Titlu: Heartless. Povestea nespusă a Reginei
de Cupă
Autor: Marissa Meyer
Editura: STORIA BOOKS
Titlu original: Heartless (2016)
Traducere de Simona Ștefana Stoica
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 544
Media pe Goodreads: 4,07 (din 143.106 note)
Lista autorilor mei preferați de Fantasy e destul de scurtă, și asta pentru că mă las foarte greu impresionată de romanele din ziua de azi, care urmăresc același scenariu banal și clișeic, concentrându-se mai mult pe dimensiunea YA, pe crizele de personalitate ale adolescenților, decât pe acțiunea în sine. Însă, pe această listă, există o autoare care a trecut dincolo de barierele comercialului și care, pornind de la basmele cele mai cunoscute, în care nu mai există nici un mister, a creat adevărate capodopere, reușind să scoată la iveală poveștile personajelor lipsite odinioară de voce. O astfel de carte este și „Heartless”, un volum despre disperare și vise zdrobite fără milă. Marissa Meyer preia integral universul și personajele închipuite de Lewis Carroll în „Alice în Țara Minunilor”, însă de data asta rolul protagonistei este ocupat de un caracter secundar, aș putea spune chiar negativ, celebru pentru replica „Tăiați-i capul!”, și dacă nu ați ghicit despre cine e vorba, vă mai dau un mic indiciu: ❤️ Fără îndoială, este vorba despre Regina de Cupă și despre evenimentele care au condus la nașterea acesteia, o figură unică, impecabil construită și foarte controversată. Dar mai întâi să vedem de unde a început totul...
Catherine
Pinkerton este o fată obișnuită din Regatul Cupelor, și, ca orice tânără de
vârsta ei, are un vis pentru care e în stare să-și sacrifice chiar și viața.
Mai mult decât orice pe lume, ea își dorește să devină cel mai mare cofetar din
ținut și să-și deschidă, împreună cu prietena ei cea mai bună, o patiserie,
pentru ca toată lumea să se poată desfăta cu delicatesele ei. Însă părinții săi
au cu totul și cu totul alte planuri pentru ea, iar acestea includ o căsătorie
nedorită cu prostovanul, dar simpaticul Rege de Cupă, conducătorul nu tocmai
capabil al întregului regat. Catherine este forțată să se supună deciziei
părinților, ceea ce o transformă într-o marionetă a celor care îi manevrează destinul.
Micile ei gesturi de revoltă nu au nici un efect, deschizându-i și mai larg
drumul spre tron și spre rolul de regină. Însă, așa cum îi șade bine unei
povești complexe, lucrurile se complică și mai mult atunci când apare Jest,
noul Joker al Curții Regale; un străin misterios, compus din nenumărate măști,
unele luminoase, iar altele întunecate. De ce spun că lucrurile se complică
odată cu apariția lui? Păi, imaginați-vă doar: o fată disperată, sfâșiată între
visul ei și cel al părinților, dornică să iubească și să fie iubită, și un
bufon gata oricând să-i readucă zâmbetul pe buze, să o asculte și să o
înțeleagă. Dar dragostea lor are multe de înfruntat, pentru că, așa cum am
spus, Catherine este predestinată să ajungă Regina de Cupă.
Trebuie
să recunosc faptul că prima dată când m-am apucat de acest roman am renunțat
după câteva pagini, din cauza stilului mult prea asemănător cu cel al lui
Carroll. Am avut impresia că o să citesc o carte puerilă, așa că am abandonat
lectura, dar atunci când am revenit asupra ei, nu am mai putut să o las din
mână. Marissa Meyer dă dovadă de un instinct genial și de un talent
scriitoricesc aparte, reușind să recreeze atmosfera „haotică”, de neînțeles și
hazlie din Țara Minunilor, prin folosirea jocurilor de cuvinte întortocheate, prin
vorbele de duh ale faimoasei Cheshire și prin reproducerea unor gesturi
specifice anumitor personaje, precum Pălărierul Nebun sau Iepurele de Martie.
Cu toate astea, romanul este mult mai întunecat pentru că are la bază o miză
mult mai puternică, și anume transformarea tragică a protagonistei într-un alt
personaj, unul fără inimă, care a cunoscut suferința și care și-a văzut visul
pierind. Dulcea și inocenta Catherine moare, lăsând locul Reginei de Cupă, o
figură asupra căreia Carroll plasează o tușă ridicolă și puțin grotescă, însă
povestea sa este tristă, ea fiind un produs al dorinței celorlalți.
Fără
doar și poate, cu excepția protagonistei, personajul meu preferat a fost pisica
de Cheshire. Aparițiile ei în momentele cheie, în care tensiunea, furia și
dezamăgirea stau să dea pe dinafară, influențează cursul lucrurilor, în bine
sau în rău, totul depinzând de toanele felinei. Cheshire este vocea unei
rațiuni inverse, care, plină de ironie și viclenie, spulberă vraja minunată
presărată peste întreg universul, arătând, de fapt, ce se ascunde în umbrele
cele mai dense. Este mereu acolo pentru a se bucura de răul altora, ceea ce îl
face puțin cam antipatic, dar, cu toate astea, este singurul tovarăș al
protagonistei noastre, chiar dacă pare că mereu râde de ea. El e singurul care
nu are nici o așteptare de la ea și care o vede așa cum e. Cât despre celelalte
personaje, nu am suficient spațiu pentru a le prezenta în detaliu, așa că iată
ce ar fi de spus pe scurt. Nimeni nu este ce pare a fi, toate sunt ghidate de
porniri egoiste, neținând seama, cu mici excepții, de sentimentele celor din
jur, toate întruchipează amestecul dintre umanitate și fantastic, dintre
rațiune și nebunie, trecerea de la o stare la alta fiind cu adevărat fulgerătoare.
Multe
ar mai fi de notat, dar nu vreau să vă stric surprizele sau să vă dezvălui, din
prea mult zel, vreun detaliu capital. Plină de prăjituri nemaipomenite, de evenimente
fabuloase și tulburătoare, de personaje minuțios construite și memorabile, de
acțiune, de lacrimi și de suflete zdrobite, „Heartless” deschide poarta spre o lume
bine cunoscută, care primește nuanțe distructive. Dacă vreți să o urmați pe Catherine
în drumul ei spre tronul Regatului Cupelor, nu mai stați pe gânduri și
apucați-vă cât mai repede de citit, credeți-mă, nu o să regretați! 😉
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu