Recenziile lui Gică 166 - Băieții din cimitir de Aiden Thomas

Titlu: Băieții din cimitir   

Serie: Băieții din cimitir (#1)

Autor: Aiden Thomas

Editura: ALICE BOOKS

Titlu original: Cemetery Boys (2020)

Traducere de Ioana Filat

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 408

Media pe Goodreads: 4,28 (din 88.936 note)

 

Romanul lui Aiden Thomas e (și nu e) un Fantasy. Deși are o componentă magico-religioasă în centru, un mecanism simbolic de la care se dezvoltă o intrigă complexă, accentul este pus în mare parte pe povestea protagonistului, pe identitatea lui de gen și relația cu ceilalți, îndeosebi, cu familia. Prin urmare, putem spune că avem de-a face cu un bildungsroman, cu o ficțiune curajoasă, plină de substanță și în filele căreia se găsește un îndemn la schimbare și, bineînțeles, acceptare. Ecuația bărbat-femeie și-a pierdut fundamentele, și, în ciuda constrângerilor creștine, cei excluși în sfârșit au ocazia să ia cuvântul, să se prezinte și să-și ceară drepturile. Mesajul unui singur individ reflectă o întreagă comunitate, marginalizată și cenzurată, care acum are șansa să-și scoată la lumină istoria, susținută de noile mișcări politice și culturale.

Brujos sunt „vrăjitorii” care, cu ajutorul unui portaje (de-obicei, un pumnal) taie legăturile ce-i mai țin pe pământ pe cei decedați. Brujas sunt soțiile și fiicele lor, tămăduitoarele, care, pentru a vindeca rănile trupești, dar și pe cele sufletești, se angajează ca infirmiere, asistente medicale sau psihologe. Yadriel este fiul lui Enrique și nepotul Litei, adică descendentul celei mai însemnate familii de Brujx. Dar băiatul nostru nu a avut parte de ritualul de inițiere, fiindcă nu îi este recunoscută identitatea de gen. Însă își dorește atât de mult să calce pe urmele strămoșilor, astfel încât, cu ajutorul verișoarei sale, Maritza, care îi cioplește propriul portaje, se strecoară în biserica din cimitir și se inițiază de unul singur în magia viilor și a morților, o ceremonie confirmată însăși de Santa Muerte.

Iar după ce verișorul lui este ucis, o moarte violentă pe care o simt toți Brujx în piept, și trupul, în ciuda căutărilor din zi și până-n noapte, nu este găsit, Yadriel vrea să-și testeze noile abilități, așa că îi cere spiritului lui Miguel să-și facă apariția. Dar, din greșeală, îl invocă pe Julian Diaz, băiatul rău al școlii, care, în mod straniu, a murit tot cu o zi în urmă. Și chiar dacă adolescentul nostru își dorește din tot sufletul să-l trimită pe Julian în lumea de dincolo, ca să-și repare mica eroare, tânărul răzvrătit nu vrea să plece, încă nu, până când nu se asigură că amicii lui sunt bine. Neavând de ales, Yadriel îl ia pe Diaz cu el acasă, unde încearcă să-l țină ascuns, ca să nu afle cumva familia sa că a dobândit, fără aprobarea necesară, puterile de brujo.

Cartea de față se încadrează, din toate punctele de vedere, în sfera literaturii LGBTQ+. Mai întâi, protagonistul este trans, un băiat latinx căruia familia îi refuză adevărata identitate, gen care, pe urmă, este aprobat chiar de Sfânta Moarte, adică de zeița supremă. În timp ce oamenii nu sunt pregătiți pentru schimbare și îl privesc pe Yadriel cu scepticism, transcendența îi face loc în sânul ei, recunoscându-l ca pe un fiu, și nu ca pe o fiică, ca pe un adevărat brujo. Apoi, personajul-oglindă, Julian Diaz, este gay, un lucru pe care îl susține fără rușine, luându-l ca o normalitate de la natură, ca pe un dat, neînțelegând lupta interioară a lui Yadriel. La rândul lui, omulețul nostru știe cine este, vrea să-i convingă și pe ceilalți, dar este afectat de remarcile celor din jur, în special de reacțiile (nu întotdeauna subtile) ale propriului tată.

Pe lângă „minoritățile” sexuale, este adusă în discuție și soarta hispanicilor.

Când dispare un individ latino, membrilor comunității le e frică să meargă la poliție, fiindcă albii ar putea descoperi faptul că sunt emigranți fără acte sau, mă rog, cu documente false. Astfel, cei care se află „în afara legii” pot fi deportați, lucru care se întâmplă adesea. Familii destrămate, mame și tați ce trăiesc zi de zi cu speranța că-și vor putea crește, în pace, copiii și soții și soți văduviți de societate. Aici, adică în Los Angelesul de est, se regăsesc persoane ale căror părinți sau bunici au venit din toate colțurile Americii, Cuba, Haiti, Columbia, Mexic... Ceea ce îi leagă, în afară de cutumele sociale, este tradiția, credințele străvechi la care nu au renunțat. Ei sunt, la un loc, urmașii incașilor, mayașilor și aztecilor, dar și ai creștinilor care au descoperit noile teritorii.

Cât despre dimensiunea fantastică, aceasta ia naștere dintr-un amalgam de credințe ce vizează trecerea spre viața veșnică, în cazul de față, spre Câmpiile Sfintei Morți. Aproape toată acțiunea cărții se desfășoară în perimetrul cimitirului, unde cei vii au grijă de mormintele și sufletele celor plecați, printre siluetele spectrale ale celor care nu sunt pregătiți să dea ochii cu marea zeiță. Astfel, povestea capătă și o latură gotică, fascinantă, și nicidecum înfricoșătoare. Ritualurile, chiar și prezențele fantomatice, au propriul farmec – un microcosmos efervescent care mișună în inima unei lumi care nu cunoaște magia. Acestea fiind spuse, trebuie să punem punct aici, fiindcă se apropie Dia de Muertos, când viii și morții se vor reîntâlni și vor dănțui printre hârci pictate și crăițe, adică ziua în care Julian va trebui să fi trecut deja hotarul, înainte ca sufletul lui să devină maligno.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 151 - Mârțoagele de Mick Herron

Titlu: Mârțoagele 

Serie: Boxa (#1)

Autor: Mick Herron

Editura: ALICE BOOKS

Titlu original: Slow Horses (2010)

Traducere de Diana Lupu

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 352

Media pe Goodreads: 3,96 (din 36.383 note)

 

            Odată ce ai fost agent MI5, rămâi agent MI5 până la moarte. Nu contează că ai ieșit la pensie, încă gândești ca un spion și ești capabil, poate nu cu dexteritatea și forța fizică de odinioară, să iei parte la o misiune sub acoperire. De-aici nimeni nu pleacă, și chiar dacă se retrage, poți să fii sigur că nu vei mai auzi de el. Dar cel mai rău, chiar cel mai înjositor lucru, este să dai greș. Superiorii de la Regents Park nu acceptă niciun eșec și îi pedepsesc drastic pe cei care nu reușesc să-și atingă obiectivele operațiunii. Nu îi execută într-o cameră întunecoasă, asta se întâmplă doar în filme, nici nu le oferă o identitate nouă, departe de Regat, ci îi trimit la Boxă, acolo unde vor sta o vreme lungă, sortând dosarele, până când cei de la conducere vor socoti că a venit timpul să-i trimită din nou pe teren... sau, s-o spunem pe-aia dreaptă, până la pensionare.

            River e o Mârțoagă, iar Mârțoagele stau la Boxă. „Tricou albastru și cămașă albă sau tricou alb și cămașă albastră”, naiba să le ia, era sigur că Spider, prietenul lui și agentul de la birou care l-a asistat în timpul misiunii, i-a dat informația greșită. Și în loc să-l neutralizeze pe bărbatul cu centura de explozibili, a pus la pământ un civil nevinovat, iar  asta l-a costat enorm, poate întreaga carieră. Dar la Boxă, adică în blocul vechi, scorojit și invadat de mucegai, sunt și alții asemenea lui. Printre Mârțoage se numără Min Harper, omul care a uitat un plic cu informații strict secrete, pe care scria „STRICT SECRET”, în tren, Catherine Standish, o agentă ce a avut probleme cu alcoolul, suspectată de o relație nu tocmai profesională cu superiorul ei, și Roderick Ho, expertul în calculatoare al grupului, un pericol ce trebuia îndepărtat de Regents Park. Și la etajul cel mai de sus, pentru că șefii trebuie să fie deasupra tuturor, se află biroul lui Jackson Lamb, cel mai mare dintre mari (atât la propriu, cât și la figurat), matahala care coordonează „ampla operațiune de mutare a hârtiilor de colo-colo”.

            Dar vremea muncii la birou apune odată cu filmarea de pe internet în care apare un student pakistanez, cu mâinile legate, care, conform declarației de pe un site obscur, urmează să fie ucis, prin decapitare, în 48 de ore. Asta e șansa lor, iar oamenii noștri, pregătiți sau nu de acțiune, sunt pe cale să-și ia revanșa. Cu un expert ca Roderick Ho și cu un maestru al scamatoriilor ca Jackson Lamb, agenții se infiltrează printre vechii lor colegi, încercând să ajungă la informațiile esențiale, pentru a descoperi locul unde este ținut captiv tânărul condamnat la moarte. Timpul trece, cu fiecare oră Mârțoagele își dau seama că nu s-au apropiat nici măcar cu un pas de ținta lor, însă Lamb e alături de ei, nu ca să-i îmbărbăteze, ci ca să-i critice și judece, pentru că sunt niște agenți buni de nimic, ratați pe toate planurile, care nu aveau de la început ce să caute în MI5.

            Deși toată lumea vorbește cu respect despre Jackson Lamb, aparițiile lui, la prima vedere, nu fac decât să-l pună într-o lumină defavorabilă, manifestându-se ca un primitiv, trăgând vânturi în prezența celorlalți și având în permanență gura ocupată cu un sendviș cu cârnați sau cu un croasant. Dar, dincolo de reacțiile lui fiziologice, Lamb e un geniu, dând dovadă de o minte brici și avându-i deseori la mână pe cei de la Regents Park. Știe cum să-și facă intrarea, cum să pună problema sau când a sosit clipa să-și scoată așii din mânecă. El e Mârțoaga Supremă, și nu fiindcă a comis o greșeală catastrofală, de fapt, nu se știe de ce a ajuns la Boxă, ci pentru că are grijă ca sub ochii lui să se dezvolte o altă agenție, nonconvențională, din care fac parte exclușii, cei ale căror talente (excepționale) trebuie repuse-n joc.

            Chiar dacă durează mult până se încheagă povestea, merită să ai răbdare, pentru că, odată ce acțiunea începe, nu mai poți să lași cartea din mână. Miza nu constă în adrenalina gratuită, ci în construcția ficțională neobișnuită, fragmentată, prin care simți trecerea de la monotonie la suspans. E un roman cu și despre spioni, așa cum se scriau pe vremuri, în care personajele sunt descrise într-un mod realist, cu probleme, defecte, departe de suprarealista imagine a lui James Bond. La urma urmei, sunt oameni, au tot dreptul s-o dea-n bară, chiar dacă asta o să-i coste restul carierei. Și pentru că există atâtea personaje, nu e suficient un volum ca să ne facem o idee clară despre fiecare-n parte, și sper ca editura Alice Books să reușească să continue seria, nu de alta, dar încă au rămas multe secrete nespuse și mi-aș dori să aflu  mai multe detalii, în special, despre River, povestea lui și a familiei sale, înainte să ajungă printre Mârțoage.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 109 - Dacă am fi ticăloși de M.L. Rio

Titlu: Dacă am fi ticăloși  

Autor: M.L. Rio

Editura: ALICE BOOKS

Titlu original: If We Were Villains (2017)

Traducere de Anacaona Mîndrilă-Sonetto

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 4,23 (din 147.751 note)

 

Este cunoscut de către toți criticii literari faptul că în operele sale William Shakespeare abordează în mod direct sau metaforic toate temele mari ale omenirii. De la nașterea sub un destin implacabil, la moartea sub spada tiranilor sau a propriului popor, de la dragostea ce n-are sorți de izbândă, până la răzbunarea fiului bântuit de fantoma regelui lipsit de veșnica odihnă. Sub împărăția stelelor, toți sunt niște pioni aflați în vâltoarea sentimentelor intense, prinși într-un joc al violenței și al desfrâului ce va ajunge în cele din urmă, inevitabil, la paroxism. Puse la un loc, textele shakespeariene se completează unul pe celălalt, instaurându-se ca un cronotop individual, ce ia naștere odată cu dorința Magului-Vrăjitor Prospero de a clădi o „minunată lume nouă”, și care își găsește sfârșitul în „Hamlet”, în regatul în care cei doi pioni principali ai universului, regele și bufonul, sunt morți dinainte ca Spectacolul să-nceapă.

În urmă cu zece ani, Oliver Marks, student în ultimul an la Teatru, la un conservator de artă de elită, a fost acuzat pentru o crimă despre care nici acum nu se știe sigur dacă el a comis-o. În prezent, în ziua eliberării, Oliver este vizitat de Joseph Colborne, detectivul care s-a ocupat la vremea respectivă de caz, de curând pensionat, care în tot acest timp a bănuit că ceva i-a scăpat din vedere și vrea să afle, pentru propria satisfacție, adevărul. Și astfel, alături de protagonist și de confidentul său, dăm timpul înapoi și pătrundem în Campusul Dellecher, locul unde a început și se va sfârși totul. Aici îi întâlnim pe cei șapte colegi pasionați de arta shakespeariană: Richard, un bărbat puternic și plin de patimă, perfect pentru rolul lui Richard Al III-lea sau al altor monarhi zeloși; Meredith, o roșcată cu ochii verzi și forme voluptuoase, care poate obține tot ce-și dorește datorită frumuseții sale ieșite din comun; Wren, verișoara lui Richard, o fată firavă și uneori prea grijulie, care pune pasiune în tot ce face; Alexander, un om de nădejde și glumeț, ce-aduce adesea a măscărici, dar care are probleme cu consumul de droguri; Filippa, cea care spune lucrurilor pe nume și, totodată, fata pe care poți să te bazezi la nevoie; James, un tânăr ce are o carieră de succes înainte datorită părinților săi care văd în artă împlinirea supremă; și Oliver, eroul principal, pentru care lumea nu depășește cu mult granițele operei dramatice.

Povestea de față se construiește ca o mărturisire, ca o devoalare a mecanismelor regizorale ce sunt puse în mișcare în spatele scenei. Pornim de la un dat, de la un omor aparent soluționat, și ajungem la un deznodământ revelatoriu, ilustrat, în mod metaforic, de momentul în care măștile vor cădea. Doar că pe tot parcursul lecturii costumațiile nu vor să-și părăsească posesorii, pentru că omul nu mai e doar un om, ci un recipient trupesc în care s-au infiltrat, spectral, constructele shakespeariene. Așa cum ne spune și Oliver, cel de pe scenă nu mai este stăpânul propriilor gânduri, fiindcă el își împarte mintea și corpul cu un duh al artei, o entitate aidoma unui Spirit-Zeu. Acest joc al duplicității asumate se regăsește în special la nivelul limbajului, fiindcă persoanele, după ce și-au părăsit aparent personajele, încă vorbesc prin replici teatrale, versuri ce aduc, firește, a Versete Biblice. Și astfel lumea lor nu mai împarte nimic cu realitatea, dumnezeul în care credeau sau nu fiind înlocuit complet cu figura eternului William Shakespeare.

Dacă ne concentrăm puțin atenția asupra campusului universitar, putem observa că și acesta face parte dintr-un topos shakespearian. Studenții din anul patru locuiesc într-o clădire gotică cu turn, pe care toți o cunosc drept Castelul, dacă arunci o privire pe fereastră, vei întrezări lacul, un spațiu acvatic micro, dar care poate fi utilizat la nivel macro, drept mare sau ocean, iar între cele două repere se află pădurea, locul sacru al duhurilor, în care Lear și-a aflat sălaș pentru nebunie, iar Macbeth și-a întâlnit, prin intermediul celor trei vrăjitoare, sângerosul destin. Însă nu trebuie să uităm că în centrul țesăturii narative există o crimă, iar mortul, aidoma stafiei Regelui Hamlet sau fantomei lui Iulius Cezar, nu poate părăsi cele lumești până când vinovatul nu va fi pedepsit. Astfel, cei șase studenți rămași sunt în permanență bântuiți de vină, iar integritatea lor psihică pare să se șubrezească de la o zi la alta.

Împletind o intrigă de roman polițist, specifică pentru stilul lui Lucy Foley și Ashley Winstead, cu o structură de piesă de teatru, organizată în Acte și Scene, M.L. Rio scrie un volum de factură postmodernă, clasic și modern deopotrivă. Thrillerul psihologic de astăzi își regăsește, prin intermediul lui Shakespeare, rădăcini în tragediile vechilor greci, iar moartea, și acum ca și atunci, reprezintă un mijloc de divertisment al maselor, un proces prin care cititorii și privitorii au parte de purificatorul și mult doritul catharsis. Dar până acolo-i o cale lungă, plină de gânduri negre și regrete, iar revelația ne așteaptă la final, pentru că adevăratul regizor este însuși Oliver, personajul, singurul care poate dezgropa misterul pentru care ne aflăm cu toții aici.

COMANDĂ CARTEA