Recenziile lui Gică 224 - Bărbatul cu brațul de aur de Nelson Algren (CRIME CLUB)

Titlu: Bărbatul cu brațul de aur  

Autor: Nelson Algren

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: The Man With the Golden Arm (1949)

Traducere de Dan Doboș și George Arion Jr.

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 496 

Media pe Goodreads: 3,87 (din 3.182 note)

 

            Gangsteri, escroci și hoți mărunți, copoi de la moravuri și traficanți de morfină, baruri mizerabile și infectate de gândaci pe două picioare, pariori înrăiți ce duhnesc a urină și fecale, hotărâți să-și joace până și ultimii biștari, chiar dacă asta înseamnă să înnopteze sub cerul cu stele înghețate, încețoșate din cauza fumului ce se ridică pe coșurile fabricilor din cartierele muncitorești ale Chicago-ului, inși de cea mai joasă speță, eliberați în zori din celulele împuțite, doar ca să se întoarcă la ceas de seară în adăposturile sigure de după gratii, indivizi care, după o zi de muncă „cinstită”, se înapoiază acasă cu resturi alimentare și produse expirate pe care le vor consuma pentru o perioadă nedeterminată, crupieri ce sunt în stare să te convingă să-ți pui și sufletul la bătaie, cărți de joc, zaruri și bile și tacuri ce-ți pot schimba până la răsărit destinul. Pe străzile astea, vinovăția zace-n inimile putrede și pătimașe, iar sărăcia stă expusă în zdrențele jegoase, eclipsate de mălaiul ce se scurge pe podele și caldarâm din buzunarele rupte.

            Aceasta este povestea lui Frankie Majcinek, cunoscut și ca Frankie Mașina sau, printre ceilalți șobolani din mahala, Puștiul/Băiatul/Bărbatul cu brațul de aur. După treizeci și șase de luni petrecute pe front, Frankie s-a întors în Chicago și și-a reocupat locul de crupier din barul lui Antek. Poate că le aduce noroc celor cărora le împarte cărțile, însă pe omul nostru îl urmărește la tot pasul ghinionul. După ce este rănit în război, medicul armatei îi alină durerea injectându-i de mai multe ori morfină în organism, drog la care nu va fi în stare să renunțe niciodată. Fostul soldat decorat cu Purple Heart percepe dependența ca pe o maimuță de douăzeci de kilograme pe care o duce în spate, ca pe o greutate vie care-și bate joc de propriul cărăuș oropsit. Louis Fomorowski, aka Spilcuitul Louis, din cauza veșmintelor extravagante pe care le poartă (cravată cu paiete, eșarfe de culori stridente...), dealerul de morfină al lui Frankie, spune că poți scăpa de maimuță doar atunci când o arunci în spatele altcuiva, reușind el însuși să renunțe la suplimentul ce inundă creierul cu valuri de plăcere și adrenalină. Substanța nu-l ajută pe Frankie să-și paralizeze complet traumele, dar îl propulsează spre paradis, spre locul unde sufletul pendulează între împlinirea cea pură  și păcătosul extaz.

            Societatea pestriță din roman este compusă din indivizi dubioși, amorali, cu un puternic instinct de autoconservare. În vreme ce vecinul lui Frankie, bătrânul Stash, se străduiește să adune pâini mucegăite, bucăți de cârnați polonezi și diverse chilipiruri, pe care le încuie sub lacăt în debaraua pentru mături, astfel încât  soția lui mult mai tânără, Violete, să nu facă risipă alimentară, Solly (Vrăbiuță) Saltskin jefuiește magazine de bijuterii și florării, cu intenția onorabilă să-i ducă mamei sale la mormânt o mușcată la 4 dimineața, și fură câini pe care-i tunde, vopsește, rareori schingiuiește, și apoi îi  vinde ca rasă pură. Vrăbiuță ajunge adesea la pușcărie pentru delicte minore, după care se întoarce prin mahala și o ia de la capăt. Etica este adesea simulată, dialogurile dintre gabori și infractori derulându-se precum secvențele din comediile absurde. Replicile acide surprind umorul tragic, binefăcătorii și răufăcătorii conviețuind în același cerc al infernului.

            Bătăliile dintre sexe se poartă dincolo de draperii, nu tocmai în tăcere, femeile profitând de nenumărate ori de slăbiciunile masculilor. Violete își iubește, atât cât își poate iubi o soție nesatisfăcută, soțul, însă are nevoie și de Vrăbiuță, golanul pe care-l secătuiește de puteri nopți de-a rândul, și pentru care sparge lacătul de pe ușa debaralei de mături ca să-l servească cu unul dintre cârnații lui Stash. La rându-i, Frankie are parte de un mariaj nefericit alături de Sophia, care a rămas paralizată după ce crupierul a zburat cu mașina într-un panou publicitar. Sophia se simte vulnerabilă, nu suportă ideea că nu mai poate să danseze, așa că-l critică neobosită pe Frankie, care nu reușește, dar nu-și dă nici interesul, s-o facă fericită. Ba mai mult, Frankie ajunge s-o înșele, recunoscător pentru clipele în care nu-și mai poate asuma vinovăția. Blestemul mizeriei și damnării se lasă asupra evreilor și polonezilor deopotrivă, ambele comunități ducându-și povara pe umeri într-un spațiu ce le-a adoptat, dar care nu le aparține.

            „Bărbatul cu brațul de aur”, de Nelson Algren, e o dramă pseudo-istorică, personală, cu puternice ecouri de roman social, o radiografie poetică și stilizată a cartierelor muncitorești ale Chicago-ului anilor 1946 și 1947. Antieroul reflectă la perfecție microcosmosul în care se simte captiv, evadând din cotidianul banal și lipsit de sens cu ajutorul morfinei. Ierarhia este stabilită după numele personajelor... Vrăbiuță e un pungaș, Spilcuitul Louis se îmbracă și poartă ca un dandy, Porcul Chior e, la propriu, orb, și nimeni nu și-ar dori să atingă labele alea jegoase nici pentru o mie de monede de aur, iar Temnicerul e proprietarul clădirii de apartamente în care locuiesc Sophia, Frankie, Stash și Violete, un ins cu pretenții de stăpân care încearcă să-și liniștească condamnații atunci când lucrurile și idilele interne o iau razna. Singura rază de lumină din poveste răzbate în mintea lui Peter, fiul Temnicerului, care plantează margarete de hârtie în spărturile din trepte, cultivând speranța care nu are condiții propice ca să prindă rădăcini. Lumea e pe ducă, cu toții sunt sortiți neantului, sfârșitul tragic se întrevede la orizont, singura formă de amânare a inevitabilului și divertisment rămânând jocurile de noroc, partidele la care poți câștiga totul, ca apoi să-l pui iarăși în joc.

Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Nelson Algren: 

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Fata Cu Cartea

Falled    

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA