Titlu:
Secretul pacientei
Autor:
Loreth Anne White
Editura:
LITERA
Titlu
original: The Patient's Secret (2022)
Traducere
de Maria-Magdalena Dumitru
Data apariției: 14.05.2024
Număr pagini: 416
Media pe Goodreads: 4,30 (din 35.721 note)
„— Ei bine, există pe de o parte persona, sinele, umbra, iar pe de altă
parte, anima sau animus. Persona este masca în spatele căreia alegem să ne
ascundem. Așa cum se întâmplă cu tine: persona ta, masca ta e cea de doctor,
atunci când porți halatul alb sau atârni firma la poartă, oamenii așteaptă
anumite lucruri. Te cred înțeleaptă, plină de compasiune și binevoitoare.
Așteaptă să te comporți în felul în care se comportă un medic sau un psiholog.
Pune-ți o insignă de polițist și ia în mână o armă, și atunci ești apărătorul
în care au încredere. Ești curajos și drept. Îmbracă uniforma galbenă de
pompier, și devii un erou. Un salvator. Acoperă-te cu o robă neagră și pune-ți
o perucă cu bucle cenușii, și reprezinți justiția, ești mediatorul înțelept al
adevărului, cerni binele de rău. Pune-ți o glugă, și ești călăul. Dar scoate-o,
și călăul se poate duce acasă la familia lui, cu conștiința curată, pentru că
nu-și făcea decât meseria.”
Lily Bradley e o femeie realizată. Locuiește
în Story Cove, printre bogătași, are un soț de invidiat, alergător de cursă
lungă și profesor universitar de psihologie, și lucrează la Cabinetul de
Terapie Stejarul, o mică afacere pe care a pus-o pe picioare în urmă cu câțiva
ani, într-o anexă a propriei locuințe. Însă, într-o dimineață devreme, după ce
termină ședința cu Tarryn, o adolescentă care are probleme cu furtișagurile,
soțul ei se întoarce plin de sânge de la jogging, susținând că a descoperit un
cadavru zdrobit pe plajă. Dar polițiștii care ajung în următoarele clipe pe
strada familiei Bradley nu sunt așa siguri că Tom e nevinovat, fiindcă
declarațiile bărbatului, aflat în stare de șoc, se contrazic de la sine. A apelat
numărul de urgență abia când a ajuns acasă, susținând că nu avea telefonul la
el, și-a schimbat tricoul însângerat cu unul curat și a acoperit chipul moartei
cu geaca sa, ca și cum între ei ar fi existat o relație sentimentală.
Întoarcerea grăbită a lui Tom a fost
surprinsă și de mezinul familiei, Matthew, care se joacă de-a super-spionul din
camera lui de la mansardă, fotografiind tot ce mișcă în împrejurimi, de la vecinii
de peste drum, până la Omul din Umbră ce le supraveghează casa de câteva săptămâni.
Mai mult de atât, prin zonă își face veacul un criminal în serie, poreclit
Ucigașul Atlet, pentru că le vânează pe femeile care ies la alergat, pe care le
violează și apoi le omoară. Și fiindcă criminalul acoperă întotdeauna chipurile
victimelor, Tom devine principalul suspect și în cazul celor trei femei ucise, de
la care făptașul a luat câte o bijuterie drept trofeu. Dar Lily a muncit mult
ca să ajungă aici, ca să aibă familia și afacerea la care a visat, așa că nu va
lăsa pe nimeni să distrugă tot ce a construit în toți acești ani, chiar dacă
asta înseamnă să-și ajute soțul să-și ascundă faptele odioase, adică să
protejeze un monstru.
Dincolo de premisa polițistă, povestea
se concentrează asupra celor trei personaje feminine din prim plan. Primul e
Lily, evident. Al doilea e Arwen Harper, o artistă ce s-a mutat, împreună cu
fiul ei, vizavi de casa familiei Bradley, și care, atunci când nu servește
clientela de la Leul Roșu și nu pictează, își dedică timpul cercetării, lucrând
la o carte True Crime care-i va aduce bani și faimă. Și al treilea e Rulandi Duval, polițista
care se ocupă atât de cazul Ucigașului Atlet, cât și de investigația ce-l
vizează pe Tom Bradley. Rue e o femeie de culoare care se confruntă zilnic cu
prejudecățile albilor, dar și cel mai competent detectiv din Story Cove. Nu se
poate spune despre ea că e fericită, chiar dacă are un soț chipeș și un fiu
care ar face orice ca s-o vadă cu zâmbetul pe buze, dar se mulțumește cu
reușitele mărunte, cu rezultatele profesionale prin care-și demonstrează sieși că
e deasupra oricărui bărbat alb misogin.
Cartea e atipică din mai multe
puncte de vedere. Protagonista nu încearcă să elucideze crima, ci să o acopere,
chiar dacă, din poziția sa de terapeut, ar trebui să trateze mințile bolnave. Alergătoarea
care a căzut/a fost împinsă de pe stânci este descoperită chiar în primele
pagini, astfel încât suntem aruncați direct în vârtejul acțiunii, neavând
dinainte instrumentele cu care să separăm minciunile de adevăr. Secretul
pacientei? Dar cine e pacienta? Nu poate fi Tarryn, fiindcă e prezentă doar în
primele capitole, de altfel, nu apar alți pacienți, cu excepția pompierului de
alături. Și așa, cu pași mărunți, pendulăm între „În prezent” și „Atunci”,
apropiindu-ne de răsturnarea de situație din final, care, oricât de atent ai fi
fost la detaliile presărate pe parcursul textului, reușește să-ți dea toate
presupunerile peste cap.
Fie vorba între noi, nu mă așteptam
să fie atât de bun. Spre deosebire de Ruth Ware sau Matthew Blake, Loreth Anne
White chiar știe cum să scrie un thriller psihologic veritabil. Personaje
complexe și superficiale deopotrivă, acțiune din plin, răsturnări care se țin
lanț, un șir lung de suspecți care-și dau ștafeta unul celuilalt, un cartier
select în care diavolul și-ar dori să locuiască și familii perfecte la prima
vedere, cu secrete adânc îngropate în propriile minți – un melanj de chipuri și
tabieturi vicioase, printre care se ascunde un criminal în serie greu de dibuit
și capturat. Nu doar că o recomand, dar vă sugerez s-o (pre)comandați cât se
poate de repede, pentru că s-ar putea să fie cel mai bun thriller psihologic tradus
în 2024, la ani lumină ca stil și complexitate de „Prin ochii ei” sau „Pacienta
tăcută”.
ATENȚIE!
Citatul din primul fragment este preluat din ediția ARC (necorectată), astfel
încât există posibilitatea ca în versiunea finală să apară mici modificări în
urma redactării/corecturii.
