Titlu: Alchemised
Autor: SenLinYU
Editura: BOOKZONE
Titlu original: Alchemised (2025)
Traducere de Antonia Gîrmacea
Anul apariției: 2025
Număr pagini: 832
Media pe Goodreads: 4,37 (din 216.790 note)
Este un real fenomen, o carte ce a zguduit
dintemelie universul cititorilor de fantasy și romantasy; un roman minune care,
aidoma unei comete, reprezintă o apariție rară, uluitor de captivantă, un
eveniment magic, dar care lasă în urmă un potop de speculații și teorii. Oricât de critică aș fi și în ciuda unor
necomcordanțe narativedescoperite pe parcursul lecturii, nu pot contesta
valoarea acestei cărți și nu cred că
exagerez atunci când spun că „Alchemised” ar putea ocupa, fără niciun dubiu, un
loc pe lista celor mai bune romane scrise în ultimii zece ani. De o violență
inimaginabilă, sângeroasă, cu o atmosferă macabră și apăsătoare, o lume
complexă, sfâșiată de război, în care moartea este conducătorul suprem, și
personaje imprevizibile și duplicitare, ce răspândesc o aură cu adevărat
malefică, capodopera lui SenLinYu nu ar putea fi încadrată într-un singur gen
literar, fiind atât un roman dark fantasy excelent, cu o puternică componentă
romance, cât și o distopie foarte complexă,cu nuanțe fine de horror și SF. Cu
toate astea, oricât de mult mi-ar fi plăcut povestea, nu pot trece cu vederea
câteva minusuri. Dar, înainte de asta, haideți să vedem cu ce ne confruntăm.
Întuneric...
durere... mai mult întuneric... agonie... teroare... și mai mult întuneric...
Primul lucru pe care Helena l-a văzut atunci când a deschis ochii a fost bezna
de nestrăpuns ce-o înconjura. A încercat să se miște, însă o durere ucigătoare
i-a străpuns măruntaiele. De doi ani stă captivă într-una dintre camerele de
stază, mai mult moartă decât vie, plutind, asemenea unui pește mort, în
lichidul menit să-i conserve trupul, nu și sufletul. Cu toate astea, a
supraviețuit. Când și ultimul strop de speranță i s-a scurs din inimă, Helena a
fost găsită și readusă printre cei vii... Însă coșmarul ei abia acum începe.
Numele ei nu figurează pe niciuna dintre listele atent întocmite de comisarii
noului regim, însă cineva a recunoscut-o ca fiind unul dintre partizanii
înfocați ai Rezistenței alchimiștilor, care s-au opus din toate puterile
terorii instituite de noul conducător al Paladiei, Marele Necromant. Războiul a
fost nespus de sângeros, alchimiștii au fost îngenunchiați, iar rezonanța
(magia) le-a fost blocată pentru totdeauna; unii au fost uciși, alții au fost
întemnițați, dar majoritatea au fost reanimați și transformați în servitorii
devotați ai lui Morrough. Însă Helena nu-și mai amintește nimic din toate câte
s-au petrecut înainte și în timpul războiului. Mintea ei a fost cercetată de
cei mai pricepuți vidimanți, dar în zadar... Amintirile ei au fost modificate.
Fiind siguri că ascunde informații prețioase, tânăra este dată pe mâinile lui Kaine
Ferron, Înaltul Comisar al Paladiei, un adevărat monstru, care ucide fără să
clipească pe oricine amenință noua ordine a regatului. De două ori captivă, în
propria minte și în locuința torționarului ei, Helena caută disperată o cale de
scăpare, însă chinurile prin care este forțată să treacă în fiecare zi o
transformă într-o păpușă de cârpe, incapabilă să se împotrivească planurilor
odioase pe care Stăpâmnul Morții le-a pregătit pentru ea.
Nu
cred că am mai citit vreun roman atât de întunecat de la început până la final.
Scenele extrem de vii, cinematografice chiar, par să fie zugrăvite în nuanțe
obscure, tonuri diferite de negru printre care lumina nu se mai poate strecura.
Am simțit atmosfera apăsătoare până în măduva oaselor, un sentiment de
neliniște însoțindu-mă pe tot parcursul lecturii. Aproape că pot număra pe
degete dățile în care o carte mi-a provocat o astfel de reacție, ținându-mă
prizonieră într-o lume deosebit de complexă, labirintică și greu de înțeles.
Însă, oricât de mult mi-ar fi plăcut, nu pot trece cu vederea golurile pe care
autoarea le-a lăsat în narațiune, probabil intenționat, probabil involuntar,
dar suficient de bătătoare la ochi cât să mă facă să înaintez destul de
anevoios cu lectura. Intriga este la fel ca amintirile protagonistei,
fragmentată și încețoșată, cel puțin în prima parte a romanului. În momentul în
care am ajuns la a doua parte – cea în
care ne sunt prezentate evenimentele ce au condus la uciderea alchimiștilor și
capturarea Helenei –, am simțit nevoia să revin la prima parte, s-o recitesc
integral, pentru a putea completa imaginea de ansamblu cu elementele lipsă. Cu toate că începutul mi
s-a părut bestial, am avut impresia că am fost aruncată în mijlocul poveștii,
primele două părți putând fi inversate, și, din opiniile pe care le-am văzut în
mediul online, nu sunt singura care crede asta. Dar, oricum ar fi, SenLinYu a
construit un romantasy de excepție, în care moartea și dorința de a trăi se
ciocnesc într-o bătălie crâncenă, ce va decide viitorul întregului regat.
Înainte
să închei recenzia, trebuie să ating o coardă ceva mai sensibilă... Se zvonește
că „Alchemised” a fost conceput drept un fun fiction pentru Harry Potter,
ilustrând relația de dragoste dintre Hermione Granger și Draco Reacredință,
însă eu nu pot susține această teorie. Da, autoarea se inspiră din romanele
nemuritoare ale lui J. K. Rowlling, preluând câteva elemente precum inferii,
dementorii, imaginea Lordului Întunecat și câteva trăsături din construcția celor
două personaje deja menționate, însă modul în care le remodelează și le
folosește se îndepărtează total de sursă. Eu cred că „Alchemised” trebuie
privit ca un roman complet separat de universul Harry Potter, neavând nevoie să
fie asociat cu faima acestuia pentru a străluci și a deveni în sine un fenomen.
Afirmația mea este în totalitate subiectivă, fiind născută din pasiunea
înflăcărată pe care o am pentru romanele lui J. K. Rowlling, și, dacă sunteți
de altă părere, chiar vă rog să mi-o împărtășiți. Sunt foarte curioasă cum
vedeți voi lucrurile!
Scene extrem de dinamice, episoade
de o profunzime inimaginabilă, personaje grotești, monștri cu chip de om,
suferință, râuri de sânge, vinovăție și o iubire ce poate spulbera întunericul,
toate adunate în aproape 800 de pagini ce vă vor trece printr-un carusel de
emoții. În ciuda minusurilor pe care le-am descoperit, înntr-un fel firești
într-o narațune de o asemenea amploare, „Alchemised” a fost cartea cu care am
început anul 2026 și, probabil, va păstra titlul de cea mai vună carte citită
în acest an. Sunt foarte curioasă ce ne va mai pregăti SenLinYu, deoarece,
deznodământul mi-a dat de înțeles că povestea nu se termină aici!
