Fragrancia
Paul Richardot
Titlu original: Fragrancia
Limba originală: franceză
Traducere și note: Liliana Urian
ISBN: 978-606-40-2652-1
Format: 130x200mm, paperback cu clape
256 pagini
Editura Trei
Colecția Fiction Connection Thriller
Cartea-fenomen a anului
2025 în Franța
Ce-ar fi dacă ai putea retrăi cele mai
prețioase amintiri prin parfumurile lor? Această imersiune în trecut este ceea
ce compania Fragrancia oferă unui număr mic de aleși datorită SVM, o substanță
psihotropă. Dar, pe măsură ce rețelele ilegale se înmulțesc, Fragrancia este
nevoită să-și secretizeze activitatea. Oficial, Hélias, 24 de ani, este
aromaterapeut, dar de fapt se pregătește să devină olfat pentru Fragrancia, fiind
capabil să traducă o amintire într-o formulă chimică. Cine ar fi crezut că
hipersensibilitatea de care suferă l-ar putea ajuta să-și dezvolte un
extraordinar simț al mirosului? După ce o cunoaște pe Nora, mâna dreaptă a
fondatorului Fragrancia, gata să facă orice pentru a apăra interesele acestuia,
Hélias se trezește implicat într-o anchetă a poliției și descoperă curând
că și crima are un miros...
„Fragrancia, thrillerul olfactiv
despre care se vorbește peste tot, are multe calități: universul original,
partea high-tech, suspansul și ritmul alert, în stil american.” – LIVRES HEBDO
O lucrare singulară care pare să dețină
formula succesului. - HARPER'S BAZAAR
Ai visat vreodată să devii anchetator într-o investigație absolut palpitantă? Știi genul ăla de povești pe care nu le poți lăsa din mână și te găsește 1 dimineața citindu-le? Ei bine, Fragrancia, romanul inedit al lui Paul Richardot, te va transporta într-o lume absolut fascinantă. - BIBA
FRAGMENT
33
De la plecarea lui
Hélias la centrul din Fontainebleau, Claudine, soția lui Alain Fisson, îl vedea
mult mai des pe soțul ei pe‑acasă. Această atitudine o intriga. El, care de
obicei își petrecea tot timpul în laboratorul din Le Mans, se trezea hoinărind
prin grădină, invita prieteni la cină și își lucra acordurile olfactive în
biroul personal. Când intră în bucătărie, Alain, cu foarfeca în mână, decupa
ceva din ziar. Claudine va descoperi mai târziu, deschizând sertarul noptierei,
o grămadă de articole despre Gard, departamentul în care se născuse, o revistă
de presă completă pe care Alain i‑o destina — atenția era, desigur,
emoționantă, dar era conștientă că această delicatețe se datora unui
comportament obsesiv‑compulsiv, accentuat în perioadele de stres.
— Astăzi are loc
adunarea generală?
— Exact. Abia
aștept ca Hélias să‑mi spună primele impresii. Nerecunoscătorul ăsta nu mi‑a
trimis nici măcar un singur mesaj în aproape două săptămâni.
— Lasă‑l în pace.
Are alte preocupări decât să se gândească la mutra ta de boșorog.
Alain zâmbi și se
ridică pentru a‑și îmbrățișa soția. Dându‑i drumul, îi aminti că ea se
căsătorise cu boșorogul ăsta, ceea ce spunea multe despre gusturile ei.
— Un sacrificiu
pentru a proteja specia feminină. Am simțul datoriei, îi răspunse ea cu
malițiozitate.
O oră mai târziu,
Alain pornea la drum în direcția centrului din Fontainebleau. Va profita de
vizită pentru a cere un nou asistent în locul lui Hélias. Fără el, gestionarea
sucursalei din Le Mans se ducea pe apa sâmbetei. Așa încât hotărâse să‑și
reducă la jumătate întâlnirile cotidiene. La vârsta lui nu mai putea să
muncească pe brânci. Și povara pe care o suportase în timpul primilor lui ani
la Fragrancia i‑ar fi de ajuns pentru vreo zece vieți. La începuturile ei,
compania număra doar patru persoane. Această primă generație de practicieni,
din care făcea parte și Alain, semăna mai mult cu o echipă de încredere a
Cornéliei decât cu niște veritabili terapeuți. Li se încredințase rolul de ODT,
„olfat de teren“. Sucursalele nu existau încă și meseria era cu mult diferită,
nu consta doar în a‑i ajuta pe pacienți să rememoreze niște amintiri plăcute.
La antipozii ședințelor de olfacție memorială plăcute și binevoitoare, funcția
lor implica instigări, manipulări, extracții de mirosuri și de amintiri,
șantaje memoriale, extorcări de informații. Începuturile Fragranciei fuseseră
pline de violență și brutalitate. Dincolo de aparența lui de tip plin de
vitalitate, impozant și jovial, Alain fusese mult timp pe post de gardă de corp
a Cornéliei. La fiecare conflict, el era trimis să ofere un răspuns decisiv.
Olfații de teren dispăruseră odată ce liniștea companiei fusese asigurată. Sau,
mai degrabă, fuseseră înlocuiți cu echipa de intervenție. Mai puțin violentă,
mai consensuală, Alain nu‑i avea la inimă. Pentru el, nu erau decât un soi de
idioți lipsiți de cunoștințe în domeniu, care comunicau prin niște gesturi
inventate. Frumoasă înlocuire. Mașinal, își plimbă o mână peste antebraț.
Tatuajul lui, vestigiu din acea perioadă, își pierduse culoarea.
Ajunse pe la ora 11
și se integră în cohorta de berline negre, apanaj al olfaților. După ce își
prezentă permisul gărzilor, parcă mașina și se alătură unui grup care discuta
în fața auditoriumului. Aproape nicio figură familiară. Cel din urmă
reprezentant al primei generații, cu excepția Cornéliei bineînțeles, el se
bucura, în ochii puținilor care‑l recunoșteau, de statutul de decan. De obicei,
auditoriumul era rezervat colocviilor și conferințelor pentru angajați și,
ocazional, pacienților. Alain se chinuia să‑și amintească precedenta adunare
generală extraordinară în prezența tuturor olfaților. Probabil că avusese loc
prin anii 2010. Poate chiar mai înainte.
După ce stătu de
vorbă cu unii colegi, Alain își dădu seama că niciunul nu părea să știe de ce
erau adunați cu toții acolo. Când olfatul din Clermont‑Ferrand se arătă
surprins cu privire la lucrările de extindere întreprinse la marginea
domeniului, unii practicieni conchiseră că Fragrancia demarase, fără îndoială,
un plan de expansiune. Această ipoteză îi plăcu olfatului din Clermont‑Ferrand.
El le mărturisi celorlalți ambiția lui de a fi cunoscut de către un public mai
larg. Alain nu adera la această nevoie de recunoaștere. Frecventase prea mult
Fragrancia la începuturile ei pentru a nu ști că firma nu va câștiga nimic în
plus din notorietate în afară de probleme. Ea își datora supraviețuirea doar
secretului care o ținea departe de lume și de hoardele de băgăcioși indiscreți.
Trecutul centrului făcea ca celebritatea să nu i se potrivească. Dar olfații
din noua generație, căreia îi aparținea și cel din Clermont‑Ferrand, nu
înțelegeau nimic din asta. Ei voiau mai mult. Mereu mai mult.
Alain se îndepărtă
pentru câteva clipe de grup pentru a‑l căuta pe Hélias cu privirea. În afară de
câțiva pacienți, în parc nu era nicio urmă de activitate. Opri o angajată care
trecea pe acolo și o întrebă dacă știa un nou recrut pe nume Hélias Révol.
Femeia, mai în vârstă, îi răspunse că protejatul Norei plecase chiar în acea
dimineață. Probabil că era o operațiune importantă având în vedere mărimea
delegației. Alain îi mulțumi și se întoarse, încurajat, spre grupul lui. Hélias
știuse să se facă util și participa deja la misiuni de mare anvergură.
Colegilor săi care îl întrebau ce anume îl putea face să zâmbească așa, le
răspunse că vor trebui să fie pregătiți pentru a primi un nou olfat în curând.
În aceeași clipă, un bărbat se apropie și îi invită pe practicieni să intre.
Adunarea generală era pe punctul de a începe.
Sala, organizată ca
un amfiteatru, putea găzdui o sută de persoane. Olfații invadară primele două
rânduri, cele mai apropiate de scenă. Schimbară priviri surprinse când li se
anunță că nu Cornélia va prezida, ea fiind absentă. Delegatul olfaților, Edmond
Cholet, o va reprezenta. Acesta din urmă înaintă în mijlocul estradei. Parfumat
excesiv cu mir, simpla lui prezență provocă o tăcere ca de mănăstire în auditoriu.
— Unde este
Cornélia?
Vocea tunătoare a
lui Alain îi scoase pe toți din uluială.
— Este ocupată să
evite sfârșitul Fragranciei.
Intonația lui
Cholet, mieroasă și insinuantă, captiva la fel de mult ca și prezența sa
parfumată. Cu o rigoare aproape sadică, Cholet descrise conjunctura în care se afla
Fragrancia. Menționă dificultățile cu care se confruntase compania pentru a‑și
păstra existența confidențială și imposibilitatea de a mai opri mult timp
sustragerile de SVM înregistrate cam peste tot în teritoriu. Și, cu un zâmbet
malițios, le împărtăși deciziile luate de direcțiune pentru a păstra secretul
Fragranciei: desființarea a șapte sucursale și revenirea acestor olfați la
Fontainebleau. El conchise, chiar înainte de a se trece la votare: „Avem în
fața noastră o alegere simplă. Fie amputăm necroza, fie sacrificăm tot corpul“.
