Recenziile lui Gică 198 - Martorul durerii de Paul Cleave (CRIME CLUB)

Titlu: Martorul durerii 

Autor: Paul Cleave

Editura: NICULESCU 

Titlu original: The Pain Tourist (2022)

Traducere de Timea Kovacs

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 424

Media pe Goodreads: 4,10 (din 729 note)

 

O spargere care a mers incredibil de prost, un ucigaș care copiază un faimos criminal în serie și un omor camuflat într-un accident banal, două lumi care funcționează în paralel, una reală, cealaltă nu întrutotul imaginară, un băiat care zace în comă nouă ani și trei monștri care trebuie să acționeze înainte să fie prea târziu. Crime peste crime, unele cu premeditare, altele din impuls, scenarii atent planificate și fracțiuni de secundă în care degetul de pe trăgaci a luat-o înaintea creierului, hărțuire, tortură, sânge și adrenalină, un spectacol morbid în care cei din prim plan vor să se retragă după cortină, iar cei de pe margine vor să le ia locul. Poate că nu ai fost polițistul care l-a prins pe Joe, dar poți oricând să-i iei locul, ca să te bucuri de admirația și teroarea din ochii locuitorilor din Christchurch, Noua Zeelandă.

E noapte. Cineva bate la ușă. O auzi pe mama cum plânge. Îl auzi pe tata cum îi roagă să-i cruțe. Îți dai seama într-o clipă că lumea pe care o cunoști e pe cale să se schimbe. Fugi la Hazel, o trezești și-i spui că trebuie urgent să ieșiți din casă și să cereți ajutor. Însă ea nu are chef iarăși de jocurile tale aiurite. Adolescenții ăștia... Dar e prea târziu. Monstrul intră în cameră. O împingi pe Hazel pe fereastră și încerci să te lupți cu bestia, ca sora ta să poată să fugă în vecini. Ai doar unsprezece ani. Te răpune ușor. Te duce jos, unde se află ceilalți doi monștri. Acum sunt speriați, fata a scăpat și în curând va veni poliția. Se aud trei focuri de armă. Mama se prăbușește, chipul tatălui se preschimbă în țesut și sânge, și ultimul glonț, ultimul e pentru tine. Și toate astea dintr-o greșeală... A sosit doctorul din vecini, poliția e pe drum, dar voi sunteți morți. Stai așa... Se pare că tu încă respiri.

James Garrett a zăcut nouă ani în comă. A fost împușcat în cap la unsprezece ani, iar acum e un adult care gândește ca un copil. Dar creierul puștiului a funcționat, inexplicabil, în continuare... Mai mult decât atât, mintea lui a creat o realitate alternativă în care lucrurile s-au petrecut tocmai pe dos. Părinții săi i-au ucis pe cei trei hoți, după care au locuit o vreme prin hoteluri, ferindu-se de fotografii și jurnaliștii care-i urmăreau la fiecare pas. James a mers în continuare la școală, a terminat între timp și facultatea, Hazel și-a găsit un iubit (ceea ce nu e chiar fals), mama lor și-a vândut picturile la niște prețuri exorbitante, iar tatăl, ambii fiind agenți imobiliari, a dat lovitura pe plan profesional. Însă, din când în când, James a visat că se află pe un pat, conectat la niște aparate, într-o navă extraterestră, realizând, după ce s-a trezit din comă, că visele reprezentau momentele în care medicul neurochirurg reușise să-l stabilizeze pentru câteva secunde.

Pe lângă povestea lui James, romanul îi urmărește și pe Theodore Tate, polițistul, acum pensionat, care a ajuns în noaptea crimelor acasă la familia Garrett, și pe Rebecca Kent, un inspector-detectiv care intră adesea în gura lupului. Chiar dacă Tate nu mai e un om al legii, nu poate sta deoparte când aude că un făptaș a scăpat basma curată sau că cineva se află într-un mare pericol. Și atunci când simte că nu poate face față de unul singur situației, apelează la Rebecca, singura care poate ține pasul cu el și-i poate anticipa gândurile și mișcările. Și acum chiar e nevoie de ambii pe poziții, fiindcă prin oraș umblă un ucigaș în serie poreclit Copia Joe, care reproduce oribilele crime săvârșite de Joe Middleton, psihopatul care lucrase ca om de serviciu în secția principală de poliție din Christchurch.

Ok, înainte să tragem niște concluzii relevante, trebuie să fac câteva precizări. „Martorul durerii” îl readuce în scenă pe Theodore Tate, care are deja o serie dedicată, formată din patru volume, scrise între 2008 și 2014. De asemenea, Joe Middleton, care se află în prezent în închisoare, are propria dilogie (The Cleaner și Joe Victim). Astfel stând lucrurile, ai impresia pe alocuri că parcurgi un roman 3 în 1. Totul a început cu mult timp în urmă și nu ai certitudinea că se va termina aici și acum. Ai senzația că prinzi trenul din mers. Nu spun neapărat că ăsta e un aspect negativ, fiindcă Paul Cleave îți dă toate detaliile de care ai nevoie ca să împletești firele, dar se simte o anumită grabă, pentru că te trezești în toiul acțiunii. Dar nu trebuie să uităm că povestea e despre James Garrett, astfel încât prezența Copiei Joe nu face decât să ofere și mai mult suspans narațiunii. E relatată pe fugă, dar nu are puncte moarte, nu ai timp să-ți tragi sufletul că deja a mai murit cineva. E exact ce trebuie, un thriller complex cu o componentă SF legată de multivers, și din partea mea, cu plusuri și minusuri, primește patru stele pe Goodreads.

Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară (alternativ) recenzii despre Martorul durerii și Moștenirea:

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Falled

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea 

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 189 - Joc mortal de Michael Caine (CRIME CLUB)

Titlu: Joc mortal 

Autor: Michael Caine 

Editura: NICULESCU

Titlu original: Deadly Game (2023)

Traducere de Adina Pintea

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 376

Media pe Goodreads: 3,56 (din 559 note)

 

Cum sună rețeta unui thriller de școală veche? Cam așa... Se ia o amenințare globală, o bombă atomică, un virus letal sau, în cazul de față, o armă radioactivă. Se adaugă un polițist sau un spion (sau/și o echipă de agenți speciali) angajat în slujba statului sau, cel mai adesea, de o agenție privată, recunoscut în breaslă pentru misiunile duse la bun sfârșit, ieșit din comun, cu trăsături fizice demne de un erou DC și bun strateg. Se presară aproape în fiecare capitol mercenari sau mafioți, asasini pe care omul nostru să-i ia în colimator, secerându-i prin tehnici din artele marțiale și cu arme albe și de foc și ajutându-i pe cei aflați la ananghie. Se degustă pe parcurs, ca bucătarul/scriitorul să-și dea seama dacă e destul de condimentat și se lasă să fiarbă la foc mic până când acțiunea dă în clocot, mai exact până în momentul în care protagonistul se întâlnește cu omul din spatele scenariului apocaliptic, pe care urmează să-l anihileze într-o ultimă confruntare plină de orgolii și scântei.

Avem schița, acum haideți să vedem scenariul pe care l-a conceput Sir Michael Caine.

La o groapă de gunoi din estul Londrei este găsit un container suspect, de dimensiunile unei valize, pe care sunt inscripționate litere, cifre și simboluri ce avertizează cu privire la pericolul radioactiv. Cei doi sortatori de deșeuri își dau repede seama despre ce este vorba și raportează incidentul. Însă, până când polițiștii și tehnicienii ajung la fața locului, valiza dispare, iar cei doi angajați sunt găsiți inconștienți. Conform zvonurilor, se pare că în container s-ar afla uraniu-235, un compus chimic care ar putea să arunce un oraș de dimensiunile Hiroshimei în aer. Altfel spus, istoria s-ar putea repeta în orice clipă, și e de competența organelor legii să recupereze materialul toxic care ar trebui să se afle la 200 de metri sub pământ. Prin urmare, Harry Taylor, de la OS22, unitatea pentru Operațiuni Speciale din cadrul Scotland Yard, și echipa sa sunt trimiși din nou pe teren, pentru a da de urma organizației interlope în mâinile căreia se află soarta Marii Britanii.

Să analizăm puțin personajele... Harry Taylor e șeful OS22, aka protagonistul. Doarme trei ore pe noapte, dar e fresh, a fost în Afganistan, dar nu are nicio traumă. Se aruncă cu capul înainte în luptă indiferent de riscuri, își respectă colegii, pe John și Iris, însă pe plan personal nu are nimic de protejat. Partenerul și prietenul său, inspectorul John Williams, divorțat de curând din cauză că era 24/7 în exercițiul funcțiunii, merge la sala de forță și lovește cu pumnii și picioarele în sacul de box ca să-i treacă oboseala. Sergen­tul Iris Davies, cea pentru care Harry are o slăbiciune, e o lunetistă fără egal, și  se furișează pe tocuri prin sediul unei organizații interlope. Neverosimil, așa-i? Dar de ce a ales Michael Caine să-și prezinte cei trei eroi ca pe niște supraoameni? Ca pe Super-Man, Bat-Man și Wonder Woman? Și de ce avem parte tot de atâția antieroi? S-o fi dat intenționat în clișee? Sau oare miza romanului să fie cu totul alta?

Răspunsul e simplu... Doamnelor și domnilor, înaintea voastră nu se află un roman de spionaj complex, ci o parodie a thrillerului care se scria odinioară. Pornind de la un pericol real, posibilitatea unei noi amenințări globale după Covid19 și Războiul din Ucraina, redată printr-o mixtură între cele două, adică printr-un Război Biologic (sânge și boală), și ideea conform căreia ne-am afla în timpul unui „Al Doilea Război Rece”, Sir Michael Caine dezvoltă o intrigă plauzibilă prin care-și introduce personajele excepționale. Și ca balanța să fie în echilibru, aduce în peisaj și trei antagoniști pe măsură, pe Julian Smythe, un baron al drogurilor englez, pe Vladimir Voldrev, un mafiot rus ce deține o insulă în Caraibe, și pe Xavier Ramirez, supranumit noul rege din Juarez, șeful unui cartel din Mexic. Și așa începe o cursă contracronometru, un joc de-a șoarecii criminali și pisicile justițiare, care-i va aduce pe eroi și antieroi spre final împreună, pregătindu-i pe spectatori pentru momentul în care măștile vor cădea.

Deși problema expusă e tratată cu ironie, naratorul scoțând clișeele unul câte unul la suprafață, romanul nu duce lipsă de acțiune. Avem momente tensionate în care nu știm dacă cei trei polițiști vor supraviețui, lupte descrise cu acuratețe, chiar și explozii. Povestea noastră se desfășoară aidoma unui joc (mortal) de fotbal american, în care containerul cu uraniu-235 reprezintă mingea, iar jucătorul care va înscrie primul va schimba pentru totdeauna soarta Angliei. Dar nu vă faceți griji, fundașii noștri sunt pe poziții, gata să oprească orice ofensivă a adversarilor. Și deasupra tuturor e arbitrul (păpușarul), cel care știe în ce direcție se îndreaptă spectacolul și se pregătește, în timp ce aruncă câte-o carte din mânecă pe teren, pentru marea și ultima dezvăluire ce ne va lăsa pe toți (dar nu și pe el) fără cuvinte.

Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Michael Caine:

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Falled

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Fata Cu Carte

COMANDĂ CARTEA

Editura NICULESCU la Bookfest 2024 - 4 titluri pe care nu trebuie să le ratezi

Ne face plăcere să vă prezentăm câteva dintre titlurile pe care le veți putea găsi la standul editurii NICULESCU, din cadrul Târgului de Carte Bookfest 2024, care va avea loc în perioada 29.05-02.06, la Romexpo, în Pavilionul B2.

 

Prima noutate-surpriză care poate fi deja comandată de pe site și pe care o veți găsi la standul editurii este „Joc Mortal”, un thriller exploziv scris de legendarul actor britanic, Sir Michael Caine:

„Extraordinar!” 

The Telegraph

 

„Cel mai provocator thriller apărut în ultima vreme!”

The Guardian

 

Într-o groapă de gunoi din estul Londrei, este găsită o cutie cu material radioactiv, care dispare înainte ca poliția să ajungă la fața locului.

Cu agențiile de securitate din întreaga lume în alertă, detectivul Harry Taylor și echipa sa sunt cei care trebuie să iasă pe străzi în căutarea valizei. Cât timp are Harry și câți jucători se vor alătura acțiunii, înainte ca uraniul lipsă să lumineze cerul?

 

Tot în colecția NOIR urmează să apară „Relicva haosului”, cel de-al treilea volum din Saga Soarelui Negru, de Éric Giacometti și Jacques Ravenne:

„Thrillerul ezoteric face casă bună cu literatura de calitate!”

SUD OUEST

 

Iulie 1942. Niciodată rezultatul războiului nu a părut atât de nesigur. Dacă Anglia a reușit să scape de orice risc de invazie, Rusia lui Stalin se înclină sub atacul armatelor lui Hitler. Europa este pe punctul de a se prăbuși.

Prin căutarea svasticii, războiul ocult este declanșat în încercarea de a înclina balanța conflictului. Cine va găsi ultimul obiect sacru va câștiga.

Tristan Marcas, un agent dublu, pleacă în căutarea comorii pierdute a Romanovilor, care ascunde, potrivit ultimului țar, relicva supremă. La Berlin, Moscova și Londra se lansează o cursă contracronometru.

 

Continuăm cu o apariție ce tratează un subiect dur și de actualitate, „Disidentul Alexei Navalnîi”, de David M. Herszenhorn:

„Unde a găsit Alexei Navalnîi curajul și puterea de a deveni cea mai influentă voce a opoziției din Rusia, luptând împotriva regimului dictatorial al lui Vladimir Putin atât din stradă, cât și din închisoare? În cartea de față, David M.  Herszenhorn îl prezintă într-o manieră inteligentă pe disidentul înzestrat cu o tenacitate extraordinară, care a avut mereu idealuri mărețe şi care a fost hotărât să pună bazele unui stat democratic.”

DAVID E. HOFFMAN,

autorul cărților The oligarchs și The dead hand

 

„Multe persoane cred că Vladimir Putin nu a avut niciodată o concurență politică în Rusia, dar acest lucru nu este adevărat. Dacă în această țară ar fi avut loc alegeri libere și corecte, Alexei Navalnîi ar fi câștigat cu ușurință cursa pen- tru președinție. David M. Herszenhorn, autorul cărţii de faţă, conturează aici profilul disidentului rus, astfel încât să-l înțelegem mai bine pe bărbatul care a reprezentat multă vreme cea mai  bună soluție la regimul lui Putin. De ase- menea, descrie eforturile pe care preşedintele rus a fost dispus să le facă pentru a-și opri adversarul și a împiedica popularizarea mesajelor sale, abuzând în mod inacceptabil de sistemul de justiție penală ca să-i tortureze pe Navalnîi și pe co- legii săi, prizonieri politici.”

BILL BROWDER,

autorul cărților Alertă roșie și Blocați conturile!

 

„Cartea este o descriere captivantă a bărbatului care va rămâne poate cea mai strălucită figură a opoziției din Rusia!”

GREGORY FEIFER,

director executiv al Institutului pentru Afaceri Mondiale Actuale

 

Disidentul este o biografie bazată pe informațiile din știrile despre Alexei Navalnîi, cel care a fost dușmanul numărul unu al președintelui rus Vladimir Putin, avocat, blogger, activist anticorupție, organizator de proteste, lider al opoziției din Rusia, candidat la primăria orașului Moscova, strateg de campanie, victimă a unor otrăviri,  „prizonier de conștiință” și un critic dur al războiului. Alexei Navalnîi era detestat atât de mult de liderul de la Kremlin, încât acesta nici măcar nu-i rostea numele.

 

Iar în colecția ROUGE veți descoperi un roman istoric cutremurător, „Gemenele de la Auschwitz”, de Eva Mozes Kor: 

Memoriile sfâșietoare și inspiratoare ale unei fetiţe de zece ani, care a supraviețuit, alături de sora sa geamănă, iadului de la Auschwitz. Naziștii le-au cruţat viața doar pentru că erau gemene.

În vara anului 1944, Eva Mozes Kor și familia ei au ajuns la Auschwitz. Aici toţi membrii acesteia au fost despărțiți: cele două surori mai mari și părinții au fost duşi direct în camerele de gazare, în timp ce Eva și sora ei geamănă, Miriam, au fost date pe mâna doctorului Josef Mengele, devenit cunoscut sub numele de „Îngerul Morții”. Pe atunci, cele două fete aveau doar zece ani. 

