Titlu:
Trădarea
Serie:
Englezul (#2)
Autor:
David Gilman
Editura:
LEBĂDA NEAGRĂ
Titlu
original: Betrayal (2022)
Traducere
de Alexandra-Maria Vrînceanu
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 608
Media pe
Goodreads: 4,38 (din 861 note)
Foști legionari uciși sau dispăruți, traficanți de
droguri, politicieni corupți, bani murdari și un asasin care-și privește victimele
în timp ce sângele li se scurge din trup. Dar când situația se complică cu
adevărat, e vremea să intre în scenă Dan Raglan, fost agent de comando în
Legiunea Franceză, supranumit „Englezul”. După deviza „dezbină și cucerește”,
omul nostru se ia la trântă cu inamicii, le întinde capcane, îi anihilează cu
propriile arme, îi doboară unul câte unul, chiar și atunci când are de-a face
cu o trupă special antrenată, ridicându-se la nivelul celebrilor spioni-terminatori
din literatura de gen, precum James Bond sau Jason Bourne. Și pentru că balanța
trebuie (neapărat) echilibrată, apare și antieroul, răul răilor, cum s-ar
spune, cel (sau cea) care-l sfidează pe protagonist printr-un act de-o cruzime
absolută, și care merită și trebuie cu orice preț să fie pedepsit.
După ce este contactat de Sokol
(Păsăroiul), agentul lui de legătură, singurul om care știe unde se află
Englezul, Raglan ajunge la Marsilia, în locuința unui fost coleg de divizie, care
i-a transmis, prin Serge, că deține niște informații de importanță maximă. Capăt
de drum, francezul e mort. Dar mai există un om care ar avea idee despre ce e
vorba la mijloc, însă locuiește în Florida, unde se ocupă în prezent de reparațiile
avioanelor dintr-un hangar, transformat într-un soi de muzeu. Și de aici,
Englezul ajunge la agentul care deține cheia misterului, de fapt, la soția lui
îndurerată, fiindcă bărbatul nu s-a mai întors de la alergat. Mort? Răpit? Însă
ce nu știe femeia, dar urmează să afle Raglan, este că soțul ei a descoperit o
conspirație la nivel înalt, chiar în inima Pentagonului, în care sunt implicați
atât politicieni cu renume, cât și membrii unui cartel de droguri din
Washington, D.C.
Cu acțiunea, ne-am lămurit, Englezul
îi snopește în bătaie. Însă, pe lângă asasinii numeroși, pe urmele lui a pornit
și o agentă de la FBI, care urmărește să-și reabiliteze numele, după ce echipa
ei a căzut într-o cursă. Pe parcurs, Raglan trece de la postura de nevinovat,
la cea de asasin, și apoi, erou, fiind singurul care poate pune capăt
complotului. Dar până și el are nevoie de un prieten, o gazdă, un om cu
relații, care să-i înlesnească accesul în anumite incinte sau zone ale
orașului. Și așa, dar întâmplător, îl întâlnește pe TJ Jones (Titus Jackson,
în niciun caz, Tommy), un veteran de șaptezeci de ani, încă în formă, care a
activat în Vietnam și care-l vede pe Englez ca pe fiul lui pierdut. Și pentru
că trăiește în Washington, D.C. de-o viață, îi oferă oaspetelui său o hartă a
orașului, cu cartierele răufamate marcate cu roșu, adică exact unul dintre
locurile înspre care se îndreaptă Dan.
Și astfel, pornim spre epicentrul
problemei. Însă din când în când Raglan este nevoit să arunce câte o privire în
spate ca să se asigure că nu e urmărit. Și, da, chiar e... Ba de băieții buni, trimiși
de sus să-l supravegheze, ba de cei răi, mafioți sau mercenari care, așa cum am
văzut în primul volum, n-au idee cu cine se pun. În ciuda faptului că
Washington, D.C. ar trebui să fie un oraș sigur, că doar e capitala,
traficanții de droguri și-au împărțit teritoriile, cerând deseori sume uriașe
locuitorilor pentru protecție. Singurul care e bogat prin locurile astea e
Capul, restul gangsterilor fac un ban „cinstit” din vânzarea de droguri, iar ceilalți,
adică familiile care trăiesc la limita subzistenței, nu au încotro, fiindcă nu
vor să supere un mafiot drogat, căruia-i tremură degetul pe trăgaci.
Mi-a plăcut mai mult decât
„Englezul”, e puțin mai alertă și am știut de la început la ce să mă aștept.
Poate că nu e personajul meu preferat, însă Dan Raglan își joacă bine rolul de
justițiar absolut. E un roman cu răsturnări de situație o dată la câteva
pagini, cursiv, și nu trebuie să-ți faci griji când vezi că are peste 600 de
pagini. Se citește ușor și, în pofida intrigilor politice încâlcite, e
suficient să fii atent la poveste, pentru că răspunsurile vin, firește, spre
final. Iar cireașa de pe tort e antagonistul, crud și viclean, un oponent pe
măsură pentru Raglan. Așadar, rămâneți aproape, pentru că urmează mult foc și
sânge, și doar martorii, adică noi, vor fi în stare să decidă de partea cui se
află dreptatea.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui David Gilman:
