Titlu:
Aplicația
Autor:
Arno Strobel
Editura:
LEBĂDA NEAGRĂ
Titlu
original: Die App (2020)
Traducere
de Andreea Scrumeda
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 310
Media
pe Goodreads: 3,78 (din 1.881 note)
Tehnologia
a devenit indispensabilă pentru om. De la telefonul mobil cu care putem
controla televizorul, până la cele mai inteligente sisteme de protecție, zilnic
intrăm în contact cu tot soiul de gadgeturi care ne oferă divertismentul de
care avem nevoie și care ne ușurează infinit de mult munca. Adesea ajungem să
ne încredem în ea ca în cel mai bun prieten, care nu ne va înșela niciodată așteptările. Dar..., oare, am putea
accepta faptul că ea are și o latură malefică?
După „Offline”,
un Thriller în care izolarea și deconectarea de la rețea, prin absența oricărui
dispozitiv electronic, oferă mediul propice pentru nașterea unui criminal
dezaxat, Arno Strobel ne arată și reversul medaliei, printr-un roman în care
cel mai mare dușman al omului este însăși tehnologia. „Aplicația” aduce în prim plan un univers în care ideea
de siguranță devine cea mai mare farsă și, totodată, o capcană periculoasă, extrem
de bine camuflată dincolo de aparențe. Plin de suspans, romanul de față
reprezintă o doză de adrenalină ale cărei efecte se fac simțite doar în timpul
lecturii. După ce am terminat cartea, tensiunea ce atinsese cote uriașe s-a
spulberat brusc, lăsându-mă cu o serie de enigme nerezolvate. Succesiunea prea
rapidă a evenimentelor, anumite piese ce nu se potrivesc în imaginea de
ansamblu, lipsa unor explicații plauzibile și personajele enervant de
incompetente au redus teroarea pe care autorul vrea să o insufle la o groază
amatoricească, pe care o uiți imediat după ce ai dat ultima pagină. Cu toate
astea, Arno Strobel este un scriitor excelent, care te prinde în mrejele poveștii
fără să-ți dai seama, și, date fiind condițiile, tot ce-ți mai rămâne de făcut
e să savurezi clipa.
Hendrik și Linda au tot ce și-ar putea
dori: bani, o casă frumoasă într-un cartier select, iubire, planuri de nuntă
și... pe Adam, piesa de rezistență a întregii povești și, poate, cel mai
important personaj secundar. Cu alte cuvinte, cei doi sunt cât se poate de
fericiți, însă, așa cum se întâmplă în toate romanele de suspans, liniștea lor
este tulburată de un eveniment neprevăzut. Într-o noapte Linda dispare, lăsând
în urmă o casă goală și un iubit înnebunit de îngrijorare. Nu există nici un
indiciu de intrare prin efracție sau de răpire, iar poliția nu dă semne că ar
fi interesată să descopere ce s-a întâmplat cu biata femeie. Acum Hendrik
încearcă să-și asume rolul detectivului, unul cam isteric, și să pună toate piesele
cap la cap, pentru a o găsi pe cea care urma să-i devină soție.
Poate
că acum e momentul să vă spun cine e Adam... 😉 Adam este cel mai recent
sistem de casă inteligentă de pe piață, o aplicație ce ar trebui să asigure
protecția celor care o cumpără. Dar Linda a dispărut chiar de sub ochiul
vigilent și atotvăzător al lui Adam.
Am spus că este cel mai important personaj
secundar, pentru că toată lumea se învârte în jurul acestui sistem buclucaș,
care, după cum se pare, nu este atât de protector pe cât ar trebui. Tehnologia
avansată devine un mijloc malefic de control și supraveghere, dar bineînțeles
că în spatele ei se află o minte bolnavă, cât se poate de umană, care își
dorește, cu orice preț, să-și îndeplinească scopul necurat.
Ca în orice roman din ultimul timp, și
aici avem o miză feministă, concentrată într-un singur personaj. Alexandra sau
femeia minune apărută din neant, care le știe pe toate, așa cum îmi place să-i
spun, este întruchiparea detectivului perfect. Mai inteligentă decât toți
polițiștii la un loc, bună observatoare și un fin psiholog, ea este cea care îl
ajută pe Hendrik să elucideze misterul, și, totodată, e ancora lui în
realitate. Neștiind ce să mai creadă, Hendrik se lasă orbit de aparențe.
Părerile celorlalți și propria naivitate îi influențează acțiunile, iar, din
dorința de a arăta cât de inutilă este poliția, el are tendința de a merge mult
prea departe, ratând aspectele importante. Însă, din păcate, personajele lui
Strobel din acest roman sunt departe de a fi credibile. Ele cad în sfera
personajelor de hârtie, marionete ghidate de un păpușar priceput, ale căror
caractere sunt duse la extrem.
Nu pot încheia recenzia fără să dedic un paragraf
agenților de poliție. Mai misterioși decât criminalul, mai plini de secrete și
de îndoieli decât victimele, polițiștii sunt cei care încurcă și mai mult cazul
în loc să-l descurce. Hendrik și organele competente fac schimb de roluri, situația
gravă în care se află angrenați cu toții transformându-se într-o mascaradă, într-un
joc de carnaval în care identitatea și valorile umane nu mai contează.
Aș avea mult mai multe de comentat, dar
asta ar însemna să vă dau spoilere și să vă stric surprizele, așa că o să pun
punct aici. Dacă v-a plăcut „Offline”,
„Aplicația” vă va arunca în cercurile vicioase ale unui
vârtej de întâmplări ce se petrec într-o lume întunecată, dar cu o nuanță de
carnavalesc. Mie mi-a plăcut mult povestea, în ciuda aspectelor negative,
pomenite mai sus, și abia aștept următorul roman ce urmează să apară,
bineînțeles, tot la Editura Lebăda Neagră.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Arno Strobel:
