Recenziile Mădălinei 13 - Nume de cod: Tura de Daniel O’Malley

Titlu: Nume de cod: Tura   

Serie: Dosarele Checquy #1

Autor: Daniel O’Malley

Editura: Leda Edge

Titlu original: The Rock (2012)

Traducere de Alexandra Fusoi

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 624

Media pe Goodreads: 4,09 (din 52.626 note)

 

Eu, înainte să încep cartea: „Sper să fie ceva de capul ei..." 😶

Eu, la jumătatea cărţii: „E mult prea interesant ca să pot dormi!" 😯

Eu, la sfârşitul cărţii: „WOW! Ce am citit!?" 😍

 

             De multe ori se întâmplă să trec, în secţiunea „Want to Read” de pe Goodreads, cărţi care îmi atrag atenţia şi de care uit apoi cu lunile. La fel s-a întâmplat şi cu romanul „Nume de cod: Tura”, de Daniel O’Malley, primul volum din seria „Dosarele Checquy”. Acum, după ce l-am citit, mi-am dat seama că am dat peste ceva cu totul original, o adevărată mină de aur. Un Fantasy urban, cu un subiect serios şi cu personaje intrigante, plin de mister, suspans, forţe demonice, prieteni falşi, duşmani prietenoşi şi iluzii înnebunitoare, „Nume de cod: Tura” este acea carte pe care fie o îndrăgeşti şi o citeşti cu sufletul la gură, fie o abandonezi de la primele pagini. Autorul construieşte un univers cu atât mai veridic, cu cât istoria acestuia este mai stufoasă, însă cu un echilibru precar, gata în orice clipă să se prăbuşească, trăgându-i după sine pe cei care se zbat să-l menţină pe linia de plutire.

Lumea este cotropită de fenomene supranaturale şi de creaturi fantastice şi periculoase, însă oamenii nu trebuie să afle despre existenţa lor. Din acest motiv, cu secole în urmă, a luat naştere o organizaţie strict secretă ce are datoria de a se ocupa de tot ceea ce este neobişnuit în Marea Britanie. Foarte interesant este modul în care e construită Checquy, autorul reinventând jocul de şah. Fiecare funcţie poartă denumirea unei piese, iar sarcinile şi beneficiile variază în funcţie de importanţa piesei în joc. Însă nu este deloc simplu să ajungi în Checquy, şi asta din două motive esenţiale: 1 – trebuie să fii un agent special din toate punctele de vedere, adică, pe lângă instruire, trebuie să posezi şi nişte puteri supranaturale, pe care să le pui în slujba organizaţiei, şi 2 – trebuie să fii conştient că orice misiune pe care o primeşti poate fi ultima. Ei bine, Myfanwy Thomas a înţeles toate acestea, fapt pentru care a ajuns într-una dintre cele mai râvnite funcţii ale organizaţiei, cea de Tură.

Dacă lucrurile ar fi aşa simple, cartea chiar ar fi plictisitoare, însă Daniel O’Malley a avut grijă să încurce şi mai tare iţele poveştii. Myfanwy, protagonista noastră cu două feţe (veţi vedea mai târziu de ce spun asta), suferă o amnezie profundă, după ce este atacată de mai mulţi bărbaţi cu mănuşi de latex. Nu o să vă spun care e treaba cu tipii ăştia sau de ce a fost Myfanwy atacată – vă las pe voi să descoperiţi asta. Ceea ce pot să vă spun are legătură cu faptul că, în roman, există două personaje principale, feţe ale aceleiaşi monede. După ce memoria sa intră în colaps, Myfanwy devine o altă persoană, total diferită de cea care fusese înainte, chiar dacă se străduieşte să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile. Pe parcursul întregii poveşti, ea încearcă să-şi recompună vechiul eu pe baza unor scrisori foarte precise, care ar stârni invidia oricărui medium sau prezicător, dar, în acelaşi timp, să construiască o nouă persoană. Organizata, timida şi geniala Myfanwy Thomas se transformă într-o furtună care debordează de curaj şi de iniţiativă, dar la fel de genială.

Viaţa sa se complică şi mai tare în momentul în care, în organizaţie, apare o cârtiţă, un trădător periculos care vrea să-i vândă pe cei din Checquy. De aici începe un adevărat Roller Coaster, în care singura pasageră este Myfanwy. Ea trebuie să ţină secretă amnezia, să se comporte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar, mai ales, trebuie să-l găsească pe cel care vrea să distrugă Checquy, pentru că ea este o Tură. Nimeni nu mai are încredere în nimeni, iar aparenţele sunt mai înşelătoare ca niciodată. Ceaţa de iluzii o transformă pe protagonista noastră într-un super-detectiv care se luptă cu forţe stranii pentru a-şi regăsii identitatea.

Cât despre celelalte personaje, îmi este destul de greu să vorbesc fără să dau spoilere, aşa că o să trec aspectele compromiţătoare sub tăcere. Toţi agenţii din Checquy sunt serioşi, încrâncenaţi şi morbizi – poate meseria e de vină sau cine ştie – dar am găsit şi o rază de lumină în persoana secretarei protagonistei. Ingrid  e genul ăla de secretară care nu pune întrebări şi respectă regulile pentru a nu-şi pierde slujba din cadrul organizaţiei. Ea e singura care zâmbeşte sincer oricât de grea i-ar fi viaţa, iar atitudinea ei pozitivă va fi un sprijin important pentru Myfanwy.

Chiar dacă are puţin peste 600 de pagini, „Nume de cod: Tura” este o lectură fascinantă, care nu merită trecută cu vederea. Aştept cu multă nerăbdare să se traducă şi volumul doi al seriei, dar, până atunci, vă recomand cu mare căldură acest roman şi sunt curioasă dacă va plăcut sau nu.

COMANDĂ CARTEA

Un călător printre secole de John Boyne

Titlu: Un călător printre secole 

Autor: John Boyne

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 528

 

Povestea începe cu o familie. Pentru început, aceasta este compusă dintr-un tată, o mamă și doi fii. Unul dintre băieți are sângele tatălui, celălalt a moștenit talentul mamei. Unul pleacă, celălalt rămâne. Pe parcurs, vor întâlni și alte personaje care le vor marca destinul. Acesta este doar începutul. Poveștile lor se vor încrucișa și se vor dezvolta pe parcursul a două mii de ani. Se vor întâlni din nou și din nou, la momente diferite și în locuri diferite. Din Palestina și până în zorii primului mileniu, călătorind de-a lungul a cincizeci de țări și îndreptându-se către o viață printre stele. Lumea se va schimba în jurul lor, dar ei vor rămâne la fel

COMANDĂ CARTEA

Focul invizibil de Javier Sierra

Titlu: Focul invizibil 

Autor: Javier Sierra

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 464

 

David Salas, un lingvist promițător de la Trinity College din Dublin, se întâlnește, după ce a aterizat la Madrid pentru o vacanță, cu Victoria Goodman, o veche prietenă a bunicilor săi, și cu tânăra sa asistentă, istoric de artă. Evenimentul respectiv îi va da peste cap planurile și îl va trimite într-o cursă surprinzătoare pentru a afla ce s-a întâmplat cu unul dintre elevii de la școala de literatură condusă de Lady Goodman. Spre surprinderea sa, cheia pare ascunsă în mitul Graalului și în legătura aces tuia cu Spania. Bisericile romanice îndepărtate din Pirinei, colecțiile de artă din Barcelona, cărțile vechi și codurile ciudate gravate în piatră sunt antrenate într-un complot plin de intrigi, care duce cu gândul la originea adevăratei inspirații, în literatură și în artă.

COMANDĂ CARTEA

 

Recenziile lui Gică 42 - Partea de nord a inimii de Dolores Redondo

Titlu: Partea de nord a inimii  

Autor: Dolores Redondo

Editura: LITERA

Titlu original: La cara norte del corazón (2019)

Traducere de Marin Mălaicu-Hondrari

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 736

Media pe Goodreads: 4,00 (din 4.394 note)

 

            E prima dată când încep o serie cu volumul 0, dar e o experienţă interesantă, mai ales că romanul dinaintea trilogiei propriu-zise are mai bine de 700 de pagini. Însă, dacă povestea e bună, nu am cum să nu mă bucur de numărul imens de file. În acest caz, nu a fost o lectură atât de spectaculoasă pe cât am sperat. Aş minţi să spun că Dolores Redondo scrie prost. Autoarea are un stil unic, elegant şi  sumbru, atât de autentic, încât ai impresia că te afli în mijlocul acţiunii. Atmosfera întunecată e bine redată, personajele sunt verosimile, iar crimele odioase oferă o notă grotescă textului. Cu toate astea, nu am avut cum să sar peste secvenţele monotone, axate pe dialog, în care nu se întâmplă aproape nimic. Nu de puţine ori am avut impresia că, în timp ce eroii noştri pierd vremea stând la poveşti, criminalul îşi face de cap nestingherit.

            Romanul începe cu Amaia Salazar, o tânără poliţistă care ia parte la un training FBI în Quantico, Virginia. Nu trece mult până când aflăm că ea nu se află acolo doar pentru instrucţie. Datorită experienţei sale în poliţie şi deducţiei geniale de care a dat dovadă în trecut, Amaia poate fi cea mai potrivită persoană, de care FBI-ul are nevoie, pentru prinderea unui ucigaş nemaiîntâlnit, numit de presă „Compozitorul”. În timp ce uraganele şi tornadele devastează America, un individ cu o minte bolnavă îi caută pe supravieţuitori şi îi ucide, contribuind, astfel, la drama pe care cataclismele naturale nu au reuşit să o ducă la capăt. Scenariul e tot timpul acelaşi. O familie, care îndeplineşte anumite criterii, este ucisă, iar trupurile sunt aşezate cu capul spre nord. Cu ajutorul Amaiei, o echipă de investigatori trebuie să afle de ce criminalul urmează acelaşi tipar, cum face să ajungă mereu înaintea echipelor de salvare, dar, mai ales, cine este de fapt acesta.

            Amaia Salazar e un personaj aparte, un produs al traumelor. Bineînţeles că şi în acest caz există o poveste din trecut, redată secvenţial, prin care încearcă să ni se ofere o imagine asupra copilăriei poliţistei şi asupra evenimentelor care au condus la alegerea unei cariere de detectiv. Ea este o fiinţă pe cât de orgolioasă, pe atât de sensibilă. Raţionamentul ei e foarte interesant, însă, uneori, devine enervant. Nici nu începe bine acţiunea că ea are deja în minte un profil psihologic al criminalului şi îşi dă seama foarte repede ce urmăreşte acesta. Pe lângă asta, în momentul în care toţi îi dau dreptate, ea îşi revizuieşte ideile şi propune o altă variantă, lucru care se repetă de multe ori şi care te face ori să-i dai mai mult credit, ori să n-o mai crezi deloc.

            Aşa cum am menţionat cu câteva rânduri mai sus, personajele sunt construite foarte bine. Atât Amaia, agentul Dupree, cât şi ucigaşul sunt conturaţi excelent. Dar şi aici există o „mică” problemă. Autoarea foloseşte personaje veridice, îşi plasează acţiunea într-un timp şi în locuri reale, dar uită să-şi ţină în frâu antagonistul. E greu de crezut că, după o tornadă sau un uragan, există o persoană atât de bolnavă, încât să se încumete să meargă pe urmele dezastrelor. În altă ordine de idei, nu am prea simţit suspansul. Toţi sunt uimiţi de gesturile criminalului, însă mie, cititorul, nu mi s-a oferit misterul dinaintea evenimentelor. Crimele au avut loc, Compozitorul a trecut aproape peste tot, iar detectivii încearcă să-i dea de urmă, având, totuşi, o idee despre direcţia în care se îndreaptă acesta (lucru ce poate fi dedus încă din descriere).

Acum, că am trecut peste aspectele negative, e timpul să vorbim şi despre părţile bune ale romanului. Am apreciat enorm faptul că Redondo a ales să-şi suprapună ficţiunea peste un fundal real. Pe lângă o naraţiune fictivă, cartea ne prezintă dezastrul uriaş lăsat în urmă de hazardele naturale, în special calamităţile cu care s-au confruntat locuitorii din New Orleans, în anul 2005. Un alt aspect care mi-a plăcut mult a fost discrepanţa dintre lumea modernă, care nu mai crede în supranatural, şi credinţele şi practicile arhaice, care încă mai sunt efectuate de băştinaşii sau de locuitorii mlaştinilor din Louisiana. Oricât ar părea de diferite, cele două universuri intră în contact atunci când vine vorba de pericol şi de moarte. În momentul în care medicina nu poate oferi soluţii pentru unele boli sau traumatisme fizice, natura neîmblânzită îşi aduce contribuţia prin diverse talismane, remedii şi incantaţii magice.

            În timp ce lecturam acest volum, mă gândeam că, dacă s-ar traduce şi celelalte cărţi, s-ar putea ca seria să devină o modă printre cititorii din România. Pe lângă scenariul poliţist, cartea are o notă de exotism care te face să vrei să pătrunzi şi mai adânc în acea lume necunoscută. Repet, nu e o carte proastă… Dacă era, nu aş fi citit atâtea pagini. Chiar dacă acţiunea se desfăşoară lent, povestea te ţine în priză şi te face să vrei să continui. Dacă aţi citit romanul sau dacă aveţi de gând s-o faceţi, nu ezitaţi să-mi lăsaţi o părere, nu de alta, dar sunt foarte curios cu ce impresii aţi rămas, după ce aţi dat ultima pagină.

           

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 12 - Lumina din întuneric de Sharon Cameron

Titlu: Lumina din întuneric   

Autor: Sharon Cameron

Editura: LITERA

Titlu original: The Light in Hidden Places (2020)

Traducere de Iulia Dromereschi

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 4,54 (din 8.995 note) 

 

Cu toate că am rămas în urmă cu review-urile pentru multe dintre cărţile citite în această vară, nu m-am putut abţine să sar peste lista pe care o aveam şi să scriu câteva cuvinte despre un roman de cinci stele. „Lumina din întuneric” este una dintre acele poveşti uimitor şi cutremurător de bine scrise, una dintre acele poveşti reale ce bat filmul de o mie de ori. Un război ce a zdruncinat o întreagă lume, lăsând în urmă munţi de cadavre, 15 destine unite sub semnul disperării şi o tânără de 17 ani care face tot posibilul pentru a se împotrivi noii ordini impuse de regimul totalitar al lui Hitler – asta e o mică parte din ceea ce vă aşteaptă, dacă vă încumetaţi să citiţi romanul lui Sharon Cameron. Pe baza unor mărturii despre viaţa mizeră şi tratamentul inuman la care au fost supuşi mii de evrei în timpul ocupaţiei naziste din Polonia, autoarea construieşte un document istoric, pe de o parte, iar pe de alta, o capodoperă ficţională despre iubire, sacrificiu şi curaj. Există multe istorisiri pe această temă, însă ceea ce face ca „Lumina din întuneric” să se diferenţieze de celelalte este stilul frust, lipsit de ornamente inutile, ce emană o disperare profundă şi autentică.

            Istorisirea noastră începe cu un peisaj pitoresc, aşa cum numai în satele poloneze poate fi întâlnit. Într-un astfel de paradis terestru trăieşte Stefania Podgórska, o adolescentă obişnuită să muncească din greu, şi pentru care casa părintească şi curtea plină de orătănii nu mai sunt îndeajuns. Ea visează să se mute la oraş şi să-şi construiască propriul drum, iar, atunci când surorile ei mai mari îi găsesc un post de vânzătoare în prăvălia unei familii înstărite de evrei, dorinţa sa devine realitate. Traiul alături de familia Diamant o va transforma pe eroină într-o domnişoară atrăgătoare şi în fiica pe care gazdele sale nu au avut-o. Însă zilele senine, pline de iubire şi de linişte, vor deveni o amintire îndepărtată, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Anii '50 umplu cerul Poloniei cu nori negri de teroare. Fiecare locuitor al ţării este pus în faţa unei alegeri dificile, fie acceptă şi se supune armatelor invadatoare ale lui Hitler, fie se opune, şi astfel condamnarea la moarte este sigură. Însă cel mai mult au avut de suferit evreii, pentru care existenţa a devenit un adevărat coşmar. Familia Diamant, la fel ca mulţi alţii din stirpea lui David, a fost deposedată de bunuri şi deportată în ghetou, unde bolile şi foametea au făcut ravagii. Devotamentul pentru aceşti oameni buni şi nevinovaţi o determină pe Stefania, condusă de firea sa ambiţioasă, să lupte cu orice duşman, pentru a-i salva pe cei pe care îi iubeşte. Asta o va transforma într-o apărătoare înfocată a cauzei condamnaţilor, mergând până acolo încât să sacrifice viaţa surorii sale mai mici şi pe a ei, pentru a adăposti 13 evrei într-un pod.

Personajele din acest roman sunt cât se poate de umane, de verosimile, cu personalităţi diferite, scăpând cu succes de tuşa caracterului de hârtie. Protagonista însăşi este atât de bine construită, încât depăşeşte clişeul eroinei invincibile care înfruntă sistemul fără să ţină cont de riscuri. Stefania se teme, este chiar îngrozită şi disperată că îşi va pierde viaţa, iar sacrificiile ei vor fi în zadar. Calitatea protagonistei stă în complexitatea stărilor ei sufleteşti. Pe lângă războiul exterior, Stefi poartă şi unul interior, fiind sfâşiată între dorinţa de a-şi salva sora şi cea de a-i salva pe evrei. Are momente în care este egoistă, momente în care vrea să fie eroina la care se aşteaptă toţi, dar, mai presus de atât, ea este un produs al terorii şi un model de rezistenţă greu de imaginat. Atunci când este aproape doborâtă de responsabilităţile uriaşe pe care le are pe umeri, viaţa îi mai dă câte un dar, o fărâmă de noroc sau o rază de speranţă ce schimbă cursul evenimentelor, aruncând-o în mijlocul altui ocean, fără colac de salvare.

În tot acest întuneric există şi o lumină strălucitoare cu un zâmbet dulce de copil. Această stea este Helena, sora mai mică a Stefaniei. Am adorat-o pe fetiţa asta, am plâns cu ea, am sperat că totul va fi bine şi că va supravieţui condiţiilor grele. La doar şase ani, Helena dă dovadă de un curaj nebun şi de o înţelegere mult prea matură a faptelor ce destramă Polonia. Ea îşi va ajuta sora să-i ascundă şi să-i hrănească pe cei 13 evrei, reuşind chiar să-i păcălească şi pe soldaţii nazişti. Cât despre personajele masculine, nu am nimic de comentat. Bărbaţii, fie sunt cei răi, fie sunt cei care trebuie salvaţi – deci putem considera că este o carte despre femeile care salvează lumea.

 Nu ştiu ce aş mai putea spune despre romanul lui Sharon Cameron... Pare că am exagerat deja cu laudele, 😊 însă sper că v-am convins că merită să-i acordaţi o şansă. Plină de suspans, de acţiune, romanul vă va trece prin multe stări contradictorii şi, poate, se va lăsa şi cu lacrimi. Pentru mine a fost o lectură perfectă de Weekend şi şi-a câştigat locul printre preferatele mele. 

COMANDĂ CARTEA

29 de secunde de T. M. Logan

Titlu: 29 de secunde   

Autor: T. M. Logan

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 400

 

„Oferă-mi un nume. O persoană. Iar eu o voi face să dispară...“ Când Sarah salvează o tânără dintr-o situaţie dificilă, nu îşi doreşte nimic în schimb, însă actul său de curaj o va aduce faţă în faţă cu un om puternic şi periculos. Acesta trăieşte conform propriului cod al onoarei, brutal, iar datoria pe care o are acum faţă de Sarah trebuie plătită, în singurul mod pe care bărbatul îl cunoaşte: prin violenţă.

El îi oferă Sarei o rezolvare pentru problema spinoasă pe care aceasta o are cu  îngrozitorul ei şef. O ocazie unică de a-şi încheia toate socotelile. Fără consecinţe. Fără să poată să fie prinsă vreodată. Tot ce lipseşte este o convorbire telefonică de... 29 de secunde.

 

Logan ţese o poveste plină de suspans, până la ultima pagină. – Booklist

Un thriller scris cu multă siguranţă, foarte convingător. – Cosmopolitan

 O carte recomandată tuturor cititorilor aflaţi în căutarea unui thriller alert şi complicat

 

COMANDĂ CARTEA

Pe muchie de cuțit de Jeffery Deaver

Titlu: Pe muchie de cuțit 

Autor: Jeffery Deaver

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 568

 

În cel de-al cincisprezecelea roman al său cu Lincoln Rhyme și Amelia Sachs, un thriller exploziv ajuns bestseller New York Times, Deaver exce[1]lează nu doar prin dozarea măiestrită a suspansului, ci și prin descrierea impresionantă a unei lumi de interese întunecate ce duc deseori la crimă și la moarte – cea a negustorilor de pietre prețioase.

Cei doi detectivi investighează de această dată o crimă triplă din Districtul Diamantelor din New York, confruntându-se cu un criminal care terorizează cuplurile în cel mai fericit și mai vulnerabil moment al vieții lor: în timpul achiziționării unui inel de logodnă sau după o întâlnire cu un organizator de nunți, planificând o zi ce nu va mai veni niciodată. În mod curios, criminalul lasă în urmă, în magazinul de bijuterii de pe strada 47, pietre prețioase în valoare de jumătate de milion de dolari, dar și un martor nevinovat care reușește să fugă. Îi poate ajuta Vimal Lahori, tânărul tăietor de diamante, pe Rhyme și pe Sachs să îl descopere pe criminal? Însă dezas[1]trul ce urmează, amenințând însăși siguranța orașului, îi oferă ucigașului o acoperire perfectă de a se strecura printre cei suspecți

COMANDĂ CARTEA