La Auschwitz, gemenele s-au bucurat de „privilegii” precum a-și putea păstra hainele și a nu fi tunse zero. În schimb, au fost supuse experimentelor medicale sadice ale lui Mengele. De asemenea, în fiecare zi au trebuit să lupte pentru supraviețuire, în timp ce alţi gemeni au murit în urma experimentelor care s-au făcut pe ei, dar şi din cauza foametei şi a proliferării bolilor din lagărul de concentrare.   Gemenele de la Auschwitz ne face cunoscută povestea inspiratoare a rezistenței și supraviețuirii unui copil în fața răului suprem, fiind spusă simplu şi cu multă emoție. Cartea cuprinde și un epilog despre uimitoarea vindecare a Evei și decizia sa remarcabilă de a-i ierta în mod public pe naziști. Prin muzeul deschis de aceasta și discursurile susţinute, Eva Mozes Kor și-a dedicat viața mărturiei pe care a dat-o lumii despre Holocaust, oferind speranță supraviețuitorilor acestui genocid. De asemenea, a încercat să transmită un mesaj de iertare, îndemnând la pace şi la lupta împotriva urii și a prejudecăților din lume.

 

„Emoționantă și plină de viață... O carte despre puterea spiritului uman.”

Arhiepiscopul DESMOND TUTU, laureat al Premiului Nobel pentru Pace

Ce spui? Ne vedem la Bookfest?

Recenziile lui Gică 158 - Fără scăpare de Mark Billingham (CRIME CLUB)

Titlu: Fără scăpare 

Autor: Mark Billingham 

Editura: NICULESCU

Titlu original: Rabbit Hole (2021)

Traducere de Timea Kovacs

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 392

Media pe Goodreads: 3,51 (din 6.516 note)

 

            Ce se întâmplă atunci când are loc o crimă într-un spital de nebuni? Ați tinde să credeți că, în ciuda supravegherii stricte, se petrec astfel de tragedii, provocate, bineînțeles, de ceilalți pacienți, mai vii sau mai sedați, care nu sunt capabili să-și astâmpere furia. Poate că da. Sau poate că nu... Oricum ar sta, de fapt, lucrurile, și aici, ca în orice instituție publică sau privată, se deschide o anchetă, adică se întocmește un dosar cu datele victimei, cauza decesului și posibilii făptași (câteva piste de cercetat), muncă întreprinsă de polițiștii din afară. Dar ce ar fi dacă am avea un polițist chiar în secție, printre nebuni, nu un individ întreg la minte, ci un alt psihopat (asta rămâne de văzut), care să-și dedice timpul dintre pastile și ședințele de terapie îmbinării pieselor de puzzle și, în final, descoperirii criminalului?

            Alice e polițistă. Ea știe asta, amicii ei din ospiciu știu asta, însă terapeuții și asistenții sunt de altă părere. A ajuns aici din cauza traumelor greu de gestionat, după ce  și-a privit colegul dându-și sufletul, înjunghiat mișelește. De atunci, Al duce o luptă continuă cu proprii demoni, nesiguranța și paranoia împingând-o să-și atace, într-o clipă de confuzie, iubitul, gest care a costat-o câteva luni de tratament. Dar acum, cu câteva săptămâni înainte să fie externată, are loc o crimă. Victima, Kevin, un băiat de-altfel liniștit, despre care se bănuia că ar fi homosexual. Nu știm cum a murit, cine s-a aflat în proximitatea lui în ultimele ore, dar trebuie să descoperim de ce și cum s-a ajuns aici. Probabil c-a fost înjunghiat, la fel ca Johnno, sau strangulat, sau poate a fost sufocat cu o pernă... Prea multe posibilități, și niciun răspuns. Dar Alice e aici ca să facă lumină și nu se va da laoparte din fața nimănui înainte să-și dovedească abilitățile de detectiv.

            Încă de la primele pagini ne dăm seama că nu avem de-a face cu un thriller obișnuit, ci cu o psihoză, un soi de experiment psihologic în care nu știm cine spune adevărul. Să fie Alice doar o pacientă nebună? Să-și fi asumat un rol Don Quijote-an? Sau poate că, la urma urmelor, e chiar polițistă, și încă una competentă. Nu putem să ne pronunțăm, nu avem suficiente date ca să tragem niște concluzii relevante. De altfel, fiindcă romanul e relatat la persoana I-a, trebuie să privim cu suspiciune orice dialog, descriere sau fapt. Totul se petrece, chiar dacă e narat la trecut, în capul protagonistei, și asta ne plasează undeva între eroare și realitate. Altfel spus, povestea nu e foarte dinamică, majoritatea episoadelor fiind povestite printr-o lentilă reductivă, de parcă mintea personajului ar fi încețoșată din cauza medicamentelor.

            După ce am făcut primii pași în secție, facem cunoștință, prin intermediul lui Al, cu ceilalți pacienți. Dacă te vei întâlni cu Ilias, sigur te va întreba dacă ai chef de o partidă de șah, pentru că e mai mereu cu tabla la el, iar dacă îl vei refuza, trebuie să te aștepți să fii înjurat. Tony e Creatura. De fapt, nu e nicio creatură, dar așa am ajuns să-i spunem fiindcă se simte în permanență urmărit de un monstru, fost prieten imaginar, ranchiunos și sadic, care acum vrea să-i facă rău. Creatura poate fi orice și oricine, de la unul dintre infirmieri, până la o pereche de pantofi uzați. Lauren e Cântăreața. Nu are voce, dar nimeni nu are curajul să i-o spună, și dacă ești nou pe-aici, te va întreba dacă îi dai voie să-ți folosească baia, ca să urineze pe podea, un soi de marcare a teritoriului. Aa, da, mai e și Marele Gay Bob. Și nu, nu e Gay, e cât se poate de heterosexual. A ajuns la psihiatrie după ce nevasta l-a părăsit, din cauza aventurilor lui de-o noapte, fiindcă băiatul nostru nu prea e în stare să-și controleze hormonii.

            Acum, sincer să fiu, romanul ăsta nu e cine știe ce. E destul de static, monoton, iar personajele nu sunt conturate până la capăt. Ideea e bună, am mai întâlnit-o și în „Fellside”, de M.R Carey, însă acolo există și o dimensiune horror pronunțată, care te ține în priză. În cazul lui Billingham, acțiunea parcă e suspendată, cadrele se derulează lent, iar asta te face să dai, plictisit, pagină cu pagină, poate, poate, se va întâmpla ceva neprevăzut. Cât despre atmosfera din spital, se resimte, dar, după câteva capitole, ajunge să te enerveze, punându-ți răbdarea la încercare. Nu e cel mai slab thriller pe care l-am citit, credeți-mă pe cuvânt, dar nici nu pot să-l ridic în slăvi, nici măcar să fiu neutru. Mă rog, asta e, din nou și logic, părerea mea, și dacă îl veți percepe altfel, aștept să fiu judecat, așa cum se cuvine, în comentarii.

Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Mark Billingham:

 

Falled

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Fata Cu Cartea

Analogii, Antologii

Citește-mi-l

                                       

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 136 - Acolo unde sângele îngheață de Giles Kristian (CRIME CLUB)

Titlu: Acolo unde sângele îngheață 

Autor: Giles Kristian

Editura: NICULESCU

Titlu original: Where Blood Runs Cold (2022)

Traducere de Timea Kovacs

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 304

Media pe Goodreads: 4,01 (din 448 note)

 

E frig. Atât de frig că-ți simți oasele înghețând. Zăpada cade și ne acoperă pașii. Dacă nu s-ar așeza pe urmele noastre, le-ar fi mult mai ușor bărbaților înarmați să ne găsească. Știu că încă sunt în spatele nostru, poate la câteva sute de metri, poate la kilometri întregi, însă, oriunde s-ar afla în pustiul alb ce ne înconjoară, cert e că ne vor găsi și ne vor ucide. Am obosit, dar instinctul autoconservării ne împinge înainte, ca niște animale vânate, conștiente că sfârșitul le e aproape. Am căzut de câteva ori, ne-am ridicat, am înnoptat în adăposturi săpate în zăpadă, unde am făcut pe rând de pază, urmărind flacăra lumânării ce ne confirma că nu vom muri în somn din cauza lipsei de oxigen. Oriunde ne-am ascunde, oricât de adânc ne-am îngropa sub omăt, știm că urmăritorii noștri sunt undeva acolo, așteptând să ne ia în cătare sau să ne întindă o capcană. Dar trebuie să mergem mai departe, nu pentru mine, eu am renunțat la propria salvare, ci pentru Sofia, fiica mea, pentru care voi face tot ce-mi stă în putință ca să o protejez.

Erik i-a promis fiicei sale că, atunci când va fi mai mare, vor merge împreună într-o aventură cu schiurile, că vor dormi sub zăpadă, vor bea ciocolată caldă și vor consuma mâncare la plic, gătită la un aragaz portabil. Ei bine, ocazia se ivește atunci când soția lui, Elise, este trimisă cu munca în Norvegia, unde se alătură unei grupări de ecologiști ce protestează împotriva redeschiderii unei mine de cupru. Dacă exploatările vor începe din nou, habitatul natural al renilor va fi compromis, iar femelele vor fi obligate să-și găsească un alt loc în care să fete. Nu foarte implicați în munca soției/mamei, Erik și Sofia își pregătesc echipamentul și pornesc în excursia mult visată, trăgând după ei sania plină de provizii. Însă după câteva ore de schiat, are loc un accident neprevăzut, și cei doi sunt nevoiți să se adăpostească în cabana cuplului de bătrâni ecologiști pe care i-au cunoscut cu o zi în urmă. Dar, târziu în noapte, cineva bate la ușa locuinței izolate din munți, iar vizitatorii ce-și fac pe rând apariția par să fi fost trimiși aici cu ordine clare, și, după câteva îndemnuri din ce în ce mai constrângătoare, sângele începe să păteze vechea podea de lemn.

Forțați să-și părăsească refugiul, Erik și Sofia o iau la goană prin tundra înghețată, încercând să se îndepărteze de locul crimei și de ucigași. Însă nu durează mult până când vizitatorii nedoriți și nepoftiți îi văd și pornesc pe urmele lor. De aici, totul se transformă într-un joc de-a șoarecele și pisica, în care prada trebuie să se piardă în decor pentru a nu fi descoperită de prădător. Aidoma unui deșert, ținutul rece este ilustrat în toată complexitatea sa, un imens pustiu de zăpadă, presărat cu păduri de brazi, posibile popasuri și ascunzători. Pe cât de greu le e celor doi protagoniști să înainteze, pe atât de dificil le e și vânătorilor să-și observe țintele, astfel încât confruntările se pot desfășura doar în spații limitate, unde victimele își pot privi în față atacatorii. Hăituiți și din ce în ce mai slăbiți, eroii noștri schiază împinși de voința de supraviețuire, sperând că de cealaltă parte a ghețarului s-ar putea afla posibila lor scăpare.

            După tragedia care le-a lovit familia în urmă cu zece luni, când Emilie, sora Sofiei, s-a prăbușit de pe peretele de cățărat din sudul Londrei, covorașul de cauciuc nereușind să-i atenueze căderea, Erik nu-și permite să mai piardă o fiică, așa că e gata, dacă situația o va cere, să-și înfrunte inamicii, transformându-se dintr-un biet tâmplar într-un soldat asumat, cu gândire de strateg, pregătit să folosească tot ce are la îndemână pentru a-i răpune pe criminali. De asemenea, călătoria forțată prin pustiu, departe de orice formă de civilizație, marchează trecerea Sofiei de la copilă la adolescentă. Entuziasmul resimțit la început se transformă în groază, tânăra de treisprezece ani neputând inițial să înțeleagă gravitatea morții. Pe parcurs, împinsă de la spate să înainteze în ciuda puterilor ce-i părăsesc trupul, eroina își asumă rolul de salvatoare, ajutându-și tatăl să iasă din câteva situații critice, conștientă că doar împreună vor reuși să ajungă înapoi în orășelul montan, înapoi la Elise.

            Trebuie să recunosc că mi-a plăcut destul de mult povestea, poate că nu e cea mai bună pe care am citit-o (și aici nu am cum să nu mă gândesc la „Fără ieșire”, a lui Taylor Adams), însă reprezintă o lectură de calitate, plină de răsturnări de situație și de fiori. Tensiunea crește de la o pagină la alta, angoasa pune stăpânire atât pe protagoniști, cât și pe mintea cititorului, iar deznodământul atât de necesar pare să se regăsească undeva dincolo de filele cărții. Deși se parcurge repede, sentimentul de coșmar fără sfârșit rămâne cu tine mult timp după ce ai terminat-o. E intensă, e dură, e exact ce trebuie pentru o noapte lungă de iarnă în care nu te ia somnul, dar trebuie să știi de la început că intri într-un ținut himeric, unde vei avea senzația că tu ești cel vânat, hăituit la nesfârșit în eterna și înghețata noapte polară.

Un proiect:

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 129 - Nomad de James Swallow (CRIME CLUB)

Titlu: Nomad 

Serie: Marc Dane #1

Autor: James Swallow

Editura: NICULESCU

Titlu original: Nomad (2016)

Traducere de Marian Tudorache

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 672

Media pe Goodreads: 3,83 (din 8.486 note)

 

            Un thriller ca-n vremurile bune, cu un agent operațional care luptă împotriva oamenilor răi ce periclitează echilibrul națiunilor libere, dorind în același timp să-și dovedească nevinovăția și să se răzbune pe cei ce l-au trădat, scăpând ca prin urechile acului dintr-o capcană ingenios de malefică, în fața căreia colegii săi de pe teren nu au avut nicio șansă. Astfel, printr-o conjunctură deloc fericită, intră în scenă protagonistul seriei de față, Marc Dane, un bărbat onorabil și incredibil de perspicace, ce pornește într-o vânătoare în care, inevitabil, dar nu și clișeic, va ajunge la rândul lui să fie vânat. În buna tradiție a romanelor de spionaj, omul nostru, complet nevinovat, se va regăsi în permanență pe fugă, urmărit de foștii lui șefi din MI6, dar și de cei care vor cu orice preț să-l scoată din joc. Însă adevăratul pericol nu e niciodată la vedere, iar dacă vrea să salveze America și, totodată, întreaga lume, Dane trebuie să se confrunte cu un inamic diabolic de inteligent.

Echipa Nomad se apropie de obiectiv. Ambarcațiunea pare să fi fost abandonată, însă oamenii din camion au primit informații sigure că pe vas se află o armă care urmează să ajungă în mâinile jihadiștilor. Înarmați și echipați, cei șapte soldați clandestini urcă la bordul lui Palomino și scotocesc nava. După câteva minute, când doi dintre ei descoperă câțiva copii arabi într-unul dintre compartimente, bomba explodează, iar cei de la bord sunt spulberați. Împins de disperare, agentul de la aparatura electronică, Marc Dane, sare din camion și se îndreaptă spre mingea de foc, rugându-se, fără sorți de izbândă, ca Samantha Green, colega și (uneori) iubita lui să fie încă în viață. În următorul moment, o grenadă lansată de către o umbră misterioasă ajunge în camionul pentru operațiuni, ucigându-i și pe cei doi agenți aflați în habitaclu. Se pare că gestul necugetat al lui Dane i-a salvat viața, rămânând ultima verigă din ce fusese, cu câteva clipe în urmă, NOMAD, un grup special creat și antrenat pentru contracararea actelor de terorism.

Fiind unicul supraviețuitor, Dane ajunge automat pe lista posibililor trădători și este nevoit să se facă nevăzut până când va reuși să pună mâna pe adevăratul vinovat. Ultimele cuvinte ale Samanthei, după ce i-a găsit corpul aproape carbonizat, au fost să nu aibă încredere în nimeni, fiindcă ea, împreună cu încă doi colegi, suspectau de-o vreme-ncoace că în organizație s-ar fi infiltrat o cârtiță. În timp ce șefii lui se contrazic cu privire la culpabilitatea sa, Marc se îndreaptă spre iahtul unui traficant de arme lituanian, în căutarea unor răspunsuri. În tot acest timp, undeva în Turcia, Khadir, liderul mișcării Al Sayf (Sabia), se preocupă de soarta tinerilor musulmani rămași orfani, pe care urmează să-i folosească în războiul împotriva necredincioșilor. Prima oară, a aruncat în aer o secție de poliție din Barcelona, a doua, vasul Palomino, și acum... acum e timpul pentru ceva măreț, iar occidentul trebuie să cadă sub lama adevăratei credințe.

Deși există o comparație indirectă cu Jason Borne, protagonistul din „Nomad” nu este nici pe departe spionul plin de talente la care ne-am aștepta. E destul de inteligent, e înverșunat, însă nu are calități supraumane, e un erou, și nu trebuie privit ca un super-erou. Nu ar cotonogi niciodată cu mâinile goale o gașcă de indivizi periculoși doar pentru că l-au insultat, însă i-ar amenința cu arma până când nemernicii ar decide că e cazul să capituleze. Așa cum ne-a demonstrat încă de la început, e un om ajutat mult de soartă, de-a dreptul norocos, trecând mai mereu pe lângă gloanțe și lame foarte ascuțite. Și chiar dacă Dane nu s-ar încadra niciodată printre caracterele imaginate de Robert Ludlum, are valoare prin gradul de realism (uneori exagerat) pe care îl reprezintă, pendulând pe tot parcursul cărții între postura de răzbunător și cea de victimă.

Poate că nu se ridică la nivelul lui Jack Carr, Însă James Swallow scrie mult mai bine decât mulți autori de romane de suspans, reactualizând cu succes un gen ce era la mare căutare prin anii ’90. Și, sincer, cu fiecare thriller de spionaj pe care-l citesc, îmi dau seama că problematicile abordate, cu mici modificări, au rămas aceleași... la fel de actuale și de necontestat. Scriitorul britanic, aidoma predecesorilor săi, transformă lumea modernă într-un câmp de luptă, de-o parte aflându-se Serviciile Secrete, și de cealaltă, războinicii musulmani. Prins între cele două organizații, hăituit și dornic să-și facă dreptate, Marc Dane devine el însuși un Nomad, înaintând cu pași repezi și siguri spre monstrul care i-a ucis echipa, pregătit pentru marea confruntare care va decide soarta Statelor Unite ale Americii.

Un proiect: 

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 101 - Masacrul de la Two Storm Wood de Philip Gray

Titlu: Masacrul de la Two Storm Wood

Autor: Philip Gray

Editura: NICULESCU

Titlu original: Two Storm Wood (2022)

Traducere de Oana-Ancuța Cristinoiu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 512

Media pe Goodreads: 4,06 (din 842 note)

 

            Odată ce te-au chemat, nu te mai poți opune. Până și cel mai mic gest de nesupunere poate fi interpretat ca o sfidare la adresa Statului. Ai curajul să-ți trădezi patria mamă? Crezi că ești mai presus decât cei ce ne conduc? Că tu, dintre toți, vei putea să scapi de cumplita soartă ce vă așteaptă? Ține minte, armata ți-e mamă, tată, frate și soră, orice membru al familiei pentru care ți-ai da viața. Ea e totul și trebuie să rămână totul pentru tine. Nu contează cine ai fost înainte, vreun bancher bogat sau un amărât de poștaș, atunci când primești scrisoarea, ești obligat să te înrolezi. Experiență... Nu ai nevoie de așa ceva, noi suntem aici ca să te învățăm cum să tragi cu arma, cum să arunci o grenadă, și cel mai important, cum să-l reperezi pe inamic, ca să-i întinzi o capcană. Hai, ce mai aștepți? Nu te mai uita în urmă, fiindcă nimeni nu-ți poate garanta că la sfârșit va mai rămâne ceva din tine, ceva oricât de mic pe care un biet popă să-l poată îngropa creștinește.

            Suntem în 1919, a trecut aproape un an de la Marele Război, iar echipele speciale de căutare se ocupă cu identificarea și sortarea cadavrelor și rămășițelor umane de pe frontul francez. Aici, printre șanțuri și ruine, își face apariția Amy Vanneck, o tânără care-și caută logodnicul, obligat cu mai bine de trei ani în urmă să ia parte la operațiunile militare împotriva nemților. Înainte de toate astea, ea era o fată optimistă, care avea un viitor strălucit în față, iar Edward Haslam era un simplu profesor de muzică, ce-și petrecea duminicile cântând la orga bisericii, și serile îngrijindu-se de viitoarea lui consoartă. Însă, după ce a fost dat afară de la școala unde preda și dorindu-și să fie privit cu ochi mai buni de către familia de nobili din care provenea Amy, el ajunge să facă parte din cel de-al Șaptelea Batalion, un grup de soldați conduși de colonelul Rhodes, un om cu voință de fier.

Deși pare că povestea de față s-ar încadra cel mai bine în sfera ficțiunii istorice, volumul lui Philip Gray se transformă, după aproape jumătate de carte, într-un roman polițist destul de alert. Avem o protagonistă care depune tot efortul pentru a-și găsi iubitul, indiferent de faptul că acesta ar mai putea fi în viață sau nu, câteva personaje mai mult sau mai puțin secundare, care o ajută sau, dimpotrivă, îi pun piedici în drum, și un antagonist enigmatic, care, de câte ori își face apariția, lasă în urmă doar cadavre schingiuite. Nu pot să spun neapărat că există și o miză feministă, însă nu de puține ori Amy este criticată de soldați, pentru că ea e o simplă femeie, pe un câmp unde s-au luptat bărbați adevărați. Însă ea demonstrează că este mai hotărâtă decât orice mascul înarmat și-și face loc prin moloz, ajungând spre final să nu mai semene deloc cu tânăra inocentă care era odată. După ce îl întâlnește pe maiorul Westbrook, ajunge să fie implicată fără voia ei în investigație, și cu fiecare pas se apropie tot mai mult de sadicul ucigaș care pare să-i pândească în permanență din umbră.

La fel ca orice poveste de război redată dintr-o perspectivă contemporană, și în acest caz există o critică dură la adresa confruntărilor armate, a luptelor în care fiecare victorie vine obligatoriu la pachet cu câțiva inamici uciși, bărbați care nu-și vor mai vedea niciodată fiicele și soțiile. Cum pot camarazii de arme să-ți înlocuiască familia? Câtă încredere poți să ai în oamenii ajunși pe jumătate criminali? Este adevărat că ierarhia e importantă, însă ce valoare mai are ea atunci când nebunii capătă puterea de a face rău... Da, viața ta depinde de ceilalți, de o organizare strictă și de sentimentul alert de care nu vei scăpa nici după ce totul se va termina. Războiul nu face nimic mai mult decât să-l readucă pe om la statutul de prădător, la primitivul violent care zace mereu în genele și în instinctele sale.

Frontul poate fi perceput ca un cimitir uriaș, un loc în care carnea și organele celor răpuși se află într-un amplu proces de descompunere. Cei descoperiți poate au norocul să fie îngropați creștinește sau conform religiei lor, însă cei ale căror trupuri nu sunt identificate vor fi înmormântați la comun, fără vreun nume sau vreun semnalment care să transmită ceva despre cine au fost înainte de război. Ei sunt „Necunoscuți în fața lumii, dar nu și în fața lui Dumnezeu.” Dar altfel stă treaba cu cei măcelăriți după, cu aceia care pare c-au fost omorâți și torturați de către o fiară, de un demon care și-a așezat tabăra, pentru câteva ore, la Two Storm Wood.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 97 - Un puzzle macabru de Nadine Matheson

Titlu: Un puzzle macabru  

Serie: Anjelica Henley #1

Autor: Nadine Matheson

Editura: NICULESCU

Titlu original: The Jigsaw Man (2020)

Traducere de Timea Kovacs

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 528

Media pe Goodreads: 3,86 (din 8.272 note)

 

O nouă colecție la Editura Niculescu, o nouă serie plină de suspans și un nou thriller ce-ți bagă frica-n oase și-ți dă senzația că în orice clipă un maniac se poate afla în preajma ta. Mergând în buna tradiție a capodoperei literare a lui Thomas Harris, autoarea britanică îl reinventează pe celebrul Hannibal Lecter, dând naștere unui personaj sângeros și ager, pentru care Londra nu reprezintă nimic mai mult decât locul propice în care să-și planifice jocul de psihopat. Altfel spus, el se află printre noi, el se comportă ca unul dintre noi, dar în mintea lui e doar întuneric, iar acolo zac demoni însetați de sânge. Însă crima nu trebuie să fie o consecință a furiei sau a traumelor, ci o distracție, un proces detaliat prin care geniul malefic trebuie să le demonstreze celorlalți că el este Dumnezeu, că el orchestrează întregul spectacol.

            În urmă cu doi ani, Peter Olivier, cunoscut și ca „Omul Puzzle”, a ucis fără milă șapte persoane și le-a dezmembrat, împrăștiindu-le bucățile din trupuri pe străzile și prin intersecțiile Londrei. La puțin timp de la cumplitele crime, el a fost prins de către echipa din care făcea parte și Anjelica Henley și condamnat la închisoare pe viață. Însă, deși primele șase victime au fost repede identificate, nimeni nu și-a dat seama cine este a șaptea, deoarece capul acesteia lipsea. În prezent, în timp ce Olivier își ispășește sentința, cineva îi copiază modul de operare, secționând membrele unor indivizi și abandonându-le pe malurile Tamisei. Și astfel, o nouă investigație este în curs, iar celebrul criminal, simțindu-se sfidat de opera dementului care se joacă de-a imitatorul, își pune la cale mărețul plan de evadare.

            În timp ce ucigașul fără nume trece de la o victimă la alta, urmărindu-și proiectul macabru și fiind implicat trup și suflet în misiunea sa, Olivier își părăsește temnița și iese la vânătoare. Cu ambii psihopați în libertate, metropola devine un spațiu al haosului, un ring al morții în care cei doi își dau târcoale, pregătindu-se pentru inevitabilul moment al confruntării. Însă, spre deosebire de amatorul său, Peter este meticulos, el știe cum să-i atragă pe ceilalți în capcană și cum să se facă nevăzut printre oamenii ce trec pe stradă. De asemenea, el mai știe și cum să injecteze teroarea în cei pe care-i urmărește, cum să-i împingă spre nebunie și când este momentul perfect în care să-și dea gluga jos și să-și scoată la iveală veșnicul chip de diavol. Astfel, Olivier întruchipează păpușarul absolut, cel a cărui siluetă ai impresia c-o zărești în cerșetorul de la colț sau chiar în vagabondul care trece strada.

            De cealaltă parte a baricadei, o avem pe agenta Anjelica Henley, care de curând, odată cu revenirea din concediul prelungit, este avansată la funcția de Inspector, în cadrul Unității pentru Crime în Serie. După cum au relatat ziarele de la acea vreme, ea a fost cea care a pus mâna pe Olivier, dovadă stând chiar cicatricea de pe abdomen, locul în care „Omul Puzzle” a reușit, cu câteva clipe înainte să fie capturat, să-și împlânte cuțitul. Iar acum se pare că coșmarul a luat-o de la capăt. Dar, împreună cu colegii săi, câțiva polițiști ambițioși și isteți și un fost condamnat, specialist în calculatoare, Anjelica este sigură că va reuși să rezolve și cazul de față, oricât ar părea el de încurcat. Însă, dedicându-și tot timpul noii anchete, Henley uită tot mai des de propria familie, devenind pentru fiica și soțul ei doar o persoană care mai trece din când în când pe acasă, dar care, chiar și atunci când își ține copilul în brațe, se gândește tot la ultimul cadavru descoperit.

            În clipa în care mila, empatia și respectul social dispar, spiritul se îmbolnăvește, iar mintea începe să suprapună răul peste bine, și astfel omul devine o fiară de necontrolat. Rece, sadic, metodic, criminalul nostru cu două fețe iese la pândă, plimbându-se prin lume ca printr-un galantar plin de carcase umane vii, ce, în viziunea lui eronată, abia așteaptă să fie tranșate. Omorul este ceva necesar, un act radical prin care el își confirmă puterea asupra celorlalți și, totodată, realitatea că e diferit, că nu face parte din turmă. Așadar, un picior pe mal, o mână în Tamisa, un cap care pare să fi fost luat ca trofeu, ce mai, „Un puzzle macabru”, original de înfiorător, pe care Anjelica Henley trebuie să-l rezolve înainte ca cei doi ucigași să vină după ea.

COMANDĂ CARTEA