Titlu: Paznicul de noapte
Autor: Jayne
Anne Phillips
Editura: BOOKZONE
Titlu
original: Night Watch (2023)
Traducere
de Justina Bandol
Anul
apariției: 2024
Număr
pagini: 368
Media pe
Goodreads: 3,76 (din 12.046 note)
Pe la 1864, undeva în proaspăta Virginie
de Vest, într-un cătun uitat de lume din munți, o mamă își crește fiica de abia
trei ani departe de agitația din sud și de la graniță, ajutată de femeia care a
îngrijit-o încă de când era în fașă și de văduvele din împrejurimi. Ea (nu are
importanță numele) provine dintr-o familie de moșieri și a fost nevoită să fugă
de-acasă după ce s-a îndrăgostit de ajutorul de grăjdar, băiatul, devenit
bărbat în toată firea, împreună cu care a copilărit. El, rodul iubirii dintre o
sclavă și un necunoscut, vrea să-și facă un renume și un nume, ca să-și ceară
iubita de soție în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, așa că pleacă la război. După
zece ani, o mamă alienată, care refuză să vorbească, și o fiică de treisprezece
ani, nevoită să-și asume, la rândul ei, rolul de mamă pentru sora și frații mai
mici, se află în trăsura lui Domnu (așa le-a obligat să-l numească), în drum
spre azilul Trans-Allegheny.
Un el și o ea... Doi tineri din
clase sociale opuse care s-au iubit și și-au dorit să-și întemeieze o familie,
dar care nu au anticipat consecințele războiului. Puteau, probabil, să trăiască
fericiți în micul lor cuib, departe de răzmeriță, mereu cu un ochi la necunoscuții
care descălecau în sat. Nu au vrut să-și păstreze sentimentele în anonimat, așa
că el a decis să se înroleze ca trăgător în trupele din Nord. Nu era nici de
partea secesioniștilor, nici a aboliționiștilor. L-au
numit unionist, pentru el însă conta doar momentul în care conflictul va lua sfârșit
și se va putea întoarce nevătămat și demn acasă. Ei bine, lucrurile nu se
petrec întotdeauna așa cum ne dorim... Cauza e, prin definiție, opusul
efectului, iar scopul la care tânjești să ajungi se poate pierde pe drum, astfel
încât, ca un actant al sorții și, totodată, al propriilor dorințe, poți fi scos
în orice moment pe tușă.
Cum am spus adineauri, numele
personajelor nu au nicio importanță. Trăgătorul își caută o nouă identitate,
atât pentru propria persoană, cât și pentru soție și copilă. Femeia, cunoscută
ca Doamna (pe drum) și domnișoara Janet (la azil) pendulează în permanență între ipostazele
de mamă (prin prezența fiicei) și cea de sugară, incapabilă să întocmească o
frază coerentă sau să se îmbrace singură. Pe lângă figurile bântuite din prim
plan, la Trans-Allegheny se găsește și un paznic de noapte care e prezent la
post 24 din 24, invalid de război, cu un petic metalic peste ochi ce-i acoperă
țesutul cicatrizat de dedesubt, și un băiețel orfan, căruia i se spune Gâză și
care are o slăbiciune pentru obiectele strălucitoare și de valoare ale
pacientelor și pacienților, care locuiesc în aripi diferite ale spitalului. Îl
mai avem și pe doctorul Thomas Story, care practică tratamentul moral (care a
funcționat o jumătate de secol, căzând în cele din urmă în dizgrație) și care
obișnuiește să-și scoată adesea pacienții la plimbări cu trăsura sau să-i
invite să petreacă cât mai mult timp unul în compania celuilalt, realizându-se
astfel o terapie cu efect de ambele părți.
Romanul
lui Jayne Anne Phillips, câștigător de altfel al premiului Pulitzer în 2023, este
o cronică despre război care se concentrează asupra victimelor de pe margine. Conflictul
militar funcționează de la sine, ca o realitate istorico-rasială, însă lupa
este pusă asupra celor care sunt implicați indirect în răzmeriță. Satul unde
s-au retras cei trei protagoniști este adesea vizitat de inși cu gânduri
necurate, care le violează pe femeile singure și le jefuiesc locuințele, punându-se
stăpâni peste ce nu este al lor de drept. Bărbații plecați pe front, care nu
mai reușesc să trimită scrisori acasă, sunt socotiți morți, satele și orașele
devenind niște ținuturi ale văduvelor, lipsite de protecție, care adesea
trebuie să se împotrivească hoților și violatorilor. Se poate spune că femeile
singure duc propriul lor război, tot împotriva bărbaților, dar nu pentru o
cauză, ci pentru supraviețuirea lor și a odraslelor lipsite de apărare.
Și pentru că măștile cad, societatea
scindăndu-se între călăi și victime, fiecare are posibilitatea să renunțe la
propria identitate sau să și-o asume pe a celuilalt. Ca printr-un caleidoscop, nuanțele
și rolurile se mută și se inversează, instaurându-se un haos care se va
reorganiza doar în momentul în care perechile se vor regăsi. Mai mult decât un
roman de dragoste sau despre război, „Paznicul de noapte” este o radiografie a
societății de la acea vreme, punând sub microscop și categoriile sociale pe
care istoria, scrisă sau nu de învingători, le-a neglijat. Aceasta este,
metaforic și realistic vorbind, doar una dintre poveștile celor care nu au
reușit să-și spună povestea.
