Titlu: Ostatica
Autor: Clare Mackintosh
Editura: TREI
Titlu original: Hostage (2021)
Traducere de Mihaela Ionescu
Anul apariției: 2022
Număr pagini: 464
Media pe Goodreads: 3,94 (din 29.562 note)
„Avioanele
sunt orașe suspendate în aer, și în orașe oamenii trăiesc și oamenii mor.”
Pentru unii oameni, zborul cu avionul
poate fi o adevărată provocare din cauza fricii de înălțime sau, și mai grav,
din cauza groazei produse de posibilitatea prăbușirii, în timp ce pentru alții,
este o experiență inedită, plină de suspans și adrenalină. Pentru unii, face
parte din rutină, din îndatoririle primite de la serviciu, în timp ce pentru
alții e un mijloc banal și rapid de a călătorii prin lume. Însă pentru o
categorie foarte restrânsă, un zbor cu o aeronavă e locul ideal ca să-și pună
în aplicare planurile diabolice și să convingă oamenii că salvarea planetei
este scopul suprem, un țel măreț pentru îndeplinirea căruia trebuie făcute
sacrificii imense.
Clare Mackintosh scrie un thriller
la înălțime, plin de suspans și de alegeri dificile ce pot costa sute de vieți
omenești, în care elementele psihologice și cele tehnice se împletesc într-o
poveste ce te va ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină. „Ostatica”
e primul roman pe care îl citesc de la această autoare și am rămas plăcut
surprinsă de atenția pe care o acordă fiecărui detaliu, fără să diminueze
tensiunea acumulată și să îngreuneze textul cu descrieri inutile. Ritmul alert
al întâmplărilor ne oferă o panoramă cinematografică, totul, inclusiv poziția
din care privesc personajele, fiind studiat și redat cu mare grijă, astfel
încât să avem acces la mai multe viziuni legat de ceea ce urmează să se
petreacă. Romanul de față poate fi considerat și un scurt manual de pilotaj, un
deliciu tehnic pentru cei pasionați de aviație, și nu numai.
Mina are o slujbă ce îi permite să
călătorească în cele mai frumoase și îndepărtate locuri din lume, însă nu e o
meserie ușoară. Ea este însoțitoare de zbor, și asta înseamnă că se confruntă
mereu cu pasageri nemulțumiți, bărbați care nu înțeleg și nu respectă regulile
de siguranță, femei recalcitrante și copii zgomotoși. Dar, în ciuda
impedimentelor, Mina își îndeplinește rolul cu tact și diplomație, reușind să
rezolve orice problemă care tulbură buna desfășurare a zborului. Însă ea nu
poate rezolva la fel de ușor și problemele din propria familie. Certitudinea că
soțul o înșală și grija permanentă cu care trebuie s-o înconjoare pe Sophia,
fetița ei de cinci ani, care suferă de tulburări de atașament, o fac să ia o
decizie pripită. Cu câteva zile înainte de Crăciun, o nouă rută aviatică urmează
să fie inaugurată după efectuarea miilor de teste de verificare. Mina,
dorindu-și puțină liniște și să-și pună ordine în existență, alege să facă
schimb cu un coleg selecționat pentru lungul zbor de douăzeci de ore de la
Londra la Sydney. Zis și făcut, Mina pleacă și totul pare că merge ca uns, însă
anunțul care răsună în avion, după ce o parte din drum a fost parcursă, îi face
pe toți să le înghețe sângele în vene: „Doamnelor și domnilor, acest zbor
are o nouă conducere. Numele meu este Amazon și sunt pilotul dumneavoastră.
Doar colaborarea deplină vă va asigura siguranța.”
Cu alte cuvinte, cursa 79
Londra-Sydney a fost deturnată, iar protagonista noastră e mai mult decât
implicată. Însă motivele ei sunt cât se poate de relevante. Fiica ei e în
pericol, iar singura cale de a o salva este să le ofere atacatorilor controlul
aeronavei. Inițial, Mina este judecată și arătată cu degetul de ceilalți
membrii ai echipajului ca fiind o criminală, pentru că pune viața unui singur
om mai presus de cei peste trei sute de pasageri aflați la bord. Dar ea e mamă
și este în stare de orice ca să-și protejeze puiul, chiar dacă Sophia nu e
fiica ei naturală. Teama, faptul că n-a știut cum să gestioneze criza familială
prin care trece, regretele unei cariere ratate și ruinele unui vis din
copilărie o fac să acționeze astfel, devenind de două ori ostatică, o dată a
trecutului, și apoi a maniacilor care vor să-și facă glasul auzit printr-o
tragedie de proporții. Cu toate astea, protagonista noastră e o figură destul
de ștearsă, un caracter robotic, a cărei personalitate nu iese cu nimic în
evidență, spre deosebire de fanaticii infiltrați printre pasageri. Însă e de
înțeles, nu personalitatea ei contează, ci modul în care un om reacționează
într-o situație limită, iar Mina se transformă pe rând din martira care-i
conduce pe toți la moarte, în eroina care îndreaptă tot răul făcut fără voie.
Cel mai interesant aspect al
romanului e faptul că anumiți pasageri au primit o voce, povestindu-și viața și
împrejurările în care au ales să se îmbarce în cursa 79. Avionul deturnat devine
o cameră a confesiunilor, în care spațiul și timpul se anulează. Personajele
sunt duse la limita disperării, unde groaza e mai puternică decât rațiunea, iar
singura modalitate de a-și păstra mințile întregi este confesiunea.
Am avut impresia că povestea nu a ajuns cu
adevărat la sfârșit. Finalul e unul în coadă de pește, care fie ne lasă pe noi
să ne imaginăm o infinitate de continuări, fie e o promisiune pentru o carte
viitoare. Aș tinde să merg pe prima variantă, deoarece, din informațiile pe
care le-am cules despre autoare, ea scrie doar romane de sine stătătoare. Mi-a
plăcut extrem de mult „Ostatica” și cu siguranță nu va fi ultima carte pe care
o voi lectura de la Clare Mackintosh.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Clare Mackintosh:
