Editura Publisol anunță apariția celui de-al treilea roman al Sofiei Nădejde, „Părinți și copii”

    „Nădejde e poate primul nostru autor cu conștiință reală de reporter, cu adevărat interesat de descrierea mediilor mai necunoscute ale epocii ei din punct de vedere social. De aceea, proza ei rămâne, dincolo de moralismul pregnant, o dare de seamă asupra situațiilor de gen și clasă în epocă.”

Ștefan Baghiu

 

Tache Serafim rămâne singur cu cei patru copii – Zoe, Magda, Georgică și Ilie, după ce soția lui, Eliza, moare dând naștere celui mai mic dintre ei. Încurajat să se însoare din nou, Tache refuză, mai ales pentru că nu poate avea încredere că o altă femeie îi va crește corect copiii. Preferă, astfel, sacrificiul fiicei celei mari, Zoe, care renunță la tot pentru a-și crește frații și surioara, dar care asistă neputincioasă la eșecul constant al fraților, căci Georgică ajunge medic doar pentru a vedea că nu poate să rezolve nimic din cauza unui sistem erodat pe toate părțile, Magda ajunge să fure, iar Ilie este urmărit de poliție.

Cu o prefață semnată de Ștefan Baghiu, „Părinți și copii, este, citându-l pe acesta, „un roman cinic dar care, totuși, este o pledoarie consistentă pentru fidelitate, învățătură și cinste.”

    Cartea va fi disponibilă din 21 martie, la prețul de 42,90 lei pe publisol.ro, în

Librării și în magazinele  online (emag.ro, libris.ro, librex.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, bookcity.ro, carturesti.ro, bookzone.ro etc). Partener media – Radio România Cultural.

Sofia Nădejde (14 septembrie 1856, Botoșani – 11 iunie 1946, București) a fost o publicistă, prozatoare și autoare dramatică română, susținătoare a feminismului. A fost soția lui Ioan Nădejde, mama a șase copii și sora pictorului Octav Băncilă.

A fost prima femeie din România căreia i s-a permis să dea examenul de bacalaureat la un liceu de băieți, prima femeie care a condus o revistă literară la noi, prima femeie care a vorbit la Clubul Muncitorilor, prima care a condus congresul unui partid muncitoresc. Într-un sondaj al României literare din 1895, Sofia Nădejde a fost votată cea mai cultivată româncă a timpurilor ei de către personalitățile culturale contemporane.

În cei 60 de ani cât a fost activă, adică până la 89 de ani, a publicat sute de articole pe diverse teme, foiletoane, discursuri care au la bază emanciparea femeii, dar şi schiţe, nuvele, recenzii şi traduceri din literatura universal în Femeia română, Contemporanul, Lumea nouă științifică și literară, Evenimentul literar (publicație pe care a și condus-o), Adevărul sau Dimineața.

Este autoarea a patru romane: Patimi (1903), Irimel, întâmplările unui tânăr român în Moldova, Rusia și Japonia (f.a.), Robia banului (1906) și Părinți și copii (1907). Un al cincilea roman al său, Tragedia Obrenovicilor, a apărut doar în foileton în ziarul Universul.

Recenziile lui Gică 63 - Tovarășul Koba de Robert Littell

Titlu: Tovarășul Koba 

Autor: Robert Littell

Editura: PUBLISOL

Titlu original: Comrade Koba (2020)

Traducere de Monica Manolachi

Anul apariției: 2022 

Număr pagini: 192

 

            Din când în când, după ce citesc câte cinci sau șase romane de suspans, simt nevoia să las puțin crimele deoparte și să mă apuc de ceva mai senin, ceva care să-mi aducă zâmbetul pe buze și să-mi vorbească despre frumusețea și fericirea ce însoțesc însăși ideea de ființă umană. Astfel, cu o săptămână în urmă, fiind atras de sinopsisul ce defilează aproape zilnic pe pagina de Facebook a editurii Publisol, am decis să-i dau o șansă romanului „Tovarășul Koba”, primul volum tradus în română al celebrului autor de cărți de spionaj, Robert Littell. Și acum, după o lectură foarte rapidă – nici nu are cum să-ți ia mai mult de două zile, la cât de subțire e cărticica –, pot să spun că am făcut o alegere foarte bună. Pe lângă faptul că mi-a plăcut subiectul abordat, am ajuns să empatizez cu cei doi protagoniști și să-mi pun întrebări existențiale despre ce reprezintă moralitatea și care este punctul din care binele personal poate ajunge să pericliteze echilibrul universal.

            După ce tatăl lui moare din cauza radiațiilor emise de bomba la care lucrează, iar mama este arestată de către forțele de securitate, Leon Rozental, un băiat de zece ani și câteva luni, rămâne singur și ajunge să aibă grijă de prietenii care i-au rămas, adică de amicii de-o vârstă cu el. Zi de zi, el se plimbă atât prin casa de pe splai, o clădire formată din mai multe locuințe comune, unde de altfel trăiește și el, cât și pe străzile periculoase și mizere ale Moscovei, încercând să facă rost de bani și de mâncare sau de alte lucruri care să-i asigure traiul pe următoarea zi. Însă, într-una dintre călătoriile sale, tânărul ajunge în apartamentul lui Koba, un bătrân „puțin dement”, care susține că este asistentul personal al mărețului conducător, Iosif Stalin.

            Din acest punct, povestea noastră se transformă într-un impecabil dialog platonician. Pe de o parte, îl avem pe Koba, boșorogul care pare să îndruge numai aiureli, pentru că aproape toate istorisirile sale par cusute cu ață albă, iar pe de alta, se situează Leon, băiețelul genial care știe să joace șah și este capabil să înțeleagă teoria relativității și multe alte legi ale fizicii și ale chimiei. Cei doi nu doar că sunt opuși ca vârstă, dar reprezintă și două viziuni cu totul diferite. În timp ce unul ascultă și își pune la îndoială viitorul, celălalt se refugiază în trecut, de unde reușește să-și clădească o imensă bulă protectoare, materializată din esența nostalgiei și a melancoliei. Pe lângă faptul că aspectul negativ este transformat datorită mizei estetice, el dispare complet atunci când subiectul este pus sub semnul incertitudinii. Nu știi dacă bătrânul chiar este nebun, dacă tot ce povestește are o fărâmă de adevăr sau dacă este conștient măcar de inepțiile pe care le pronunță.

            În afară de tema comunismului și a războiului, discuțiile celor doi se concentrează și pe alte aspecte cotidiene, precum femeile și sexul. Deși Leon nu pare să fie la vârsta la care să înțeleagă aceste fenomene, el face față cu brio dialogului și reușește foarte ușor să-și comunice propriile așteptări și gânduri. Din momentul în care mama a fost luată, Leon a devenit bărbatul casei, un copil care trebuie să se comporte ca un adult, dând dovadă de responsabilitate. În acest sens, Koba este cel care îi înlocuiește pe ambii părinți pierduți și care, prin poveștile sale, devine singurul și cel mai bun profesor pentru tânărul Rozental.

            Un bătrân care își caută tinerețea, un tânăr care se află într-un punct critic al copilăriei sale și câțiva copii care sunt nevoiți să treacă de la joacă la supraviețuire – cam așa arată, în linii mari, romanul lui Robert Littell. În pofida faptului că nu este un volum de acțiune, povestea reușește să te țină în priză cu fiecare discuție aprinsă ce izbucnește între cei doi interlocutori. Și, dincolo de orice aspect politic și social, substanța acestui text stă în caracterul celor doi marginali, unul care se află la capătul vieții, și altul care acum face primii pași în cruda și fioroasa realitate postbelică.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 46 - Bună dimineața, Verônica! de Ilana Casoy & Raphael Montes

Titlu: Bună dimineața, Verônica! 

Autor: Ilana Casoy & Raphael Montes

Editura: PUBLISOL

Titlu original: Bom Dia, Verônica! (2016)

Traducere de Corina Nuțu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 306

Media pe Goodreads: 3,59 (din 1.391 note) 

 

E prima dată când citesc un thriller brazilian şi pot să spun că e o lectură interesantă şi plăcută. Bineînţeles că nu am mai auzit nimic despre cei doi autori, nici măcar despre pseudonimul Andrea Killmore, însă, când am văzut că Ilana Casoy a fost cea care a realizat profilul psihologic al lui Dexter Morgan, nici nu am mai stat pe gânduri şi am făcut primul pas în poveste. De altfel, mi se pare foarte interesant faptul că cei doi autori au preferat să rămână un timp în umbră, creând un profil fals de scriitor, o identitate publicitară căreia i-au conferit o personalitate misterioasă – o idee foarte inteligentă care se mulează excelent pe genul abordat.

Povestea noastră începe cu Verônica Torres, o tânără care lucrează în cadrul departamentului de poliţie din São Paulo. Să nu credeţi că ea are un rol foarte important în această instituţie… nici de cum, este o simplă secretară care trebuie să se ocupe, în mare parte, de hârţogărie şi de convorbirile telefonice. Însă Verônica nu este o fată foarte cuminte şi la locul ei, iar atunci când se supără, îşi bagă nasul peste tot şi se ocupă de orice lucru care o deranjează. Totul bine şi armonios, până în momentul în care la secţia de poliţie îşi face apariţia o femeie care se plânge că a fost păcălită de un escroc şi că nemernicul i-a luat toţi banii şi aproape toate lucrurile de valoare. Cu o atitudine foarte relaxată, şeful Verônicăi nu ia în seamă plângerea femeii, iar nenorocita ajunge să recurgă la un gest extrem. În acel moment, în subconştientul tinerei secretare se produce un declic şi îşi dă seama că ea este singurul agent capabil să facă legea şi să-i bage pe ticăloşi după gratii.

Verônica Torres este un personaj plasat sub semnul revoltei şi care, odată pornit, nu mai poate fi oprit. Cu toate că face parte din mediul justiţiei, ea de multe ori se simte neputincioasă, dar are o duritate şi o voinţă care o fac să înainteze mai departe, oricât de greu ar fi drumul pe care păşeşte. Există o polemică evidentă între protagonistă şi restul personajelor, deoarece, din moment ce forţele de ordine sau ceilalţi oameni cu putere nu vor să ridice un deget pentru cauzele celor slabi, ea, o amărâtă de secretară, îşi pune ambiţia şi încearcă să facă dreptate. Lucrul care subliniază cel mai bine această afirmaţie este chiar titlul cărţii. Oamenii nu îi spun „Bună dimineaţa, Verônica!”, pentru că le pasă într-adevăr de ea sau pentru că o tratează amical, nu, salutul matinal este doar o altă formalitate pe care ceilalţi i-o adresează, fără să-i dea un conţinut cu semnificaţie. În altă ordine de idei, replica este plină de răceală şi de nepăsare, sentimente ce se regăsesc, cu precădere, în structura societăţii în care trăieşte. Trebuie să fim un sistem, dar nu ne pasă de verigile slabe, toţi suntem împreună, dar pe cont propriu.

Am apreciat nuanţa feministă prezentă în roman. În afară de protagonistă, toate femeile sunt nişte fiinţe slabe, care trebuie să se supună unor instanţe masculine. De altfel, Bărbaţii sunt prezentaţi ca nişte creaturi instinctuale, trădătoare şi egoiste. Utilizând această schemă, Verônica se confruntă cu bărbaţi bolnavi, bărbaţi care cred că totul le este permis şi că celălalt sex este compus din păpuşi fără minte, jucării pe care le pot folosi, fără nici o consecinţă, pentru a-şi potoli poftele trupeşti. În această direcţie, este prezent un cuplu în care se regăseşte violenţa domestică, o familie compusă dintr-un individ cu porniri criminale şi o femeie simplă, gospodină şi ascultătoare.

„Bună dimineaţa, Verônica!” este o poveste care ne vorbeşte despre adevăratele probleme ale lumii în care trăim. Inegalitate între sexe, inegalitate în cuplu, şi, mai mult decât atât, o inegalitate generală între oameni. Protagonista este o femeie puternică într-o lume a bărbaţilor, un univers plin de violenţă şi de jocuri de putere. Cu toate că m-am aşteptat la mai mult exotism, acţiunea fiind în Brazilia, volumul a compensat prin atmosfera tensionată şi întunecată. Nu ştiu cât de relevant este serialul de pe Netflix, realizat după carte, însă, dacă vreţi să aveţi acces la adevărata esenţă a poveştii, trebuie neapărat să puneţi mâna pe acest roman curajos şi provocator.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 38 - Escape Room. Camera groazei de Maren Stoffels

Titlu: Escape Room. Camera groazei   

Autor: Maren Stoffels

Editura: PUBLISOL

Titlu original: Escape Room (2017)

Traducere de Alexandru Boțea

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 208

Media pe Goodreads: 3,26 (din 1.327 note)

 

Cartea de faţă ne prezintă povestea unui grup de adolescenţi care ia decizia de a participa la un Escape Room. Alissa, Mint, Sky şi Miles sunt patru tineri curajoşi care nu pot refuza o provocare. Iar atunci când aventura începe, lucrurile nu par să fie în regulă. Cineva i-a atras într-o capcană, iar acum nu mai vrea să le dea drumul. Nu e suficient să rezolve ghicitori şi să evadeze din camere, acum ei trebuie să se salveze din mâinile unei minţi tulburate, o persoană care vrea cu orice preţ să se răzbune.

„Escape Room. Camera groazei” este un roman Young Adult ce se vrea a fi Horror. Sunt puţin sceptic cu privire la cel de-al doilea gen, deoarece există foarte puţine elemente înfricoşătoare. De altfel, groaza este resimţită doar de personaje, lectura fiind foarte comodă. Nu am simţit fiori, ci doar un sentiment puternic de claustrare. În altă ordine de idei, locul în care se întâmplă acţiunea este perfect pentru a amplifica stările sufletești, iar eroii noştri au din plin ce să arate. Compasiune, înţelegere, dragoste, ură – toate ies la iveală odată ce tinerii sunt închişi împreună. Unele stări sunt obişnuite pentru ei, iar altele iau naştere din frustrări care nu au fost exprimate. În acest experiment, relaţiile dintre subiecţi ori devin foarte strânse, ori se destramă cu totul.

Autoarea lucrează cu arhetipuri adolescentine, fiecare personaj având un rol specific în poveste. Alissa este frumuseţea şcolii, fata care atrage atenţia oriunde se duce. Faţă de ea, Mint este deşteapta clasei, individa care are la ea mereu toate răspunsurile şi care preferă să rezolve o ecuaţie complicată, decât să piardă o oră stând să se machieze. Cele două tinere sunt personalităţi opuse, dar, totuşi, complementare. Mint are nevoie de Alissa ca să iasă în evidenţă, iar Alissa are nevoie de o prietenă devotată ca Mint. Cei care ies puţin din schemă sunt băieţii. Sky este acel tip arătos cu care ai vrea să-ţi petreci serile, carismatic şi foarte sigur pe el. Însă acesta are un secret pe care nu este, încă, pregătit să-l împărtăşească. Spre deosebire de toţi ceilalţi, Miles este cea mai interesantă persoană, pentru că este băiatul nou despre care vrei să ştii totul, şi care reuşeşte să te cucerească prin aerul lui misterios. El reprezintă o enigmă pentru ceilalţi, având un trecut pe care încearcă să-l ţină ascuns.

Ideea centrală e bună, însă are multe probleme de construcţie. Evenimentele sunt relatate fugitiv, fapt pentru care povestea îşi pierde din consistenţă. Personajele sunt clasice şi nu poţi să le dai mult credit, iar timpul este redus, ceea ce face ca evoluţia sau involuţia protagoniştilor să pară artificială. Per ansamblu, dacă trecem cu vederea punctele slabe, e o carte uşoară şi simpatică, care poate fi parcursă într-o seară, fiind o lectură de câteva ore.

 

COMANDĂ CARTEA

SAS. Eroi și ticăloși de Ben Macintyre

Titlu: SAS. Eroi și ticăloși  

Autor: Ben Macintyre

Editura: Publisol

 

În vara anului 1941, când războiul dus în deșertul din nordul Africii era în plină desfășurare, David Stirling, un tânăr ofițer britanic excentric și plictisit de previzibilitatea luptelor la care trebuia să ia parte, a avut o viziune: inamicul trebuie atacat de acolo de unde se așteaptă cel mai puțin – din spatele propriilor linii.

Abordarea sa contrazicea toate regulile scrise și nescrise ale războiului și mulți ofițeri de rang înalt din armata britanică și-au manifestat fățiș opoziția față de această idee. Primește, în schimb, sprijinul lui Winston Churchill, care înțelege importanța unei forțe de șoc mici, dar eficiente, care să acționeze nevăzută în teritoriul inamic. De-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, SAS a fost implicată în numeroase misiuni de sabotare a mașinăriei de război naziste, contribuind din plin la înfrângerea Germaniei lui Hitler.

PRECOMANDĂ CARTEA