sa, Vera Lind, și fiul său
de abia un an, Olav.
Vera Lind nu s-a uitat în urmă
când s-a aruncat de pe stânci, ca și cum marea ar fi așteptat-o mai bine de șaizeci
de ani să se întoarcă în îmbrățișarea ei rece. Însă moartea Verei lasă în urmă
o avalanșă de întrebări la care nepoata sa, Sașa, caută cu disperare
răspunsuri. Cum vor fi împărțite averea și proprietățile familiei Falk? Unde a
dispărut testamentul bunicii sale? Și ce s-a întâmplat cu „Cimitirul mării”,
romanul Verei, confiscat și (aparent) distrus în 1970? (…) Hans Falk, medic și
frate vitreg al lui Olav, este hotărât să dezgroape odată pentru totdeauna
secretele familiei. Pentru asta îl angajează pe John Berg — reporter și fost
pușcaș marin — pe care îl salvează dintr-o închisoare din Kurdistan, cerându-i
să-i scrie biografia. În scurt timp, John începe să răscolească prin documente
îngălbenite de timp și prin scheletele ascunse în dulapurile familiei, sperând
să găsească și testamentul dispărut. Și astfel, Sașa și John ajung să pășească
pe același drum, adunând părțile salvate și ascunse din „Cimitirul mării”,
punându-le laolaltă și lecturându-le pentru a descoperi ce s-a întâmplat cu
adevărat și cine s-a mai aflat pe Prinsesse Ragnhild în acea zi din 1940.
Misiunea celor doi este
perturbată chiar de Olav, tatăl Sașei, care vrea cu orice preț ca trecutul să zacă
pe vecie pe fundul mării. Secretele scufundate nu ar face decât să perturbe
echilibrul și așa fragil al clanului, scoțând la suprafață faptele dezonorante și
poziția controversată a lui Tor Falk. Vera, însă, a ținut să-și mărturisească
povestea, fiind pe urmă internată într-un azil și anulându-i-se drepturile de
acționar la SAGA, fundația culturală la care Sașa este (deocamdată) arhivistă, și
prin care au fost trimiși, neoficial, soldați în Orientul Mijlociu, pentru a-i
elimina pe dușmanii înarmați și sinucigași ai Norvegiei. John Berg este un
astfel de agent compromis, trimis pe teren și lăsat să putrezească într-o
închisoare, care acum urmărește, la rândul lui, să se răzbune pe clanul Falk,
ajutat de Hans, oponentul direct al lui Olav, fratele care și-a abandonat neamul
și a plecat să-i ajute pe cei care luptă contra teroriștilor de pe meleagurile
îndepărtate. De asemenea, prin cadru defilează sora și fratele Sașei, Andrea și
Sverre, fetița care nu-i poate ascunde nimic tăticului și lunetistul traumatizat
care se confruntă cu proprii demoni odată ce ajunge din nou pe front.
Ar
fi greșit s-o încadrăm în sfera romanului polițist, e mai degrabă o cronică de
familie trasată pe aproape o sută de ani. De altfel, avem și o poveste (scindată)
în ramă, care potențează misterul, și care ne pune față-n față cu păcatele
familiei Falk, atât ale lui Thor, cât și ale Verei. Dinastia stă în picioare
atâta timp cât unul dintre membrii deține puterea, și deocamdată sforile se
află în mâinile lui Olav, bărbatul superb și curajos de altădată, ajuns acum un
bătrân care abia coboară scările. La urma urmei, narațiunea jonglează în
permanență între aparență și esență, între prestigiu și fapte greu de iertat. Sașa
e cea care perturbă liniștea, hotărâtă să descopere adevărul, dar nici ea,
fiind o Falk, nu joacă tocmai cinstit. Nu e un roman ușor de parcurs, acțiunea
curge greu în prima jumătate, e extrem de complex, plin de personaje secundare și
de povești ce se împletesc pe parcurs. Unii ar spune că e o capodoperă, alții,
o pierdere de vreme, nu pot să zic că m-a dat pe spate, și nici că mi-a displăcut
total, deși, cu bune și cu rele, nu m-aș grăbi să trec prea repede la cea de-a
doua parte din Saga Familiei Falk.
Un proiect:
