Titlu:
Defecte perfecte
Autor:
Alice Feeney
Editura:
STORIA BOOKS
Titlu
original: Beautiful Ugly (2025)
Traducere
de Laura Ciobanu
Anul
apariției: 2025
Număr pagini: 336
Media pe
Goodreads: 3,65 (din 125.909 note)
Se lasă noaptea... Abby Green, jurnalistă
de investigații, conduce pe șoseaua pustie spre casă. La telefon, Grady, scriitor
de romane de suspans, e entuziasmat până peste poate la gândul că urmează să afle
dacă ultima lui carte se va regăsi pe lista bestsellerelor New York Times. Soții
Green plănuiseră să-și petreacă seara mâncând pește cu cartofi prăjiți,
sărbătorind ultima reușită a lui Grady. Când farurile mașinii dezvăluie un trup
(aparent inert) întins în mijlocul drumului, Abby, ca orice cetățean
îngrijorat, părăsește habitaclul sigur și se apropie de silueta îmbrăcată în
roșu, gândindu-se că persoana de pe jos ar putea avea nevoie de ajutor. Grady
aude ultimele cuvinte ale soției sale, cum aceasta deschide portiera și pașii
ce se îndepărtează de receptor. Apoi... se lasă o liniște apăsătoare. Abby nu mai
revine la telefon. Peste câteva minute bune, Grady descoperă mașina abandonată
pe marginea șoselei. Farurile sunt aprinse, stopurile clipesc, însă nici urmă
de Abby. Jumătatea sa a dispărut...
Au trecut 365 de zile de la
tragedie, însă Grady încă nu poate să doarmă sau să scrie. Kitty Goldman,
agenta sa literară și nașa de botez a lui Abby, îl bate la cap să-și revină și
să se apuce de următorul manuscris, fiindcă există riscul ca, după atâta timp,
publicul să-și piardă interesul. Și ca să-i dea o mână de ajutor, Kitty îl
trimite într-o așa-zisă vacanță pe o mică insulă din Scoția, unde va locui
chiar în Marginea (de la Marginea Lumii), cabana lui Charles Whittaker, un
autor care a scris nouă bestsellere, dar care a murit chiar înainte să-și
publice cel de-al zecelea thriller, despre care susținuse că va rupe topurile
naționale și internaționale. Și astfel, cu Columbo, amicul său labrador, și cu câteva
caiete goale și instrumentele de scris, Grady Green urcă la bordul feribotului
de pe care urmează să debarce pe insula Amberly. Și, de parcă existența i-ar
juca o nenorocită de farsă, zărește printre călători o femeie îmbrăcată cu haina
roșie pe care o purtase Abby în noaptea în care a dispărut.
Abia acum încep să se petreacă
lucruri stranii... Pe Amberly nu există
păsări. În schimb, se găsesc mulți lilieci și o groază de insecte. Legenda
spune că, după ce prima localnică a plantat puieții de sequoia aduși de pe
meleagurile îndepărtate, ciocănitorile le-au distrus scoarța, măreții arbori
ajungând astfel să se usuce. În consecință, locuitorii insulei au împușcat
toate păsările, și de-atunci nicio făptură cu pene nu s-a mai apropiat de țărm.
La puțin timp după ce ajunge pe insulă, mai exact după ce face o descoperire
oribilă sub podeaua cabanei, Grady află despre cadavrul unui bărbat ciung aruncat
de valuri pe stâncile de pe mal. Zgomote ciudate se aud noaptea, cineva se
strecoară în cabană și mută diverse obiecte sau lasă fragmente din ziare în
urmă, pagini în care se regăsesc articole scrise de Abby în anii dinainte să
dispară, și în care scriitorul dă peste numele unuia dintre rezidenți, o femeie
care se îmbracă exclusiv în verde, de parcă doar culoarea respectivă i-ar
oglindi personalitatea.
Fără doar și poate, „Defecte
perfecte” este cel mai bun roman al lui Alice Feeney de până acum. Premisa e
incitantă, iar personajele par desprinse din animațiile Warner Bros. La fel ca
în romanele lui Harlan Coben, bănuiești că Abby ar putea să fie încă în viață
și aștepți cu interes să ajungi la secvența în care cei doi se vor regăsi,
clipa în care va ploua cu secrete și regrete, când vor fi pregătiți s-o ia de
la capăt sau să-și rezolve o dată pentru totdeauna disputele. Abby e o iluzie
materială, atrăgându-l pe Grady, nu prin cântec, ca o sirenă, ci vizual, prin
culoarea roșie. Persoana (sau închipuirea) îi pune nervii la încercare, împingându-l
dincolo de limitele rațiunii. Cei douăzeci și cinci de locuitorii de pe Amberly
sunt niște ciudați, nu doar că-l tratează pe Grady cu aparentă răceală, dar îi
și bagă frica-n oase, relatându-i despre tragediile care s-au petrecut în
ultimul secol pe mica fâșie de pământ. Ceața apare și dispare într-o secundă,
ca-n Scooby-Doo. Și din pâclă se desprinde bătrâna vrăjitoare care-l avertizează
pe Grady să plece cât mai repede de pe insulă, înainte ca spiritele să
se-ncingă și pământul să-și devoreze ofranda din sânge și oase.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Alice Feeney:
