Titlu:
Tovarășul Koba
Autor:
Robert Littell
Editura: PUBLISOL
Titlu
original: Comrade Koba (2020)
Traducere
de Monica Manolachi
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 192
Din când în când, după ce citesc
câte cinci sau șase romane de suspans, simt nevoia să las puțin crimele
deoparte și să mă apuc de ceva mai senin, ceva care să-mi aducă zâmbetul pe
buze și să-mi vorbească despre frumusețea și fericirea ce însoțesc însăși ideea
de ființă umană. Astfel, cu o săptămână în urmă, fiind atras de sinopsisul ce
defilează aproape zilnic pe pagina de Facebook a editurii Publisol, am decis
să-i dau o șansă romanului „Tovarășul Koba”, primul volum tradus în română al
celebrului autor de cărți de spionaj, Robert Littell. Și acum, după o lectură foarte
rapidă – nici nu are cum să-ți ia mai mult de două zile, la cât de subțire e cărticica
–, pot să spun că am făcut o alegere foarte bună. Pe lângă faptul că mi-a
plăcut subiectul abordat, am ajuns să empatizez cu cei doi protagoniști și
să-mi pun întrebări existențiale despre ce reprezintă moralitatea și care este
punctul din care binele personal poate ajunge să pericliteze echilibrul
universal.
După ce tatăl lui moare din cauza
radiațiilor emise de bomba la care lucrează, iar mama este arestată de către forțele
de securitate, Leon Rozental, un băiat de zece ani și câteva luni, rămâne
singur și ajunge să aibă grijă de prietenii care i-au rămas, adică de amicii
de-o vârstă cu el. Zi de zi, el se plimbă atât prin casa de pe splai, o clădire
formată din mai multe locuințe comune, unde de altfel trăiește și el, cât și pe
străzile periculoase și mizere ale Moscovei, încercând să facă rost de bani și
de mâncare sau de alte lucruri care să-i asigure traiul pe următoarea zi. Însă,
într-una dintre călătoriile sale, tânărul ajunge în apartamentul lui Koba, un
bătrân „puțin dement”, care susține că este asistentul personal al mărețului
conducător, Iosif Stalin.
Din acest punct, povestea noastră se
transformă într-un impecabil dialog platonician. Pe de o parte, îl avem pe
Koba, boșorogul care pare să îndruge numai aiureli, pentru că aproape toate
istorisirile sale par cusute cu ață albă, iar pe de alta, se situează Leon,
băiețelul genial care știe să joace șah și este capabil să înțeleagă teoria
relativității și multe alte legi ale fizicii și ale chimiei. Cei doi nu doar că
sunt opuși ca vârstă, dar reprezintă și două viziuni cu totul diferite. În timp
ce unul ascultă și își pune la îndoială viitorul, celălalt se refugiază în
trecut, de unde reușește să-și clădească o imensă bulă protectoare, materializată
din esența nostalgiei și a melancoliei. Pe lângă faptul că aspectul negativ
este transformat datorită mizei estetice, el dispare complet atunci când
subiectul este pus sub semnul incertitudinii. Nu știi dacă bătrânul chiar este
nebun, dacă tot ce povestește are o fărâmă de adevăr sau dacă este conștient
măcar de inepțiile pe care le pronunță.
În afară de tema comunismului și a
războiului, discuțiile celor doi se concentrează și pe alte aspecte cotidiene,
precum femeile și sexul. Deși Leon nu pare să fie la vârsta la care să
înțeleagă aceste fenomene, el face față cu brio dialogului și reușește foarte
ușor să-și comunice propriile așteptări și gânduri. Din momentul în care mama a
fost luată, Leon a devenit bărbatul casei, un copil care trebuie să se comporte
ca un adult, dând dovadă de responsabilitate. În acest sens, Koba este cel care
îi înlocuiește pe ambii părinți pierduți și care, prin poveștile sale, devine
singurul și cel mai bun profesor pentru tânărul Rozental.
Un bătrân care își caută tinerețea,
un tânăr care se află într-un punct critic al copilăriei sale și câțiva copii care
sunt nevoiți să treacă de la joacă la supraviețuire – cam așa arată, în linii
mari, romanul lui Robert Littell. În pofida faptului că nu este un volum de
acțiune, povestea reușește să te țină în priză cu fiecare discuție aprinsă ce izbucnește
între cei doi interlocutori. Și, dincolo de orice aspect politic și social,
substanța acestui text stă în caracterul celor doi marginali, unul care se află
la capătul vieții, și altul care acum face primii pași în cruda și fioroasa
realitate postbelică.
