ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Tovarășul Koba. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tovarășul Koba. Afișați toate postările

marți, 8 martie 2022

Recenziile lui Gică 63 - Tovarășul Koba de Robert Littell


Titlu: Tovarășul Koba 

Autor: Robert Littell

Editura: PUBLISOL

Titlu original: Comrade Koba (2020)

Traducere de Monica Manolachi

Anul apariției: 2022 

Număr pagini: 192

 

            Din când în când, după ce citesc câte cinci sau șase romane de suspans, simt nevoia să las puțin crimele deoparte și să mă apuc de ceva mai senin, ceva care să-mi aducă zâmbetul pe buze și să-mi vorbească despre frumusețea și fericirea ce însoțesc însăși ideea de ființă umană. Astfel, cu o săptămână în urmă, fiind atras de sinopsisul ce defilează aproape zilnic pe pagina de Facebook a editurii Publisol, am decis să-i dau o șansă romanului „Tovarășul Koba”, primul volum tradus în română al celebrului autor de cărți de spionaj, Robert Littell. Și acum, după o lectură foarte rapidă – nici nu are cum să-ți ia mai mult de două zile, la cât de subțire e cărticica –, pot să spun că am făcut o alegere foarte bună. Pe lângă faptul că mi-a plăcut subiectul abordat, am ajuns să empatizez cu cei doi protagoniști și să-mi pun întrebări existențiale despre ce reprezintă moralitatea și care este punctul din care binele personal poate ajunge să pericliteze echilibrul universal.

            După ce tatăl lui moare din cauza radiațiilor emise de bomba la care lucrează, iar mama este arestată de către forțele de securitate, Leon Rozental, un băiat de zece ani și câteva luni, rămâne singur și ajunge să aibă grijă de prietenii care i-au rămas, adică de amicii de-o vârstă cu el. Zi de zi, el se plimbă atât prin casa de pe splai, o clădire formată din mai multe locuințe comune, unde de altfel trăiește și el, cât și pe străzile periculoase și mizere ale Moscovei, încercând să facă rost de bani și de mâncare sau de alte lucruri care să-i asigure traiul pe următoarea zi. Însă, într-una dintre călătoriile sale, tânărul ajunge în apartamentul lui Koba, un bătrân „puțin dement”, care susține că este asistentul personal al mărețului conducător, Iosif Stalin.

            Din acest punct, povestea noastră se transformă într-un impecabil dialog platonician. Pe de o parte, îl avem pe Koba, boșorogul care pare să îndruge numai aiureli, pentru că aproape toate istorisirile sale par cusute cu ață albă, iar pe de alta, se situează Leon, băiețelul genial care știe să joace șah și este capabil să înțeleagă teoria relativității și multe alte legi ale fizicii și ale chimiei. Cei doi nu doar că sunt opuși ca vârstă, dar reprezintă și două viziuni cu totul diferite. În timp ce unul ascultă și își pune la îndoială viitorul, celălalt se refugiază în trecut, de unde reușește să-și clădească o imensă bulă protectoare, materializată din esența nostalgiei și a melancoliei. Pe lângă faptul că aspectul negativ este transformat datorită mizei estetice, el dispare complet atunci când subiectul este pus sub semnul incertitudinii. Nu știi dacă bătrânul chiar este nebun, dacă tot ce povestește are o fărâmă de adevăr sau dacă este conștient măcar de inepțiile pe care le pronunță.

            În afară de tema comunismului și a războiului, discuțiile celor doi se concentrează și pe alte aspecte cotidiene, precum femeile și sexul. Deși Leon nu pare să fie la vârsta la care să înțeleagă aceste fenomene, el face față cu brio dialogului și reușește foarte ușor să-și comunice propriile așteptări și gânduri. Din momentul în care mama a fost luată, Leon a devenit bărbatul casei, un copil care trebuie să se comporte ca un adult, dând dovadă de responsabilitate. În acest sens, Koba este cel care îi înlocuiește pe ambii părinți pierduți și care, prin poveștile sale, devine singurul și cel mai bun profesor pentru tânărul Rozental.

            Un bătrân care își caută tinerețea, un tânăr care se află într-un punct critic al copilăriei sale și câțiva copii care sunt nevoiți să treacă de la joacă la supraviețuire – cam așa arată, în linii mari, romanul lui Robert Littell. În pofida faptului că nu este un volum de acțiune, povestea reușește să te țină în priză cu fiecare discuție aprinsă ce izbucnește între cei doi interlocutori. Și, dincolo de orice aspect politic și social, substanța acestui text stă în caracterul celor doi marginali, unul care se află la capătul vieții, și altul care acum face primii pași în cruda și fioroasa realitate postbelică.


COMANDĂ CARTEA