Titlu: Pe urmele
ucigașilor. Fiice dispărute
Serie: Pe urmele
ucigașilor (#1)
Autor: Arno Strobel
Editura: LEBĂDA NEAGRĂ
Titlu original: Die
Spur der Mädchen (2021)
Traducere de Adriana Marinescu
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 336
Media pe Goodreads:
4,18 (din 1.607 note)
Întunecat, înfiorător, captivant, intens, cu un subiect dur și brutal ce-ți face părul măciucă și-ți îngheață sângele în vene, cu personaje ce și-au pierdut de mult chipul uman, preschimbându-se în monștri dezgustători, călăi lipsiți de inimă și victime neajutorate, al căror destin e făcut franjuri cu infinită cruzime – Arno Strobel revine la Editura Lebăda Neagră cu un nou thriller plin de suspans, ce capătă mai degrabă forma unei povești de groază. Dacă ne-am familiarizat cu stilul lui din celelalte două romane apărute în limba română, „Offline” și „Aplicația”, în care existența sau lipsa tehnologiei avansate era cel mai mare inamic al individului, de această dată omul este propriul său inamic. Nu mai putem da vina pe un computer care o ia razna sau pe vremea capricioasă care blochează orice mijloc de comunicare, ci doar pe mintea diabolică a unor subiecți lipsiți de scrupule, care se ascund la vedere, reușind să fie prinși doar în al doisprezecelea ceas.
Max Bischoff s-a numărat printre cei mai competenți polițiști
din Germania, fiind un fin observator, capabil să citească o persoană și să-i
construiască un profil psihologic dintr-o singură privire. Însă un eveniment
tragic petrecut în familie l-a împins să renunțe la funcție și să se
reprofileze. Acum e profesor la Academia de Poliție din Köln, unde îi
pregătește pe tinerii fără experiență să devină agenți competenți și operativi.
Dar viața are alte planuri pentru el. Pe nepusă masă este sunat de Robert Benz,
a cărui fiică, Leni, a dispărut cu șase ani în urmă, pe când avea doar zece
anișori. Neînțelegând cum e cu putință ca lucrurile fiicei sale dispărute să reapară
din senin în casa sa și îngrozit până în măduva oaselor că cineva îi joacă o
farsă bolnavă, domnul Benz apelează la ajutorul lui Max, pe care îl angajează
ca detectiv particular. În ciuda faptului că, inițial, a refuzat să se implice,
fostul polițist ajunge îngropat până în gât într-o anchetă care se dovedește a
fi mult mai complicată. Ițele se încurcă și mai tare atunci când alte două
fetițe dispar. Ca să facă rost de toate datele cazului, Max este nevoit să apeleze
la ajutorul fostului său coleg, Bohmer, și să lucreze
cot la cot cu Bernd
Menkhoff, șeful Comisariatului Criminalistic
11,
un bărbat trecut de prima tinerețe, îngâmfat și cu nasul pe sus, dar care știe
cum să-și facă meseria. Odată cu parteneriatul celor doi, niciun criminal nu
mai e în siguranță, oricât de bine și-ar mușamaliza faptele. Fiicele dispărute
cer dreptate, iar cei doi sunt gata să pună totul la bătaie ca să descopere întregul
adevăr.
Max e
hotărât să afle ce s-a întâmplat cu Leni, chiar dacă asta înseamnă să ia tot
cazul de la început și să discute din nou cu toată lumea care o cunoștea pe
fată. Însă atunci când traumele și fricile sunt mai puternice decât dorința de
a ajuta, obstacolele nu încetează să apară. Dar Max Bischoff e un om
perseverent, care ține cu dinții și luptă până la ultima suflare pentru
anchetele în care e implicat. Urmându-și instinctul, protagonistul nostru află
informații înfiorătoare despre fiicele dispărute, iar speranța că Leni e în
viață crește, în pofida fantomelor care bântuie locuința familiei Benz.
Strobel își
plasează personajele în situații limită fără pic de milă. E un păpușar iscusit
care știe cum să construiască caractere profunde, firește, exagerate, dar,
într-o oarecare măsură, credibile. Întregul roman pare clădit aidoma unui film
în care scenele se succed cu rapiditate, fără să insiste asupra descrierilor
inutile, însă oferind întotdeauna detaliile necesare ca să cunoaștem
personajele, astfel încât să putem face supoziții cu privire la cine sunt
ucigașii și cine sunt băieții buni. În pofida faptului că apar și câteva
chipuri feminine, acest thriller este al bărbaților și al viciilor lor, drept
pentru care ni se desfășoară înainte un univers al agresiunii, violent, o
noapte continuă pe care lumina nu o mai poate străpunge.
Arno
Strobel scrie un thriller șocant și răscolitor, abordând o temă sensibilă, dură
și atemporală. A fost o lectură incitantă, foarte alertă, concisă, ce
înglobează multe evenimente în puține pagini, fără să ai sentimentul că
lucrurile sunt precipitate sau că timpul o ia razna, devenind irelevant pentru
acțiune. Finalul nu e cu nimic deosebit, dar s-ar putea să vă lase cu un gust
amar și cu întrebări fără răspuns, din cauza avalanșei dezvăluirilor ce taie în
carne vie. Dar nu vă faceți griji, volumul de față e doar primul dintr-o serie
ce promite și mai multe secrete, și mai mulți criminali dezaxați, și mai multe
anchete rezolvate de omul nostru priceput, Max Bischoff.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Arno Strobel:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu