Titlu:
Petrecerea de vânătoare
Autor: Lucy
Foley
Editura:
TREI
Titlu
original: The Hunting Party (2018)
Traducere
de Daniela Purgaru
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 400
Media pe
Goodreads: 3,66 (din 155.816 note)
Iată-ne ajunși și la cel de-al patrulea Blog Tour din acest
an, ocazie cu care urmează să vorbim despre „Petrecerea de vânătoare”, cel mai
recent roman tradus la noi al lui Lucy Foley, autoare cunoscută, în special,
pentru „Lista de invitați”, volum care a obținut premiul Goodreads pentru
Mystery & Thriller în 2020. Dar, înainte de toate, cred că este necesar să
subliniez faptul că, până pe la jumătatea acestei cărți, construcția este
identică cu cea din romanul premiat. Din acest motiv, și pentru că textul de
față îl precedă pe celălalt temporal, fiind scris în 2018, putem spune că
asistăm la un prim prototip literar, care, mai târziu, va prinde substanță într-o altă poveste, mult mai bine realizată,
după părerea mea. Nu doar că subiectul în mare este același, ci și numărul personajelor
și locul în care se petrece acțiunea se reflectă perfect în ambele scrieri, configurând,
astfel, un gen pe care autoarea britanică îl exploatează până la ultimele
consecințe.
Ce poate fi mai frumos decât să-ți
petreci revelionul alături de cei mai buni prieteni? Mai ales că a trecut ceva timp
de când v-ați văzut ultima dată. Dar ce contează „toate aceste luni”, dacă voi
știți că sunteți prieteni pe vecie? Evident, nu contează. Așa că pui mâna pe
telefon, cauți o locație perfectă pentru petrecere, undeva departe de toată
agitația din jur, și începi să-ți suni vechii amici. Bineînțeles că toată lumea
va fi foarte încântată de ideea ta, așa că își vor face repede bagajele și vor
porni la drum, puși încă de acasă pe distracție. Acum vă regăsiți cu toții în
trenul spre Scoția și abia așteptați să ajungeți la complexul de cabane montan,
acolo unde veți sărbători împreună trecerea dintre ani.
Da, sunt cu toții aici, toți cei
nouă petrecăreți. Emma și Mark, cuplul cel straniu despre care nu ai înțeles
niciodată de ce au ales să fie împreună; Samira și Giles, care acum formează o
frumoasă familie, având un bebeluș de câteva luni; Nick și Bo, cei doi iubiți
care au înțeles că dragostea poate prinde aripi și între băieți; Katie, care
momentan e singură și disponibilă, și Miranda și Julien, femeia perfectă
și bărbatul fără cusur, cei mai interesanți și frumoși studenți din timpul
universității, și nu numai. Între timp, ați ajuns la cabane, unde ați făcut
cunoștință cu Heather, tipa care se ocupă de loc și de evenimente, și cu Doug,
paznicul de vânătoare, un tip mătăhălos și ursuz, de care simți că ar trebui să
stai la distanță. Însă cea mai mare supărare a voastră a fost să aflați că, în
ciuda faptului că vi s-a spus că veți fi doar voi aici, au mai apărut și doi
străini, islandezi după cum ați aflat destul de repede. Aa, în caz că nu ai
numărat, acum sunteți treisprezece persoane, și, după cum știi și tu, asta nu
sună deloc îmbucurător.
Am ajuns din nou la celebrul număr
fatidic, care bineînțeles că apare și în „Lista de invitați”, și, odată ce
personajele se adună în acest format, începe și coșmarul. La fel ca în celălalt
caz, povestea începe cu un scurt capitol/prolog în care ni se comunică faptul
că a avut loc o crimă, dar nimeni nu are intenția să ne spună cine e victima. Astfel,
tensiunea se instaurează de la prima pagină, miza constând atât în aflarea
identității celui/celei ucise, cât și în descoperirea criminalului. În pofida
faptului că toate personajele sunt la vedere și avem de unde alege, Lucy Foley
vine cu o răsturnare de situație în momentul cel mai nepotrivit și ne dă din
nou ancheta peste cap. Procesul literar al autoarei seamănă cu un joc de Domino
în care toate piesele se completează intenționat greșit, scopul aranjamentului
fiind cel de a ne face să observăm stridențele și punctele în care narațiunea
nu pare să se lege. Însă, din cauza acestui model alambicat, ne este și mai
greu să facem conexiuni logice, pentru că, la primele zece priviri, pare că toți
ar putea fi și vinovați, dar și complet nevinovați.
Asemănarea se reflectă excelent și
la nivelul spațiului. Dacă în cazul celuilalt volum am luat parte la o nuntă pe
o insulă din marea Scoției, aici ne avântăm printre munții scoțieni, într-un
refugiu unde se practică vânătoarea. Ideea de izolare stă la baza ambelor
construcții, două locuri închise, în care organele legii nu au cum să-și facă
apariția, așa că răzbunarea și propria justiție nu pot fi combătute. Mai mult
decât atât, locația actuală constituie un factor ce instigă la violență, fie ea
împotriva naturii, fie împotriva celorlalți oameni. De altfel, și timpul joacă
un rol important în toată ecuația. Suntem în ultimele două zile din 2018,
respectiv primele două zile din 2019. Ne aflăm într-un vortex temporal care
face trecerea de la vechi la nou, într-o perioadă pe care strămoșii o sărbătoreau
sub forma carnavalului. În acest moment, unii își pun măștile, iar alții și le
dau jos, și tu, ultimul om pe care ești sigur că îl cunoști pe deplin, trebuie
să faci diferența între ceea ce vezi și ceea ce există cu adevărat.
Un roman plin de tensiune, care se
joacă în continuu cu mintea ta și care are o plăcere malefică de a te induce în
eroare, o carte în care vechiul joc dintre aparență și esență se manifestă la
cote alarmante și care îți oferă foarte puține momente de respiro, clipe în
care mintea ta nu se oprește din a face legături, pentru a găsi, în final, o
evadare din acest uriaș ghem de minciuni, care pare să crească cu fiecare
pagină de incertitudine. Deconstrucția psihică și identitară a personajelor se
accentuează cu fiecare capitol parcurs, iar ceea ce rămâne, la sfârșit, sunt doar
niște schelete ambulante, pline de frustrări și traume din trecut. Și, în tot
acest hazard de întâmplări din ce în ce mai stranii, ultima întrebare pe care
ți-o mai poți pune este: Știi cine sunt cu adevărat vechii tăi prieteni?
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre „Petrecerea de vânătoare”: