Titlu: De Crăciunul acesta, toți au câte un secret
Serie: Ernest Cunningham (#3)
Autor: Benjamin Stevenson
Editura: TREI
Titlu original: Everyone This Christmas Has a
Secret (2024)
Traducere de Mihaela Apetrei
Anul apariției: 2025
Număr pagini: 232
Media pe Goodreads: 3,70 (din 36.585 note)
Nimic
nu se compară cu un mister pe care-l poți elucida sub brad... Și ce spui dacă
enigma se prezintă de data aceasta sub forma unui roman-calendar de advent, în
care detaliile esențiale așteaptă să fie extrase din cele 24 de căsuțe?
Pasionat fiind de literatura detectivistică, în special de ploturile specifice Agathei
Christie, nu cred că vei avea răbdare să citești câte un capitol pe zi (mda,
timpul se scurge), și nu te condamn dacă-l vei devora în câteva ore, într-o
seară geroasă în care vei da pagină după pagină, sub jocul luminițelor
multicolore de la fereastră, în așteptarea bătrânului dubios care, chipurile,
urmează să coboare, nedetectat, pe horn. Ăsta da subiect de roman polițist...
Mă rog, să revenim la ale noastre și să vedem ce investigație originală ne-a
pregătit pentru Crăciun marele prestidigitator, Benjamin Stevenson.
Știm
deja din volumele anterioare că toți cei din familia lui Ernest Cunningham au
ucis pe cineva. Acum e rândul lui Erin, fosta soție a lui Ern, să-și
mărturisească crima... Femeia s-a trezit cu câteva dimineți în urmă cu mâinile
mânjite cu sânge, sângele soțului ei, al cărui trup lipsit de viață zăcuse
peste noapte în salonul de la parter. Se pare că Lyle Pearse fusese înjunghiat
de mai multe ori în abdomen, arma crimei, un banal cuțit de bucătărie, fiind
descoperită în apropierea victimei. Erin, însă, nu avusese niciun motiv să-și
ucidă partenerul, dar nu putem exclude posibilitatea ca femeia să fi comis
omuciderea în somn. Și astfel, Erin, condamnată pentru omor, apelează la fostul
ei soț, singurul detectiv amator capabil să-i dovedească nevinovăția și, în
consecință, să pună mâna pe adevăratul ucigaș.
Pe
21 decembrie, Ernest conduce, prin Blue Mountains, spre Katoomba. Peste
Australia nu ninge cu fulgi de nea, ci cu crime. Și, slavă Domnului, există
suficiente enigme pe care Ern să le elucideze. Ajuns la destinație, detectivul
nostru ia decizia să urmărească și spectacolul de Crăciun care va avea loc în
teatrul lui Lyle, susținut de indivizii pe care însăși victima i-a cules de pe
stradă și le-a oferit un loc de muncă, încercând să-i țină departe de tentația
prafurilor onirice. Și astfel se mărește serios lista cu suspecți, nu de alta,
dar nu poți să ai totală încredere în cei care și-ar fi vândut cu câțiva ani în
urmă un rinichi pentru câteva grame de cocaină. Ancheta, însă, este dată
complet peste cap atunci când Ern află că Lyle a sunat în ziua anterioară
morții sale la poliție ca să raporteze un omor. Să fi simțit filantropul că
cineva îi poartă sâmbetele? Sau să fi încercat să prevină o crimă care încă nu
s-a petrecut?
Cine
ar fi putut să-l ucidă pe Lyle Pearse? Hipnotizatoarea? Magicianul care a
descoperit că s-ar putea ca toată munca lui să se fi dus de râpă? Gemenele
(niciodată să nu ai încredere în gemeni)? Jurnalistul care apare în cele mai
bune/proaste momente? Sau directoarea adjunctă a organizației nonprofit,
singura care avusese acces la finanțe? Sau, de ce nu, chiar Erin, care pledează
ca fiind nevinovată? Ei bine, Ernest a ajuns până în Katoomba ca să-și
desfășoare propria investigație și nu va lăsa pe nimeni să-i stea în cale,
cineva trebuie, conform regulilor ficțiunii polițiste, să ajungă după gratii
(etic) sau să sfârșească tragic (spectaculos). Povestea lui Benjamin Stevenson
e pe cât de cozy, pe atât de sumbră, autorul australian orchestrând cu eleganță
un spectacol în care silueta din umbră primește rolul principal,
prestidigitatorul care cunoaște deja toate trucurile posibile și nu ezită să le
pună în scenă. Noi, din confortul propriilor pături călduroase, suntem
spectatorii, însă de data asta suntem și privitorii implicați cărora li se
oferă șansa să rezolve misterul înaintea protagonistului. Așadar, să vedem cine
e cu adevărat atent la detalii și cine poate să le găsească adevăratele
sensuri. Numai atunci când jocul va lua sfârșit, când vinovatul va fi aruncat
în lumina reflectorului, ne vom putea recunoaște abilitățile de detectivi fără
cusur, îmbrățișa și ura Sărbători fericite!.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Benjamin Stevenson:
