ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

marți, 29 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 97 - Un puzzle macabru de Nadine Matheson


Titlu: Un puzzle macabru  

Serie: Anjelica Henley #1

Autor: Nadine Matheson

Editura: NICULESCU

Titlu original: The Jigsaw Man (2020)

Traducere de Timea Kovacs

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 528

Media pe Goodreads: 3,86 (din 8.272 note)

 

O nouă colecție la Editura Niculescu, o nouă serie plină de suspans și un nou thriller ce-ți bagă frica-n oase și-ți dă senzația că în orice clipă un maniac se poate afla în preajma ta. Mergând în buna tradiție a capodoperei literare a lui Thomas Harris, autoarea britanică îl reinventează pe celebrul Hannibal Lecter, dând naștere unui personaj sângeros și ager, pentru care Londra nu reprezintă nimic mai mult decât locul propice în care să-și planifice jocul de psihopat. Altfel spus, el se află printre noi, el se comportă ca unul dintre noi, dar în mintea lui e doar întuneric, iar acolo zac demoni însetați de sânge. Însă crima nu trebuie să fie o consecință a furiei sau a traumelor, ci o distracție, un proces detaliat prin care geniul malefic trebuie să le demonstreze celorlalți că el este Dumnezeu, că el orchestrează întregul spectacol.

            În urmă cu doi ani, Peter Olivier, cunoscut și ca „Omul Puzzle”, a ucis fără milă șapte persoane și le-a dezmembrat, împrăștiindu-le bucățile din trupuri pe străzile și prin intersecțiile Londrei. La puțin timp de la cumplitele crime, el a fost prins de către echipa din care făcea parte și Anjelica Henley și condamnat la închisoare pe viață. Însă, deși primele șase victime au fost repede identificate, nimeni nu și-a dat seama cine este a șaptea, deoarece capul acesteia lipsea. În prezent, în timp ce Olivier își ispășește sentința, cineva îi copiază modul de operare, secționând membrele unor indivizi și abandonându-le pe malurile Tamisei. Și astfel, o nouă investigație este în curs, iar celebrul criminal, simțindu-se sfidat de opera dementului care se joacă de-a imitatorul, își pune la cale mărețul plan de evadare.

            În timp ce ucigașul fără nume trece de la o victimă la alta, urmărindu-și proiectul macabru și fiind implicat trup și suflet în misiunea sa, Olivier își părăsește temnița și iese la vânătoare. Cu ambii psihopați în libertate, metropola devine un spațiu al haosului, un ring al morții în care cei doi își dau târcoale, pregătindu-se pentru inevitabilul moment al confruntării. Însă, spre deosebire de amatorul său, Peter este meticulos, el știe cum să-i atragă pe ceilalți în capcană și cum să se facă nevăzut printre oamenii ce trec pe stradă. De asemenea, el mai știe și cum să injecteze teroarea în cei pe care-i urmărește, cum să-i împingă spre nebunie și când este momentul perfect în care să-și dea gluga jos și să-și scoată la iveală veșnicul chip de diavol. Astfel, Olivier întruchipează păpușarul absolut, cel a cărui siluetă ai impresia c-o zărești în cerșetorul de la colț sau chiar în vagabondul care trece strada.

            De cealaltă parte a baricadei, o avem pe agenta Anjelica Henley, care de curând, odată cu revenirea din concediul prelungit, este avansată la funcția de Inspector, în cadrul Unității pentru Crime în Serie. După cum au relatat ziarele de la acea vreme, ea a fost cea care a pus mâna pe Olivier, dovadă stând chiar cicatricea de pe abdomen, locul în care „Omul Puzzle” a reușit, cu câteva clipe înainte să fie capturat, să-și împlânte cuțitul. Iar acum se pare că coșmarul a luat-o de la capăt. Dar, împreună cu colegii săi, câțiva polițiști ambițioși și isteți și un fost condamnat, specialist în calculatoare, Anjelica este sigură că va reuși să rezolve și cazul de față, oricât ar părea el de încurcat. Însă, dedicându-și tot timpul noii anchete, Henley uită tot mai des de propria familie, devenind pentru fiica și soțul ei doar o persoană care mai trece din când în când pe acasă, dar care, chiar și atunci când își ține copilul în brațe, se gândește tot la ultimul cadavru descoperit.

            În clipa în care mila, empatia și respectul social dispar, spiritul se îmbolnăvește, iar mintea începe să suprapună răul peste bine, și astfel omul devine o fiară de necontrolat. Rece, sadic, metodic, criminalul nostru cu două fețe iese la pândă, plimbându-se prin lume ca printr-un galantar plin de carcase umane vii, ce, în viziunea lui eronată, abia așteaptă să fie tranșate. Omorul este ceva necesar, un act radical prin care el își confirmă puterea asupra celorlalți și, totodată, realitatea că e diferit, că nu face parte din turmă. Așadar, un picior pe mal, o mână în Tamisa, un cap care pare să fi fost luat ca trofeu, ce mai, „Un puzzle macabru”, original de înfiorător, pe care Anjelica Henley trebuie să-l rezolve înainte ca cei doi ucigași să vină după ea.


COMANDĂ CARTEA


luni, 28 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 96 - Chemarea omului flămând de Kyle Perry (Blog Tour #34/2022)


Titlu: Chemarea omului flămând  

Autor: Kyle Perry

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: The Bluffs (2020)

Traducere de Irina Moisoiu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 504

Media pe Goodreads: 3,74 (din 3.333 note)

 

„La capătul lumii e o insulă, un ținut sălbatic și aspru, unde se spune că nu doar tigrii dau târcoale.” Iar pe acel pământ există legende și șoapte despre o creatură nemaivăzută, un monstru care trăiește în peșteri și așteaptă momentul prielnic în care să-și părăsească adăpostul și să se repeadă asupra trecătorilor naivi, din carnea și viscerele cărora urmează să-și satisfacă chinuitoarea foame. Nu e vorba despre niciun fel de prădător animalier, nici măcar despre viclenii diavoli tasmanieni, ci despre un sălbatic, cunoscut drept Omul Flămând. El pândește, el vânează, el vine după tine dacă ai apucat să-i vezi fața. Toți știu asta, toți se tem de el, și, mai mult decât atât, cu toții susțin că, în 1985, el a fost cel care a răpit și ucis cinci fete, care, din nefericire, se aflau într-o excursie pe Muntele Spiritelor.

Jasmine, Cierra și Georgia sunt prietene bune și colege de clasă, și printre amici ele sunt cunoscute, alături de Madison, drept Cele Patru Fabuloase. Iar azi, pentru că profesoara de engleză, domnișoara Eliza Ellis, organizează o nouă excursie cu școala, cele trei tinere, împreună cu Bree Wilkins, plănuiesc ceva, o mică escapadă prin care să se piardă de restul grupului. Fiecare știe ce are de făcut, toate s-au pregătit atâta vreme pentru asta, pur și simplu nu au cum să dea greș. Însă ceva nu merge conform planului, iar, în timp ce domnișoara Ellis este lovită pe la spate cu o piatră în cap, adolescentele se fac nevăzute. Și pentru că nimeni nu știe ce au pus la cale, poliția își face repede apariția și începe să cerceteze locul întâmplărilor. Dar nu peste mult timp cineva descoperă un cadavru, corpul Georgiei, care, după toate semnele, pare să fi fost împinsă într-o râpă adâncă.

Respectând schema clasică a romanelor de suspans, Kyle Perry ne introduce într-o lume exotică, un spațiu în care societatea, oricât ar părea de modernă, este adânc înrădăcinată în credințele locuitorilor de demult. Acaparând o civilizație plină de superstiții, albii au preluat respectivele constructe imaginare și le-au adaptat la o viziune contemporană. În ciuda faptului că populația aborigenă din Tasmania se împuținează de la an la an, miturile lor continuă să persiste, atât prin portalurile din munți spre alte lumi, cât și datorită legendelor despre anumite creaturi „fantastice”, precum, în cazul de față, Omul Flămând. Ideea există în mintea oamenilor din zonă, iau naștere povești despre posibilele lui apariții, și așa, din gură-n gură, el devine tot mai real, tot mai ușor de perceput.

Universul ficțional al autorului australian pendulează în permanență între trecut și prezent, între arhaic și contemporan. Astfel, o avem ca personaj secundar pe Madison Mason, sora geamănă a Cierrei, care are un canal de YouTube, unde este urmărită de milioane de oameni. Așadar, ea e cea mai faimoasă tipă din școală, cea care face legile printre fete și pe care trebuie s-o asculți dacă vrei să te bucuri și tu de faima ce-o înconjoară. Însă, mai mult decât un mijloc de control asupra celor de-o vârstă cu ea, prezența în mediul digital îi oferă și putere asupra adulților, asupra celor care au ceva de ascuns. Ea poate să condamne sau să salveze, iar dacă ai de gând să-i faci cumva rău, printr-un simplu videoclip de câteva secunde poate să-ți dea peste cap întreaga existență. Spre deosebire de Madison, care este de la început până la sfârșit un caracter puternic și ambițios, domnișoara Ellis, deși este profesoară, constituie un personaj slab, o ființă vulnerabilă care trebuie să-și scrie bilețele de voie pentru a lua o anumită hotărâre sau pentru a executa o acțiune care-i solicită efortul fizic sau intelectual. Ea își dă voie să fie cine nu este, are nevoie în continuu de confirmare pentru a trăi veșnic în propria minciună.

Însă nu trebuie să uităm nici pentru o clipă că avem de-a face cu un thriller cu potențial uriaș. Pe tot parcursul anchetei, lucrurile se complică, apar piste noi, adevărul despre fete începe să iasă la iveală, Madison le tot bagă bețe-n roate polițiștilor și lui Murphy, tatăl lui Jasmine, și nu durează mult până când apar zvonurile despre Omul Flămând, localnicii corelând, în mod previzibil, disparițiile din prezent cu cele din 1985. Prin urmare, povestea de față se transformă într-o vânătoare de proporții, într-o investigație în care este angrenată întreaga comunitate, de la adolescenți până la părinți, și din care detectivul Cornelius Badenhorst va învăța că omul a fost, de la începuturi și până în prezent, cel mai puternic și viclean prădător. 


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Kyle Perry:

Falled

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

Analogii, Antologii


COMANDĂ CARTEA

   

marți, 22 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 95 - Străinul de Harlan Coben


Titlu: Străinul  

Autor: Harlan Coben

Editura: PALADIN

Titlu original: The Stranger (2015)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 360

Media pe Goodreads: 3,89 (din 81.412 note)

 

Tu cum ai reacționa dacă într-o zi un străin ți-ar spune că viața ta e doar o minciună? Cum ai proceda în cazul în care ar avea dovezi prin care să-ți arate că oamenii din jurul tău nu sunt atât de sinceri cu tine? Evident, nu l-ai crede... L-ai înjura, poate chiar l-ai lovi, fiindcă și-a permis să-ți îndruge o astfel de inepție. Cine e omul ăsta care vrea să te cufunde în incertitudine? De unde a apărut și ce legătură poate avea el cu soția sau cu copiii tăi? Nu, vorbește doar prostii... Tu îi cunoști cel mai bine, tu știi că familia ta e perfectă și că nimeni nu are nimic de ascuns. Ai muncit zi și noapte ca să ajungi aici, ai luptat pentru această locuință și pentru tot ce se află în ea, ai strâns din dinți și ai mers mai departe, iar acum poți să te bucuri de liniște și de confort, să-ți urmărești fiii cum cresc și să îmbătrânești lângă cea căreia ai decis, pe când erai un tânăr cu multe speranțe, să-i dăruiești inima.

Adam Price este un avocat despre care se poate spune că trăiește Visul American. Locuiește în Cedarfield, are o casă imensă cu patru camere, o mașină de lux, doi băieți care-l fac mândru în fiecare zi prin performanțele lor sportive și o soție frumoasă și iubitoare, profesoară la liceul din oraș. Chiar astăzi, Ryan, fiul cel mic, urmează să fie selectat în echipa principală de Lacrosse a școlii. Dar, în timp ce tații mândri își urmăresc odraslele pe teren, un necunoscut se apropie de Adam și-i spune un lucru de necrezut despre Corinne, cum că aceasta și-ar fi înscenat o așa-zisă sarcină ca să-l readucă, într-un moment de răscruce pentru cei doi, înapoi în sânul familiei. Odată străinul plecat, Adam rămâne sceptic cu privire la cele aflate, însă este decis să-și confrunte partenera pentru a descoperi adevărul. Însă în următoarea dimineață femeia dispare, lăsând în urmă doar un mesaj straniu, prin care îi transmite că este în siguranță și că se va întoarce acasă atunci când va sosi momentul potrivit.

Simțind cum pământul îi fuge de sub picioare, avocatul nostru începe să pună întrebări în stânga și-n dreapta, prietenilor și colegilor de muncă ai soției, încercând să găsească pe cineva care să știe motivul pentru care ea a ales să plece. În lipsa acesteia, Adam ajunge să-și privească fiii dintr-o altă perspectivă, substituind, la nevoie, poziția mamei absente. Abia acum înțelege ce înseamnă să întreții moral o familie, să le oferi toate lucrurile de care au nevoie și să fii alături de ei atât în clipele minunate, cât și în momentele de cumpănă, atunci când nu poți să le spui unde e mama lor și când o să se întoarcă în sfârșit acasă. Demersul detectivistic al protagonistului ia o altă turnură după ce descoperă încă o persoană care a avut de-a face cu Străinul, însă căreia i s-a cerut o anumită sumă de bani ca secretul ei să rămână în siguranță.

Deși orașul din roman pare un loc aproape utopic, lucrurile nu stau deloc așa, pentru că paradisul este, de fapt, al celor care știu cum să profite de el. În ciuda faptului că luxul există în fiecare casă din Cedarfield și pare că buzunarele celor care trec pe stradă sunt doldora de bani, mulți dintre ei sunt șomeri și, la nevoie, sunt în stare să ucidă pe cineva pentru a-i proteja pe cei dragi. În orice clipă ordinea socială se poate prăbuși. Aici nu ești ales în echipă pentru abilitățile tale sportive, ci pentru că tatăl tău este în măsură să-i ofere un loc de muncă celui care te selecționează. Fiecare are un interes, fiecare este capabil să facă rău celorlalți pentru confortul său, însă nu toți au curajul și puterea să-și pună planurile în aplicare.

În lumea asta plină de vicii și prădători, un necunoscut bate la porțile cetățenilor onorabili și le distruge pentru totdeauna familiile. El nu ucide, nu maltratează, doar scoate la lumină secretele întunecate ale oamenilor, acele lucruri despre care le este frică sau rușine să vorbească. Mai mult decât un străin care creează probleme peste tot pe unde trece, el este un exorcist al societății, un martor ce-și susține cauza, dar care pleacă înainte ca judecătorul să dea ultimul verdict. În final, vreau să vă spun că acesta nu e romanul meu preferat de la Harlan Coben, nici pe departe, dar este o poveste bună, plină de clasicele răsturnări de situație și de personaje interesante, împinse, în stilul celebrului autor de suspans, până la ultimele limite. Așa că... vă invit într-o nouă aventură psihologică, în care Visul American se va transforma în cel mai întunecat coșmar al lui Adam Price.


COMANDĂ CARTEA


duminică, 20 noiembrie 2022

Recenziile Mădălinei 38 - Memoriile unei reptile de Silje O. Ulstein (Blog Tour #33/2022)


Titlu: Memoriile unei reptile  

Autor: Silje O. Ulstein

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Krypdyrmemoarer (2017)

Traducere de Mădălina Udrescu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 3,63 (din 787 note)

 

            „Întotdeauna e în regulă să fii furios, nu pe băieții răi, nici în timpul anchetărilor, nici la interogatorii, dar, în rest, întotdeauna.”

 

De trei zile mă tot uit pe site-ul celor de la Crime Scene Press, și încă nu-mi vine să cred că e acolo. Pot spune că mi-am primit cadoul de Crăciun cu o lună mai devreme – prima mea traducere e proaspăt ieșită din tipar și gata să ajungă la voi. Lunile august și septembrie au fost pentru mine un tur de forță, o perioadă plină de senzații, de nervi și hohote de râs, de fiori reci pe șira spinării, de capitole pline de cruzime, de personaje  extrem de diferite pentru care a trebuit să găsesc vocile potrivite și alături de care am dat viață unui thriller macabru, construit pe baza traumelor imposibil de vindecat și a obsesiilor ce conduc la săvârșirea unor fapte abominabile. Am avut norocul să traduc un roman plin de suspans, de întorsături neașteptate ce mi-au pus abilitățile de investigator la grea încercare. Nu o dată m-am lăsat furată de intrigă, curiozitatea mea atingând cote alarmante, uitând că nu mai sunt un simplu cititor și că misiunea mea este alta... 😊 Aș putea vorbi ore în șir despre ceea ce a însemnat pentru mine această șansă, însă mă voi rezuma la a spune că „Memoriile unei reptile”, de Silje O. Ulstein, a fost o experiență inedită, din care am avut foarte multe de învățat, care m-a făcut să-mi dau seama cât de frumos este să fii traducător și să ai senzația că tu ești cel care rescrie cartea. Cred că am spus destule despre mine, așa că e momentul să eliberăm scena pentru adevărata vedetă...

Liv, Egil și Ingvar sunt colegi de apartament și foarte buni prieteni, iar pentru ei distracția nu poate fi decât la superlativ. Asta înseamnă petreceri zgomotoase, nopți lungi îmbibate în alcool, droguri și sex. Ei bine, într-o astfel de seară, când jointurile trec din mână în mână, iar vodca îi face pe toți euforici, cei trei tineri i-au decizia de a-și mări familia cu un animal de companie, nu o pisică, nu un câine, ci un piton tigru pentru care Liv dezvoltă o obsesie de-a dreptul bizară. Încercând să umple un gol și să-și vindece rănile încă sângerânde, Liv îl folosește pe Nero ca pe un balsam, transformându-l în cel mai bun prieten al ei, dar, în același timp, și în stăpânul ei. Tânăra începe să gândească la fel ca un șarpe, fiind subjugată de frumusețea lui și de dorințele îngrozitoare pe care ea i le împlinește fără să stea pe gânduri.

            În paralel cu evenimentele din 2004, ne sunt prezentate cele din 2017, când Mariam Lind își abandonează fetița de unsprezece ani în Centrul Comercial Storkaia. Din păcate, gestul ei impulsiv va avea consecințe tragice. Iben, în ciuda faptului că știe drumul spre casă, dispare fără urmă, ceea ce pune în mișcare toate forțele de poliție din Kristiansund. Dispariția, posibilă tentativă de crimă, este anchetată de Roe Olsvik, un polițist pe cât de priceput, pe atât de secretos și ursuz. În urmă cu unsprezece ani, fiica sa a fost găsită moartă în împrejurări suspecte, și, chiar și după atâția ani, Roe nu poate lăsa scheletele îngropate, pentru că bănuiește ceva, iar presimțirea sa are legătură cu familia Lind. La investigație mai participă și Ronja, o tânără diletantă în ale poliției, pentru care povestea se transformă într-o epopee, la finalul căreia ea dobândește curajul de a-și spune părerea și de a participa activ în noile misiuni.

            Povestea este una extrem de complexă, imaginea de ansamblu fiind construită pe baza a cinci perspective diferite, cinci personaje egoiste, ale căror destine sunt legate de minciunile din trecut, ce au repercusiuni fatale în prezent. Liv, Mariam, Roe și Ronja trec pe rând în lumina reflectorului, evidențiind în nenumărate rânduri tipologia în care pot fi încadrați: Liv – tânăra traumatizată, inconștientă, care face tot ce-i trece prin cap pentru a atrage atenția; Mariam – femeia de succes, mama care n-a vrut să fie mamă, care nu-și iubește copilul, aproape la fel de meschină ca vrăjitoarea cea rea; Roe – polițistul cu zeci de ani de experiență, plin de regrete și stafii și  care a ajuns să urască oamenii, comportându-se la fel ca Morocănosul; Ronja – polițista frumoasă, dulce, timidă, dar sclipitor de inteligentă, care, printre îndatoririle primite de la serviciu, găsește timpul necesar să se gândească la bărbatul perfect pentru ea. Concluzia ar fi că toate caracterele sunt pline de defecte, și tocmai asta le face unice; nu sunt oameni formidabili ce pot muta munții din loc, ci sunt niște indivizi pe care viața i-a zdruncinat zdravăn, aruncându-i în brațele alegerilor greșite, dar care servesc de fapt scopuri nobile.

Însă adevăratul protagonist al romanului este Nero, pitonul manipulator, al cărui țel suprem este răzbunarea pe mârșavele ființe umane care-l țin captiv. Deși puține la număr, capitolele în care șarpele ne vorbește despre viața sa reprezintă sarea și piperul cărții. Nero este mărul discordiei, dar și firul roșu ce leagă toate întâmplările și planurile temporale. Volumul are la bază câteva versuri celebre din Divina Comedie, în care este ilustrată metamorfoza omului în șarpe și viceversa, una dintre pedepsele eterne pe care hoții le primeau în infern. Toate personajele din carte pot fi comparate cu niște reptile, a căror piele se schimbă în funcție de interesele urmărite. Năpârlirea simbolică, dublată de cea reală în cazul lui Nero, scoate la iveală adevăratele fețe ale personajelor, ura și suferința ce zac sub aparențele foarte atent construite.

Nu știu ce aș mai putea să vă spun ca să vă conving s-o adăugați pe lista voastră de lecturi, decât că Memoriile unei reptile cu siguranță vă va surprinde. În ciuda faptului că ancheta detectivistică este puțin cam statică, cu alte cuvinte, prea multă hârțogărie și planuri, povestea vă va ține cu sufletul la gură, tensiunea escaladând cu fiecare pagină, până la finalul complet neprevăzut. Cred că mi-ar fi plăcut la fel de mult romanul chiar dacă nu l-aș fi tradus, dar așa am un motiv în plus să mă bucur de lectură și să fiu mulțumită de rezultatul final.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Silje O. Ulstein:

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri   

Falled

Citește-mi-l


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 16 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 94 - Tigana de Guy Gavriel Kay


Titlu: Tigana  

Autor: Guy Gavriel Kay

Editura: PALADIN

Titlu original: Tigana (1990)

Traducere de Nicoleta Vuțescu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 744

Media pe Goodreads: 4,09 (din 45.579 note)

 

            Cum poți să subjugi un popor? Cum poți, odată ce l-ai nimicit, să-i ștergi istoria din analele lumii? Ei bine, ai nevoie de o armată uriașă care să-l invadeze, să-i distrugă casele și templele sfinte, să-i ucidă pe monarhi și... să-i schimbe definitiv numele. Pentru că, da, denumirea acelui ținut reprezintă esența pentru locuitorii săi, o sacralitate a toposului care se reflectă atât în muzica și arhitectura locului, cât și în sufletele celor ale căror familii există acolo de veacuri. Nu e suficient să-i ții sub teroare, nu e îndeajuns să le ucizi regele sub propriii ochi, trebuie să faci ceva nemaiauzit, ceva magic, ceva care să-i oprească pe oamenii din vecinătate să mai înțeleagă numele acelui meleag blestemat. Abia atunci când limba lui se va pierde în timp, când toți îți vor recunoaște suveranitatea și vor fi dispuși, de bună voie, să-ți ofere din roadele și mărfurile lor, vei avea certitudinea că ți-ai dus misiunea la bun sfârșit.

            Cândva o provincie înfloritoare, cu un rege bun și drept, ce-și iubea poporul ca pe propria familie, Tigana era cunoscută în întreaga Palma ca un pământ binecuvântat de zei. Dar, într-o cumplită noapte, pe malurile Deisei, în lumina obscură a celor două luni, s-a dus o luptă decisivă, în care Brandin, conducătorul Ygrathului, și-a răzbunat scumpul odor, mort cu ceva timp în urmă într-o altă bătălie. Și în urma victoriei mult așteptate, îngrozitorul monarh a blestemat numele Tiganei, făcându-i pe ceilalți locuitori din peninsulă surzi la pronunțarea acestuia. Nimeni nu mai înțelegea sacra denumire, nimeni în afară de cei care trăiau sau au trăit cândva în măreața cetate de lângă mare. Valentin di Tigana a fost ucis, la fel și prietenul său de suflet, îndrăgitul sculptor Saevar, dar cei rămași au știut mereu că vremea lor va sosi și că, într-o sfântă zi, Orașul Turnurilor se va ridica chiar din cenușa lăsată în urmă de cei care l-au condamnat la nimicnicie.

            Într-o mare de întuneric, speranța renaște atunci când tânărul Devin află că, în trupa de muzicanți cu care colindă lumea în lung și-n lat, făcându-i pe ascultători să-și reverse lacrimile odată cu „Lamentația pentru Adaon”, se află și prințul moștenitor al Tiganei, un om la prima vedere obișnuit, cunoscut ca Alessan din Tregea. Însă ceea ce nu știe încă eroul nostru este că și neamul său provine din acel loc, la fel și cântăreața roșcată care-și spune Catriana. Aventura începe și nu durează prea mult până când intră în joc toți cei implicați, comploturile ies la iveală, iar cei doi tirani fac tot posibilul să stârpească din rădăcină orice urmă a răzmeriței ce se pune la cale. Deși toate personajele urmează același drum, despărțindu-se pe poteci diferite atunci când situația o cere, fiecare are calea lui, un parcurs care-l va conduce spre scopul existenței sale. Pentru Devin, călătoria reprezintă o inițiere, de la necunoscător la experimentat, în arta amorului și a crimei. Pentru Catriana, constituie un traseu de virilizare a sinelui, de înlocuire sufletească și psihică a tatălui care a fugit ca un laș și pe care nu-l va putea ierta niciodată, iar pentru Alessan... drumul înapoi spre casă, spre coroana care i se cuvine de drept.

            Spre deosebire de majoritatea romanelor fantasy, a căror acțiune se petrece într-un Ev Mediu pseudo-european, Kay împinge lucrurile puțin mai departe și își plasează narațiunea într-o perioadă asemănătoare Renașterii Italiene. Prin urmare, manifestările artistice există la tot pasul, în special muzica, iar personajele noastre par să trăiască un timp al tranziției, în care spiritul câștigă în defavoarea carnalității barbare. De altfel, autorul preia teme din literatura vremii, precum duetul Rege-Bufon, un construct în mod evident shakespearian, și geografia Infernului lui Dante, pe care o ilustrează prin cele nouă provincii din Palma. Astfel, haosul pare să acapareze întreaga lume ficțională, cei doi conducători tirani devin, prin vrăjitorie, stăpâni ai iadului pe care îl împart, iar locuitorii, niște victime ale sistemului (aș putea spune: Totalitar) în care își duc viața de zi cu zi. Aici, Sfânta Treime a creștinismului este înlocuită cu o triadă a zeilor păgâni, formată din Eanna, zeița cerului și a stelelor, pe care le-a creat în timpul unui orgasm divin, Adaon, o altă reprezentare a lui Dionisos, sfâșiat pe marginea unei prăpastii de consoarta și fiica sa, și Morian, zeița portalurilor și a lumii de jos, o combinație interesantă între Hades și Anubis.

            Însă asul din mânecă al lui Guy Gavriel Kay stă în construcția lumilor fantastice. Pe lângă protagoniști, există mai multe personaje colective, alcătuite uneori din armatele rivale, alteori chiar din locuitorii unei provincii. Deși insistă destul de mult pe odiseea eroilor, naratorul face trecerea fulgerător de la un caracter la altul, ne poartă în nord, apoi ne teleportează în sud și în vest, ca într-un final să aflăm că suntem undeva în partea de răsărit a hărții, asumându-și astfel, prin excelență, poziția de păpușar experimentat al universului pe care l-a creat. Însă vorbele sunt de prisos, fiindcă Alessan și prietenii lui sunt într-o mare primejdie... Și va mai dura ceva până când oamenii vor auzi din nou acel cuvânt sfânt, acel nume pentru care se vor aduna la un loc și se vor ridica la luptă: TIGANA. 


COMANDĂ CARTEA


duminică, 13 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 93 - Specialistul în gelozie și alte povestiri de Jo Nesbø (Blog Tour #32/2022)


Titlu: Specialistul în gelozie și alte povestiri 

Autor: Jo Nesbø 

Editura: TREI

Titlu original: Sjalusimannen og andre fortellinger (2021)

Traducere de Ivona Berceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 288

Media pe Goodreads: 3,59 (din 1.995 note)

 

Te-a înșelat! La dracu, știi că te-a înșelat și că o comite din nou chiar în acest moment. Și tu, ca un bărbat fidel, dar incredibil de prost, ai crezut tot timpul că ea e la muncă și ai așteptat cu inima deschisă seara, ca să te întorci acasă și să te bagi lângă ea în pat. Însă ea... ea nu e nimic mai mult decât o târfă. Chiar în clipa asta își face de cap cu nenorocitul ăla de avocat, iar tu, ca un imbecil neputincios, o supraveghezi din afurisita asta de mașină luată în rate. Dar de data asta ai un plan, fiindcă de data asta vrei s-o faci să sufere cu adevărat. Pleci. Treci pe la supermarket și faci câteva cumpărături. Nimic deosebit, doar un pachet de țigări, o sticlă de vin pentru o „seară minunată” și o pungă de Twist, bomboanele ei preferate. Totul trebuie să fie perfect, pentru că asta e ultima noapte în doi, iar de mâine îți vor ține companie doar colegii de celulă, alți criminali asemenea ție.

De la oameni nevinovați, la ucigași, acesta este parcursul psihologic pe care Jo Nesbø îl exploatează în volumul său de povestiri, „Specialistul în gelozie”. Nimeni nu e vinovat, dar cu toții suntem în stare de crimă. Toți avem un mecanism înăuntrul nostru, o bombă cu ceas gata să explodeze la cea mai mică vibrație. E nevoie doar de un imbold ca totul să sară în aer. Iar cel mai adesea declanșatorul este chiar ura. Gelozie sau dorință de răzbunare, frică sau furie, oricum am vrea s-o numim, ideea este aceeași. Te simți rănit, înșelat, neputincios, suferi, disperi, ești în pragul depresiei, dar ai puterea să comiți un ultim gest de revoltă și să-i dai o lecție celui care te-a adus pe marginea prăpastiei. Și există o mulțime de metode prin care a-i putea să-i faci rău. Strangulare, otrăvire, împușcare, înjunghiere – toate îți pot oferi satisfacție pe moment, însă, odată descoperit, libertatea ta se va sfârși. Dar la urma urmei tu ești cel trădat... Poate putem face cumva ca totul să pară un accident...

Pasagera de lângă tine plânge și începe să-ți povestească despre soțul care a înșelat-o cu cea mai bună prietenă și despre decizia pe care, cu mult amar în suflet, a luat-o. Din replică în replică, ajungeți să vă îndrăgostiți. Dar e prea târziu, pentru că ea urmează să fie ucisă de către o agenție care se ocupă cu omorurile asumate, un soi de eutanasie voită, serviciu plătit chiar de cel care urmează să moară. Însă, totuși, poate există o speranță pentru voi.

Într-o altă parte a lumii, o vânzătoare emigrantă încearcă să-și ia inima în dinți și să refuze să-l servească pe bărbatul din fața ei, un colos misogin și plin de prejudecăți. Însă tânărul nu vrea să plece fără țigări, așa că scoate o lamă și o amenință pe biata femeie, spre stupoarea și frica clientei care urma, în mod normal, la coadă.

Pe stradă, doi gunoieri se ocupă cu treaba lor zilnică, preluarea de deșeuri, sortarea și distrugerea reziduurilor într-un compactor. Doar că asta nu-i cea mai bună dimineață pentru Ivar, fiindcă, în timp ce cară împreună cu coechipierul său tomberoanele, își aduce aminte că ceva cumplit s-a petrecut azi-noapte, iar pe undeva ar trebui să existe un cadavru.

În Grecia, o țară cu rata criminalității extrem de redusă, un specialist în gelozie, angajat în cadrul poliției din Atena, investighează dispariția unui turist german, un tânăr despre care se crede că ar fi fost ucis chiar de propriul geamăn. La mijloc, după cum ne-a învățat încă din cele mai vechi vremuri Homer, se află Helena, o fată îndrăgostită, în mod inconștient, de ambii frați. Însă omul nostru este cel mai în măsură să afle adevărul, pentru că el a reușit să se lecuiască cu mult timp în urmă de cumplita gelozie, iar acum este capabil să observe pe chipul oamenilor până și cel mai mic semn al apariției acestui sentiment sfâșietor.

De la mărturisirea unei crime pasionale, la descoperirea de către un taximetrist a unui cercel enigmatic pe bancheta din spate, de la psihoza unui scriitor care nu vrea să-și dea acordul pentru ecranizarea romanului său celebru, până la un accident „neprevăzut” în timpul unei partide de cățărat, Jo Nesbø explorează, într-un stil visceral, cele mai întunecate cotloane ale sufletului uman. Mai mult decât un proces literar de amploare, în care autorul Norvegian își expune talentul într-un număr redus de pagini, volumul de față reprezintă un excelent proces de psihanaliză, o radiografie a dorințelor care zac în noi și pe care societatea ne obligă să ni le reprimăm. Dar, așa cum susținea însuși tătucul Freud, cazanul este deja pe foc, aburii se tot adună și e doar o chestiune de timp până când toți demonii își vor părăsi, într-un final, atât de sigura temniță a minții.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre volumul lui Jo Nesbø:

Literatura pe tocuri   

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Falled

Analogii, Antologii


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 9 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 92 - Băiatul din pădure de Harlan Coben


Titlu: Băiatul din pădure  

Serie: Wilde #1

Autor: Harlan Coben

Editura: PALADIN

Titlu original: The Boy from the Woods (2020)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,94 (din 77.608 note)

 

De fiecare dată când vreau să mă apuc de-o carte de-a lui Harlan Coben, încep prin a mă întreba de ce îmi place așa mult acest autor, ce îl face atât de special și cum reușește, repetând de zeci de ori același tipar, să mă facă să-mi doresc să-i citesc absolut toate romanele. Am stat puțin pe gânduri și, analizându-i textele lecturate în anii trecuți, am ajuns la o concluzie cât se poate de logică. În primul rând, autorul american creează o lume ficțională angrenată în real, dă naștere unei societăți moderne, cu familii cu probleme, adolescenți ce se confruntă cu cruda maturizare și avocați care cunosc foarte bine drepturile cetățenilor și care, pentru a păși tot mai sus pe treptele faimei, sunt în stare să se implice în orice fel de caz juridic, de la furturi mărunte, până la crime în care vinovatul pare să fie deja recunoscut de întregul oraș. În al doilea rând, odată ce avem locul, personajele și întâmplările incipiente bine stabilite, apare și fatidica ruptură. Însă, spre deosebire de alți scriitori de gen care mizează totul pe omor, specialitatea lui Coben este dispariția. Cineva se face pierdut într-un context favorabil al vieții sale sau, dimpotrivă, într-un moment de răscruce, fiind abuzat psihic sau chiar violentat. De asemenea, există și situația când cineva dispărut sau mort cu mulți ani în urmă dă semne, într-o clipă vulnerabilă pentru protagonist, că e pe cale să reapară (chiar din propriul mormânt) teafăr și nevătămat. Dar nu vreau să transform recenzia de față într-un studiu literar, așa că a sosit timpul să vorbim despre volumul vizat.

Wilde reprezintă, în mod paradoxal, o anomalie a naturii. Găsit pe când era doar un puști, având vârsta undeva între șase și opt ani, acesta colinda pădurile, încercând să facă rost de hrană și să-și găsească un loc în care să se adăpostească până la următorul răsărit. De altfel, printre obiceiurile sale din acea vreme se număra și scotocitul prin casele orășenilor, cu scopul de a găsi alimente și materiale de care să se folosească în mediul său primitiv. Dar astea-s povești vechi, iar acum Wilde, ajuns un adult în toată firea, trecut prin cariera militară și specialist în tehnologie, este abordat de către Hester Crimstein, o avocată celebră, căreia-i poate spune liniștit „mătușă”, care îi cere ajutorul, pentru că Naomi, o adolescentă cu probleme, chinuită zilnic de colegii ei de liceu sadici, pare să fi dispărut fără urmă.

La rândul său, Hester este un personaj excentric, plină de zel și dornică să-i facă de râs pe toți cei care au alte păreri față de-ale ei, chiar în emisiunea pe care o prezintă la televizor. Pe lângă faptul că este mama celui mai bun prieten din copilărie al lui Wilde și bunica lui Matthew, colegul de clasă al lui Naomi și cel care a raportat prima dată dispariția fetei, ea constituie un caracter recurent în opera lui Harlan Coben, un așa-zis fir roșu care, trăindu-și viața de la un volum la celălalt, devenind agent al justiției, apoi mamă și bunică, iar în prezent ajungând la onorabila vârstă de șaptezeci de ani, confirmă, într-un mod cât se poate de elegant, veridicitatea lumii ficționale în care există. Datorită acestui demers, ea este unul dintre personajele cheie ale întregului proiect auctorial, alături de la fel de celebrul procuror, Paul Cope Copeland, care, din motive necunoscute mie, nu este prezent în povestea de față.

Revenind, ancheta începe, iar eroii noștri pun întrebări și cercetează fiecare pistă posibilă, pentru a da de urma fetei. Însă, ca de fiecare dată, cei care se fac dispăruți au un motiv puternic să recurgă la gestul radical. La rândul lor, cei care sunt răpiți au ceva pe care răufăcătorii îl vor. Cine a luat-o pe Naomi? Ce secrete întunecate poate ascunde o fată persecutată zi de zi la școală? Ce știe tatăl ei adoptiv și nu vrea să divulge poliției? Cine a avut un motiv ca fata să se evapore din comunitate? Multe întrebări, la fel de multe răspunsuri și un om care este foarte dornic să dea o mână de ajutor celor pe care îi iubește. Folosindu-și abilitățile deprinse în armată și șarmul cu care a reușit să se strecoare noapte de noapte în locuințele femeilor pe care le-a sedus, Wild pendulează între orașul aglomerat și iluzoriu, și adăpostul său tehnologizat din pădure, locul în care a luat naștere și unde a reușit să deprindă măreața artă a supraviețuirii.

În final, chiar pot să spun că „Băiatul din pădure” a reprezentat lectura plăcută la care am sperat. A fost din nou o plăcere să dau mâna cu celebra doamnă Crimstein, să mă furișez alături de Wilde pe ușa din spate a fiecărei locuințe în care a pășit, să simt adrenalina din momentul confruntărilor și să mă bucur de momentul în care adevărul, în sfârșit, a ieșit la iveală. Și ca să închei într-o notă meditativă, vreau să vă las aici un citat care pe mine, să fiu sincer, m-a cam pus pe gânduri.

„Wilde simți ceea ce ajunsese să numească Tulburarea.

Unii o numeau semn, sau intuiție, sau premoniție, ceva ce conferea un aer supranatural capacităților sale și așa sporite. Dar nu era așa. Nu tocmai. Timp de milenii, omul se adaptase și la bune, și la rele. Un exemplu recent: navigația de tip GPS. Studiile arată că unele părți ale creierului nostru – hipocampul (zona folosită la orientare) și cortexul prefrontal (asociat cu planificarea) – se modifică deja, poate chiar se atrofiază, pentru că acum ne bazăm pe GPS. Acest lucru s-a întâmplat în câțiva ani. Să ne gândim la întreaga întindere a istoriei umanității, la viața în peșteri și în păduri, dormind (la figurat) cu un ochi deschis, fără protecție, conduși de instinctul nostru primitiv de supraviețuire, apoi să ne gândim la cum s-a înmuiat și s-a erodat acest instinct în decursul anilor odată cu apariția caselor, a ușilor încuiate și a compromisurilor civilizației.”


COMANDĂ CARTEA