Titlu: 56 de zile
Autor: Catherine Ryan Howard
Editura: LEDA BAZAAR
Titlu original: 56 Days (2021)
Traducere de Shauki Al-Gareeb
Anul apariției: 2026
Număr pagini: 384
Media pe Goodreads: 3,72 (din 68.734 note)
De câte zile ai nevoie pentru a-l cunoaște pe
cel de lângă tine? Unii spun că nu ajunge o viață pentru a-ți da seama cu cine
îți împarți existența, iar alții susțin că e nevoie de o singură zi ca să știi
că el este alesul și de zece până la douăzeci de zile ca să vă mutați împreună
și să vă bucurați de fiorii nestăviliți ai dragostei. Dar ce faci atunci când,
după alte câteva zile, îți dai seama că locuiești cu un străin care, cel mai
probabil, ascunde un secret răvășitor ce te-ar putea doborî fără drept de apel?
Ba mai mult... și tu ai propriile tale secrete pe care nu vrei să le afle
nimeni. Și, colac peste pupăză, peste noapte, te trezești blocată alături de el
din cauza stării de alertă provocată de pandemia de Covid-19. Paranoia și
incertitudinea pun treptat stăpânire pe tine, și astfel ajungi să-ți faci tot
felul de scenarii nefaste, trăind tot timpul cu impresia că cel de lângă tine
vrea să-ți facă rău. Te întrebi mereu dacă totul e o proiecție a minții tale
agitate sau dacă aceasta este realitatea crudă, fiindcă, oricâte minciuni ți-ai
spune, nu-l cunoști cu adevărat. Prin urmare, ce alegi? Rămâi în expectativă,
păzindu-ți secretele cu prețul vieții? Sau acționezi înainte ca celălalt să
facă prima mișcare?
Sună
bine, nu-i așa? Ca un mic spoiler înainte să vă prezint mai pe larg faptele,
trebuie să vă avertizez că „56 de zile” este un thriller psihologic destul de
întortocheat, ce poate genera un grad ridicat de anxietate. Nu fiindcă avem
de-a face cu asasini dezaxați sau cadavre mutilate, ci pentru că autoarea
folosește drept fundal al narațiunii sale pandemia de Covid-19, o perioadă
sumbră și plină de incertitudini, un scenariu apocaliptic, care, deși
îndepărtat, este încă un ecou strident în mintea noastră. Catherine Ryan Howard
se folosește de starea de urgență instituită în Irlanda pentru a amplifica,
treptat, neîncrederea și disperarea protagoniștilor, transformând o poveste
simplă într-un adevărat labirint. Dar haideți să vedem despre ce este vorba.
Toți
locatarii unui imobil relativ nou, situat în apropiere de centrul Dublinului,
au fost nevoiți să iasă în stradă din cauza alarmei de incendiu. Este a patra
alarmă falsă care le dă peste cap rutina, iar nemulțumirea rezidenților devine
palpabilă. Ca de fiecare dată, poliția sosește la fața locului pentru a se
asigura că nu există niciun pericol, însă de această dată chiar s-a întâmplat
ceva, ceva complet neprevăzut, și nu e vorba de vreun incendiu. Într-unul
dintre apartamentele de la parter, este descoperit un cadavru într-un stadiu
avansat de descompunere. Trupul zace cu fața în jos, în duș, iar la prima
vedere pare că bărbatul s-a înecat cu apa din scurgere. Însă dârele de sânge
lăsate pe peretele băii spun altceva. Poliția deschide o anchetă, făcând tot
posibilul să afle cine a fost autorul acestei crime, însă misiunea lor este
oarecum îngreunată de restricțiile impuse de pandemie..
În urmă
cu 56 de zile, Oliver, viitorul cadavru din apartamentul nr. 1, aștepta
liniștit la coadă într-un supermarket când a zărit-o. Nu știe ce a simțit în
acea clipă efemeră în care s-au privit în ochi, dar un lucru e cert, a fost
atras de ea ca de un magnet. A simțit un impuls covârșitor să-i vorbească, iar sacoșa ei de pânză cu o navetă spațială
imprimată a reprezentat un motiv perfect. Și uite așa, o discuție banală despre
cosmos a condus la câteva întâlniri pasionale, și, la exact 21 de zile după ce
s-au cunoscut, ea s-a mutat la el. Ah, da, era să uit... ea este Ciara, o
tânără atrăgătoare, inteligentă, dar cu un job prost plătit și un apartament
minuscul. Dorind să petreacă cât mai mult timp împreună fără să încalce
restricțiile de siguranță, Ciara acceptă să locuiască cu el. Însă, pentru două
persoane pentru care sinceritatea e doar un cuvânt din dicționar, conviețuirea
poate deveni un joc de strategie. Vă puteți închipui că lucrurile capătă o
turnură nefastă, având în vedere că totul începe cu un cadavru. Faptele sunt
greu de reconstituit, nu există indicii, nici martori, iar starea trupului este
descurajantă. Toate investigațiile par să ducă într-o fundătură. Și, cu toate
acestea, trebuie să existe un vinovat care e posibil să fi comis crima
perfectă.
„56 de
zile” este atât un romance simpatic și misterios, cât și un thriller domestic
plin de răsturnări de situație și secrete savuroase ce așteaptă să fie
împărtășite. Structurat pe două planuri, prezent, în care urmărim ancheta
deschisă după găsirea cadavrului, și trecut, în urmă cu 56 de zile, în care
urmărim idila dintre Ciara și Oliver, stilul romanului este unul dinamic,
oscilând între seriozitate și ironie. Anumite capitole din trecut sunt dublate,
fiecare protagonist prezentând întâmplările din perspectiva sa și adăugând
detalii esențiale pentru demascarea adevăratei intrigi, provocându-l pe cititor
să descurce singur ițele. Cu toate că mi-a plăcut romanul – e genul acela de
poveste previzibilă care devine imprevizibilă printr-o simplă frază și care te
prinde oricât de exagerată sau fadă ar fi pe alocuri – mi-ar fi plăcut ca
personajele să fie puțin mai consistente și mai raționale. Însă contextul
justifică în mare măsură acțiunile, gândurile și gesturile acestora, ceea ce mă
face să afirm că autoarea a știut cum să îmbine toate aceste elemente pentru a
construi o narațiune ce emană tensiune prin fiecare pagină.
P.S.
Pe Prime
Video găsiți și serialul ce are la bază romanul lui Catherine Ryan Howard. Voi
cum procedați? Mai întâi citiți cartea și apoi vedeți serialul? Sau invers?
Un proiect:
