ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Franck Thilliez. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franck Thilliez. Afișați toate postările

marți, 23 ianuarie 2024

Recenziile lui Gică 159 - 1991. Prima anchetă a lui Sharko de Franck Thilliez (CRIME CLUB)


Titlu: 1991. Prima anchetă a lui Sharko

Serie: Franck Sharko #0

Autor: Franck Thilliez

Editura: TRITONIC

Titlu original: 1991 (2021) 

Traducere de Alexandru Pompiliu

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 430

Media pe Goodreads: 4,39 (din 1.886 note)

 

Excepțional! Bine scris, grotesc, tranșant, alambicat, complex, cu personaje puternice și ritm alert, „1991. Prima anchetă a lui Sharko” are tot ce ți-ai putea dori de la un thriller Polar. E sângeros, chiar dacă nu curg râuri de sânge, atmosfera e întunecată și apăsătoare, așa cum îi place „psihopatului” din mine, iar frigul îți intră în oase încă de la primele pagini, odată ce e descoperit omorul. Dacă, prin absurd, nu aș fi știut că povestea îi aparține lui Franck Thilliez, cu siguranță le-aș fi atribuit-o lui Jean-Christophe Grangé, pentru oroare și suspans, sau lui Bernard Minier, pentru construcția narativă amplă și psihologia geniului criminal. Deci, da, deja o recomand, de la mine primește cinci steluțe și trece, fără nicio obiecție, pe lista cu cele mai bune lecturi din 2024.

Așadar, avem un colet. Expeditorul este anonim, iar destinatarul este Philippe Vasquez. Și pentru că necunoscutul îi cere să se gândească la un nume de femeie, primul care îi vine în minte omului nostru este Delphine. Exact numele care apare la pagina menționată din exemplarul din „Florile răului”, de Charles Baudelaire, care se află, alături de cele două scrisori, în pachet. Astfel, Philippe, tulburat și entuziasmat deopotrivă, are acces la adresa din cea de-a doua scrisoare, acolo unde locuiește Delphine Escremieu. Dar Delphine e moartă. Trupul ei zace în pat, cu mâinile legate, măcelărită, cu sexul și sânii arși și cu o pungă pe cap, pe care sunt mâzgăliți doi ochi și o gură. Iar în spatele ei, pe perete, sunt lipite mai multe fotografii cu copii dezbrăcați, băieți și fete care încercau, în timp ce erau pozați, să-și ascundă părțile intime. Dar nimeni nu pricepe de ce lângă ușă e scris cuvântul „PAGODĂ”.

După ce Philippe, în urma descoperirii terifiante, alertează poliția, la fața locului sosesc băieții de la secția 36, printre care se numără și tânărul inspector Franck Sharko. Deși se află pentru prima oară la scena unei crime, protagonistul nu stă deoparte și încearcă să-și dea seama cum a pătruns ucigașul în locuință, fiindcă ușa era încuiată pe dinăuntru. Modul de operare al criminalului dă naștere unei serii de întrebări, aparent, fără răspuns. Există vreo legătură, în ciuda declarației, între Philippe și Delphine? De ce e acoperit peretele cu pozele unor copii goi? Să fi fost Delfine o abuzatoare? Sau o victimă? Și de ce făptașul a ales să se folosească de un soi de ghicitoare, chiar manipulare mentală, pentru a-l conduce pe străin la trupul mutilat? Dar, în tot haosul creat, un lucru e clar, 36 nu s-a mai confruntat până acum cu așa ceva, cu un geniu atât de diabolic.

            Cu fiecare pistă cercetată, polițiștii înaintează pe un drum abrupt și încețoșat, ce îi va conduce, în cele din urmă, în inima răului. Ucigașul nostru este foarte perspicace, nu degeaba l-au poreclit „Meticulosul”. Și-a terminat reprezentația, iar acum i-a invitat pe spectatori în culisele minții sale bolnave. Nu doar că e tot timpul cu un pas înaintea forțelor de ordine, ba chiar îi împinge pe agenți de la spate atunci când își pierd inspirația. Indiciile sunt acolo, presărate intenționat peste tot, și e nevoie doar de cineva care să le pună cap la cap, ca să poată, apoi, să descindă în infern. El e Vrăjitorul sau Iluzionistul, de fapt, nici nu mai contează cum îi spunem... Dar să nu credeți că e nebun. E doar diferit, și de asta se situează, ca un stăpân al codurilor și magiei negre, deasupra muritorilor de rând.

            Abia dacă am cuprins primele 50 de pagini, să-mi fie cu iertare, dar sper c-am reușit să vă conving s-o citiți. Mda, cam dură, macabră, uneori simți cum limitele sunt împinse la maximum, dar merită, chiar e ce trebuie. Nu e Horror, chiar dacă unele scene duc, oarecum, în direcția asta, dar simți cum frigul și întunericul îți pătrund în suflet. Nu e pentru cei slabi de înger, ci pentru aceia care știu cu ce vine la pachet un thriller bun. Iar pentru Bogdan Hrib (pentru că știu că vei citi recenzia), vreau să-ți spun că trebuie musai să continuați seria, adică să treceți la volumul 1, ca să-l întâlnim și noi pe legendarul inspector Franck Sharko, așa cum a apărut, pentru prima dată, în literatura de suspans din Franța.


Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Franck Thilliez:

 

Fata Cu Cartea

Analogii, Antologii

Anca și cărțile.ro

Falled

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

Biblioteca lui Liviu