Recenziile Mădălinei 107 - Toate lucrurile periculoase de Stacy Willingham (CRIME CLUB)

 Titlu: Toate lucrurile periculoase

Autor: Stacy Willingham

Editura: Nemira (Armada)

Titlu original: All the Dangerous Things (2023)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2026

Mumăr pagini: 320

Media pe Goodreads: 4.04 (din 292.018 note)

Cercetătorii spun că omul are nevoie de aproximativ opt ore de somn în fiecare noapte pentru a-și putea îndeplini toate sarcinile de peste zi, pentru a putea gândi limpede și acționa în condiții optime, rămânând în permanență ancorat în realitate. Însă nu întotdeauna lucrurile merg așa cum ar trebui. Rutina mult prea încărcată, stresul, panica sau evenimentele traumatice mențin creierul într-o continuă stare de alertă, lipsa de somn putând deveni cel mai mare inamic al nostru; o forță distructivă ce alterează coerența lumii înconjurătoare, amestecând faptele reale cu fantasmele create de o minte epuizată. Halucinațiile, amintirile încețoșate, golurile inexplicabile din memorie și sentimentul că altcineva îți controlează acțiunile te transformă într-o marioneta perfectă; o jucărie defectă care, în mâinile unui maestru al manipulării, poate deveni cea mai periculoasă armă.

          Thrillerele care au ca subiect insomnia nu sunt o noutate, însă Stacy Willingham prezintă lucrurile într-o cu totul altă lumină. Nu avem de-a face cu o narațiune macabră plină de ucigași dezaxați a căror cruzime nu are termen de comparație, ci avem de-a face cu o poveste pe cât de simplă, pe atât de complexă, ce aduce în prim plan războiul pe care o mamă îl duce cu sine și cu cei din jur, în speranța că va afla cine și de ce i-a răpit copilul. Plin de traume, disperare și căutări febrile după adevăr, „Toate lucrurile periculoase” este genul acela de roman care se joacă cu mintea cititorului; un caleidoscop de imagini disparate, frânturi de gânduri și amintiri false, ce te va ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină.        

       În urmă cu câțiva ani, Isabelle Drake era o cu totul altă persoană... Era o femeie împlinită și fericită, în ciuda răcelii și neînțelegerilor mărunte dintre ea și soțul ei, cu o carieră înfloritoare în jurnalism și un fiu minunat, pe care îl iubește mai presus de orice. Însă a fost nevoie doar de o clipă de neatenție ca totul să se destrame, iar liniștea și fericirea să devină un vis îndepărtat. Aidoma unui castel din cărți de joc, viața ei s-a năruit în noaptea în care fiul ei a fost răpit din propriul dormitor, lăsând în urmă pătuțul gol și fereastra deschisă. Niciun bilet... niciun indiciu... nici măcar un fir de păr care să le ofere o pistă plauzibilă polițiștilor însărcinați să rezolve acest caz.  

Din acea noapte, Isabelle n-a mai putut închide ochii. Somnul a ocolit-o timp de un an, sentimentul de vinovăție devenind  tot mai copleșitor. Acum, are impresia că trăiește într-un coșmar din care ar da orice să se trezească. Habar n-are ce s-a întâmplat cu fiul ei, unde este, cine l-a luat sau de ce, însă nădăjduiește în continuare că Masson este încă în viață. De luni de zile se străduiește din răsputeri să reziste, povestindu-le tuturor despre fiul ei, așteptând cu sufletul la gură orice veste, cât de neînsemnată, despre copil. Însă lipsa de somn începe să-și spună cuvântul... Lumea din jurul ei își pierde treptat coerența, chipurile i se amestecă în minte, iar majoritatea amintirilor îi sunt învăluite de întuneric, luptându-se cu propria minte pentru a-și recăpăta controlul asupra existenței sale. Însă lucrurile se complică în momentul în care un podcaster celebru își face apariția, căutând să afle povestea tragică a unei mame care și-a pierdut fiul. Trecutul o ajunge din urmă, iar scheletele pe care le credea de mult îngropate ies din nou la iveală, ridicând și mai multe semne de întrebare. Singură, epuizată, disperată și bântuită de halucinații, Isabelle caută cu îndârjire să afle cu orice preț adevărul, oricât de crunt ar fi acesta.

            Structurat pe două planuri – prezent, în care ne sunt prezentate încercările disperate ale Isabellei de a-și face ordine în gânduri, și trecut, mai exact, anul 1999, unde asistăm la o serie de evenimente tragice petrecute pe moșia familiei protagonistei. Așa cum v-ați obișnuit deja în cazul acestui gen de romane, întâmplările și traumele din copilărie ajung să perturbe din nou și din nou viața, în aparență liniștită, a persoajelor ajunse la maturitate. Stacy Willingham îmbină cu măestrie scenele tulburătoare, pline de suspans, cu momentele de acalmie, în care ai senzația că nimic nu mai poate schimba cursul evenimentelor. Însă aparențele sunt înșelătoare, piste noi luând naștere cu fiecare piesă de puzzle așezată la locul potrivit. Cu alte cuvinte, este o lectură incitantă, ce nu vă va lăsa să puneți capul pe pernă până ce nu ajungeți la final.