Recenziile lui Gică 68 - Cutia de Camilla Läckberg & Henrik Fexeus (Blog Tour 8/2022)

Titlu: Cutia 

Serie: Mina Dabiri & Vincent Walder #1  

Autor: Camilla Läckberg & Henrik Fexeus

Editura: TREI

Titlu original: Box (2021)

Traducere de Carmen Vioreanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 752

Media pe Goodreads: 3,86 (din 1.489 note)

 

În afară de mine, nu cred că există vreun alt cititor împătimit de romane polițiste care să nu fi pus, măcar o dată, mâna pe unul dintre numeroasele romane ale Camillei Läckberg. Deși am avut de mai multe ori intenția să mă apuc de „Prințesa ghețurilor”, mai mereu a intervenit altceva, și astfel am ajuns să o tot amân. Timpul a trecut, seria „Fjällbacka” a ajuns la al zecelea volum, pe urmă au apărut „Colivia de aur” și „Aripi de argint”, alte două cărți care au dat naștere unei noi serii, iar anul acesta, de fapt chiar luna trecută, Editura TREI a publicat romanul „Cutia”, prima parte a seriei „Mina Dabiri & Vincent Walder”, un proiect literar la care contribuie, într-un mod inedit, scriitorul și celebrul psiholog Henrik Fexeus. Așadar, fiind împins de curiozitate și de apropierea celui de-al optulea Blog Tour, am dat curs lecturii și m-am pierdut complet în acest roman stufos și plin de mister.

Totul începe cu o cutie. Dar nu e vorba despre o cutie obișnuită, ci despre o ladă perfectă pentru un anumit truc de magie. În mod normal, magicianul se află pe o scenă, o frumoasă asistentă intră în așa-zisa cutie, urmând ca, prin niște orificii speciale, bărbatul să introducă săbii ascuțite, care, în primă fază, par să străpungă corpul tinerei fete. Însă, odată ce numărul se apropie de final, presupusa victimă urmează ori să apară din spatele spectatorilor, ori să iasă întreagă din cutie, fiind întâmpinată de aplauzele și de uralele celor din sală. Însă, deși scamatoria pare să fie sigură, de data asta ceva a mers prost, pentru că în această ladă se află o femeie străpunsă de trei lame ascuțite. Imediat după ce cadavrul este descoperit, poliția își face apariția și încearcă să afle  dacă la mijloc este vorba despre o crimă odioasă sau despre un număr de magie care a mers extrem de prost.

Cazul este repartizat unui departament special, o echipă nouă din care face parte și Mina Dabiri, o polițistă inteligentă, care își dă seama destul de repede că situația o depășește. Astfel, la sfatul unei anumite persoane, ea îl contactează pe Vincent Walder, un mentalist și magician renumit, care ar fi cel mai în măsură să înțeleagă modul de operare al criminalului. Odată ce protagoniștii noștri ajung să facă echipă, măștile lor sociale cad și ne trezim în fața unor persoane vulnerabile, care se confruntă zilnic cu proprii lor demoni. Deși are o viață „spectaculoasă”, Vincent este căsătorit cu sora fostei sale soții, trăind în casă cu cei trei copii ai săi, doi din căsnicia ratată și unul din căsătoria actuală, un mariaj care se află și ăsta pe marginea prăpastiei. Cu toate că este specialist în citirea gândurilor, nu este capabil să își înțeleagă propria familie, percepând fiecare gest și cuvânt al Mariei ca pe un atac la funcția sa paternă. Spre deosebire de Vincent, Mina trăiește singură și se bucură din plin de apartamentul ei steril, spațiul în care are grijă cu obsesie să nu existe nici un fel de bacterii. Ea suferă de germofobie, motiv pentru care are tot timpul la ea un dezinfectant și câteva șervețele cu care să curețe majoritatea obiectelor pe care le atinge, în special cănile de la cafenele, pe care nu se știe cine a pus înainte mâna.

Nu aveam cum să nu vorbesc puțin despre personaje, pentru că ele reprezintă în sine esența întregii cărți. Ancheta înaintează lent, asta în raport cu dimensiunea volumului, din când în când mai apare câte o descoperire care unora le oferă o altă pistă, iar altora le confirmă faptul că sunt pe calea cea bună, însă autorii revin în continuu la cele două personaje principale și la problemele acestora. Dar factorul care deosebește prin excelență acest roman de altele este magia scenică. Atunci când dai peste un ucigaș care face pe mentalistul, ai nevoie de un agent care să-i anticipeze mișcările, un specialist care se joacă atât cu rațiunea, cât și cu iluzia. Iar în acest punct trucurile magice și traumele se împletesc, creând o minte malefică, care îi transformă pe ceilalți în recuzita propriului ei spectacol.

            Am pornit la drum curios și intrigat, am dat fiecare pagină din ce în ce mai incitat și am ajuns la un deznodământ spectaculos, un final pe cât de previzibil, pe atât de greu de anticipat. Dovezile au fost mereu acolo, dar nu le-am observat, motivele au existat, dar le-am trecut cu vederea, și astfel am căzut în capcana cititorului naiv, care lasă analiza deoparte și se lasă purtat de acțiune pe niște căi aparent necunoscute. Acesta e cu adevărat farmecul romanului „Cutia”, o poveste pe care ajungi s-o apreciezi abia atunci când dai ultima pagină, moment în care ești sigur că urmează s-o recomanzi tuturor prietenilor care sunt în căutarea unui thriller bun și plin de suspans.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul scris de Camilla Läckberg & Henrik Fexeus: 

Literatura pe tocuri 

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii

Pălărisme.ro

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 62 - Ultima viață de Peter Mohlin & Peter Nyström (Blog Tour 2/2022)

Titlu: Ultima viață

Serie: John Adderley #1 

Autor: Peter Mohlin & Peter Nyström

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Det sista livet (2020)

Traducere de Maria Carmen Lungu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 504

Media pe Goodreads: 3,91 (din 971 note)

 

Am mai spus-o și o repet. Este foarte greu să scrii despre un roman care ți-a plăcut foarte mult. În primul rând, ai impresia că termenii precum fenomenal, magnific sau extraordinar nu reușesc să transmită cu adevărat ce simți, plus că aceștia sunt atât de utilizați, încât nu mai spun aproape nimic. În al doilea rând, afinitatea literară este o chestiune foarte personală și ești conștient că este posibil ca alți cititori să nu fie chiar așa impresionați, ba chiar unora să nu le placă deloc. Acum, vorbind strict despre mine, există câteva momente, pe parcursul unui an, în care mă „izbesc” de niște volume atât de bune, încât îmi stă gândul la ele zile la rând după ce am dat ultima pagină și revin la ele de fiecare dată când mi se cere o recomandare. O astfel de carte este „Ultima viață” de Peter Mohlin și Peter Nyström, un Thriller foarte întunecat și plin de suspans, care, cu siguranță, se va regăsi în topul lecturilor pe 2022.

Agentul FBI, John Adderley, se trezește într-un spital din Baltimore și încearcă să-și amintească ce s-a întâmplat și cum a ajuns acolo. Pe parcurs ce memoria îi revine, își dă seama că a fost infiltrat într-o organizație de traficanți de droguri și că a fost descoperit. Iar la câteva paturi de el se află omul care l-a deconspirat și care urma să-l execute. Acum John este compromis și trebuie să se facă nevăzut. Astfel, este nevoit să intre în Programul de Protecție a Martorilor, ca să i se ofere o nouă identitate și un nou domiciliu, într-un loc în care cartelul să nu-l găsească niciodată. Însă el vrea cu orice preț să se întoarcă în Suedia, țara lui natală, în orașul unde, în urmă cu zece ani, Emelie, tânăra moștenitoare a imperiului de modă Ackwe, a dispărut fără urmă.

            Odată infiltrat în poliția din Karlstad, protagonistul nostru își dă tot interesul să descopere cine e cu adevărat criminalul și unde s-ar putea afla corpul tinerei fete. În ciuda faptului că ancheta a fost aproape soluționată și că există un suspect, el pune la îndoială vinovăția inculpatului și încearcă să găsească noi perspective din care să privească întregul caz. Nu trece mult timp până când John descoperă primele indicii și își dă seama că, în toți acești ani, colegii lui nu au înaintat deloc cu investigația și au căutat în continuu un motiv ca să-l bage pe presupusul vinovat la răcoare, iar asta nu doar că a dus nicăieri, ci a distrus și existența unui om probabil nevinovat.

            Deși John este o persoană de culoare, el nu e niciodată criticat sau condamnat de colegii de la muncă sau de oamenii din jurul lui. Există câteva momente în care unii îl privesc ciudat, însă niciodată motivele nu sunt rasiale. E foarte amuzant cum el ajunge să compare viața americanilor cu cea a suedezilor, dându-și seama că aceste două națiuni sunt foarte diferite și că el nu este decât un hibrid cultural care se bucură atât de viața lejeră a locuitorilor din State, cât și de siguranța și pasivitatea unui suedez de rând. Pe lângă asta, el gândește în ambele limbi, astfel încât, atunci când dă peste o expresie americană potrivită situației, încearcă să găsească un corespondent și în limba lui maternă.

            În ceea ce privește suspansul, acesta se resimte încă de la primele pagini, crește pe parcursul întregii povești și pare că stă să explodeze atunci când simți că ești tot mai aproape de adevăr. E drept că nu există prea multe secvențe de acțiune, însă tensiunea continuă te face să înaintezi foarte repede cu lectura. Deși aici vorbim despre un roman de debut scris la patru mâini, este vizibil faptul că ambii autori au o experiență într-ale scrisului, fiind capabili să manevreze unele situații în așa fel încât să nu devină totul foarte previzibil. Până la urmă e vorba despre o structură de roman polițist, adică lucrurile ar trebui să fie liniare. Însă, chiar dacă parcursul ficțional este unul așa-zis clasic, factorul care schimbă cu totul ecuația este însuși protagonistul. Pe de o parte, agent FBI, pe de alta, un tip traumatizat, care știe când e cazul să-și ia tălpășița, John Adderley nu este nici pe departe eroul detectiv cu care ne-au obișnuit filmele americane.

            Un volum superb care împletește, într-un mod foarte atractiv, intriga din romanele cu traficanți de droguri și o poveste Nordic Noir cu iz suedez, redând astfel o ficțiune polițistă de amploare și concretizându-se într-un gen care astăzi este cunoscut drept Thriller. Și, după cum știți deja sau poate nu, acesta este doar primul volum al seriei, deci povestea e abia la început. Iar dacă participați la concursurile de pe Facebook, Instagram și blogul nostru, puteți câștiga un exemplar din acest roman unic și excepțional.

 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde a apărut sau urmează să apară, zilele acestea, câte o recenzie despre romanul celor doi autori suedezi: 

Literatura pe tocuri 

Citește-mi-l 

Ciobanul de Azi 

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii  

COMANDĂ CARTEA

CONCURS: ULTIMA VIAȚĂ (CRIME SCENE PRESS)

Cu ocazia Blog Tourului organizat de editura Crime Scene Press, avem plăcerea de a vă invita la un nou concurs!   

 

De fapt, vor fi trei concursuri, unul aici, unul pe pagina noastră de Facebook: Cărțile Mele Și Alți Demoni și unul pe Instagram, la: cartile_mele28, iar premiul constă în câte un exemplar din romanul „Ultima viață”, de Peter Mohlin & Peter Nyström.

 

Ce trebuie să faceți pentru a participa la concursul de pe blog?  

1. Dați like paginilor de Facebook: Cărțile Mele Și Alți Demoni & Crime Scene Press.  

2. Scrieți, într-un comentariu, care este cartea voastră preferată de la Crime Scene Press.

3. Distribuirea acestui articol este opțională (sunteți înscriși în concurs odată ce ați realizat primele două cerințe). 

 

Concursul se va desfășura până în data de 3 martie, ora 23:59, iar câștigătorul va fi ales prin Random.org.

 

Mult succes tuturor!

Descriere carte:

Roman răsplătit de Crimetime în 2020 cu premiul pentru cel mai bun debut

Drepturile au fost vândute în 18 țări

Agentul american de origine suedeză John Adderley se trezește pe un pat de spital în Baltimore. A fost împușcat de mai multe ori și știe că e norocos să mai fie în viață. Însă la numai câteva paturi de el zace bărbatul care cu numai douăzeci și patru de ore înainte îi ținuse pistolul la cap.

Cu zece ani în urmă, în Karlstad, în Suedia, adolescenta Emelie, unica moștenitoare a imperiului de modă Ackwe, a dispărut fără urmă. Părinții ei cred că a fost răpită. Când polițiștii descoperă sânge pe o stâncă din apropierea casei, îl arestează pe un adolescent din partea săracă a orașului. Cadavrul nu e găsit, iar el nu poate fi pus sub acuzare.

Cazul ajunge în prezent pe mâinile lui John Adderley. Deși trebuie să depună mărturie împotriva cartelului de droguri în care a fost infiltrat și intră în programul de protecție a martorilor, John cere să fie transferat la Karlstad. Cunoscând Suedia, pornește ancheta alături de polițiștii din localitate. Dar știe că traficanții din cartel au pus un preț pe capul lui. Iar pedeapsa pentru trădare este moartea.

„Nu e niciodată în alb și negru, are tot timpul mai multe fațete și e interesantă. Și, bineînțeles, plină de suspans, foarte plină de suspans, insuportabil de plină de suspans.”

Kapprakt

„O realizare suedeză de top, într-un gen unde Suedia e lider mondial.”

Lasse Anrell

„Rareori întâlnești un debut atât de matur ca al autorilor Peter Mohlin și Peter Nyström, care în multe privințe vin cu elemente noi în genul atât de clasic al romanului polițist Narațiunea, personajele, ambianța, dialogurile, suspansul, răsturnările de situație, rezolvările dramatice – da, toate sunt exact cum trebuie.”

Kapprakt

Cartea poate fi comandată de AICI.

Recenziile lui Gică 61 - Oameni capabili de Klas Ekman (Blog Tour 1/2022)

Titlu: Oameni capabili 

Autor: Klas Ekman

Editura: CRIME SCENE PRESS 

Titlu original: De kapabla (2020)

Traducere de Daniela Ionescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 3,20 (din 451 note)

 

Așadar, astăzi, pentru că e rândul meu să-mi dau cu părerea, voi scrie câteva rânduri despre „Oameni capabili”, romanul de debut al lui Klas Ekman. Dar, înainte să disec povestea, trebuie să menționez faptul că avem de-a face cu un volum cât se poate de diferit. Pentru început, este foarte greu să încadrăm textul într-un gen deja existent. Ar fi foarte simplu să spunem că este vorba despre un thriller psihologic. Da, ar merge sintagma, dar, din punctul meu de vedere, nu am face nimic mai mult decât să limităm valoarea cărții, încadrând-o într-o categorie clișeică. De altfel, nici roman polițist nu pare a fi. Cred că, deocamdată, cel mai corect ar fi s-o privim ca pe o dramă, însă trebuie să avem grijă să nu facem confuzia cu genul dramatic sau cu un Romance cu final nefericit, pentru că, în nici un caz, nu este vorba despre așa ceva.

Romanul nostru începe cu o frumoasă poveste de dragoste. Johan și Anna sunt foarte fericiți împreună, așa că își doresc să petreacă cât mai mult timp unul cu celălalt, împărtășindu-și întâmplările de zi cu zi și făcând dragoste nebunește. Însă, în paradisul lor emoțional și instinctual, există o mică problemă. Anna este căsătorită și are doi copii, iar unul dintre ei suferă de o afecțiune psihică, posibil autism, și, pentru ca băiețelul să nu fie afectat de problemele părinților, Anna trebuie să renunțe complet la idila cu Johan. Lucru pe care de altfel îl și face. Gata, escapadele lor au luat sfârșit, iar cei doi părăsesc hotelul unde au avut parte de ultima aventură, îndreptându-se spre casă. Însă pe drum bărbatul devine din ce în ce mai isteric și ia naștere o ceartă îngrozitoare între foștii amanți. Într-un moment de neatenție, mașina lovește ceva, ceva ce seamănă foarte mult cu o ființă umană.

Existența simplă a celor doi s-a făcut țăndări. Acum ei se găsesc pe marginea șoselei, privind la cadavrul din șanț, biletul lor sigur spre cea mai apropiată închisoare. Însă, atunci când vrei să scapi de trecut și când speri la o viață liniștită, ești dispus să faci sacrificii imense. Oricum nimeni nu a văzut accidentul, poate, totuși, se poate rezolva acest „mic” inconvenient. Așa că iei decizia să ascunzi cadavrul și să nu dai de știre autorităților. Și, odată ajuns acasă, speri ca totul să se fi rezolvat. Dar lucrurile nu sunt chiar așa de simple, pentru că persoana pe care ai ucis-o are și ea o poveste și poate există cineva care îi va descoperi la un moment dat trupul și va dori să afle ce s-a întâmplat cu adevărat în acel loc.

            Dacă era vorba despre un roman polițist clasic, cei doi foști iubiți ar fi căzut, fără nici o problemă, în rolul ucigașilor. Astfel, la scenariu s-ar mai fi adăugat un investigator competent, care, într-un final, ar fi reușit să rezolve cazul. Dar Ekman cunoaște foarte bine aceste modele și tehnici livrești, așa că a decis să schimbe cu totul ecuația. Aici nu vorbim despre criminali și detectivi, ci doar despre oameni capabili. Capabili să ucidă, capabili să ascundă o crimă, capabili s-o mai comită încă o dată dacă e nevoie, capabili de orice. Odată cu accidentul, protagoniștii noștri coboară din ce în ce mai mult pe scara oamenilor raționali și angrenați în responsabilitățile sociale, devenind doi excentrici ce își urmăresc doar propria siguranță. Și, cu fiecare gest tot mai puțin lucid, cei doi reușesc să-și ridice un infern doar al lor, un loc sângeros și plin de umbre incriminatoare. În altă ordine de idei, întregul roman l-am perceput ca pe un film alb-negru, nu am simțit nevoia să atribui culori nici personajelor, nici descrierilor de locuri sau întâmplări. Poate că m-a influențat și coperta, dar sunt sigur că această impresie o veți avea și voi, în momentul în care veți citi cartea.

            Și acum, dacă punem totul cap la cap, putem observa cum Klas Ekman, încercând să se ferească de clișee și dorind să creeze o poveste nemaiîntâlnită, a reușit să realizeze un antiroman polițist de toată frumusețea. În acest sens, suspansul nu se datorează în totalitate unei surse exterioare, ci fricilor și traumelor cu care se confruntă protagoniștii, iar lumea ficțională, în loc să își găsească echilibrul, pare să se destrame cu fiecare act necugetat al personajelor, transformându-se într-o capcană pentru toți cei care cred că pot trece dincolo de lege. Pe lângă asta, cartea de față reprezintă o ingenioasă comedie neagră, o farsă a destinului care se va întoarce, tot timpul, împotriva celor de la care a plecat și în care orcine nu va respecta cu strictețe scenariul va ajunge să-și salveze sufletul și să-și păstreze integritatea socială.

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde a apărut sau urmează să apară, zilele acestea, câte o recenzie despre romanul lui Klas Ekman: 

Literatura pe tocuri  

Biblioteca lui Liviu 

Ciobanul de Azi 

Anca și cărțile.ro

Analogii, Antologii  

Citește-mi-l

 

COMANDĂ CARTEA 

Recenziile lui Gică 55 - Fata care a murit de Ragnar Jónasson (Blog Tour - Crime Scene Press)

Titlu: Fata care a murit 

Autor: Ragnar Jónasson

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Þorpið (2018)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 336

Media pe Goodreads: 3,46 (din 2.535 note) 

 

RECENZIA FACE PARTE DIN BLOG TOURUL ORGANIZAT DE EDITURA CRIME SCENE PRESS CU OCAZIA APARIȚIEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ A ROMANULUI „FATA CARE A MURIT”. 

A sosit timpul să vorbim despre un autor islandez care se pare că a fost foarte bine primit de publicul român. După ce s-a făcut remarcat datorită seriilor Dark Iceland (din care la noi au apărut primele trei volume, după ordinea englezească) și Hulda (din care de curând a fost publicată prima parte, „Întunericul”), Ragnar Jónasson revine cu o carte standalone, un roman ce și-a găsit locul în lista de bestselleruri a celor de la Sunday Times. Da, ați ghicit, este vorba despre „Fata care a murit”, o poveste în care autorul are ingenioasa idee de a combina două genuri ce funcționează excelent împreună. Astfel, pornind de la un scenariu specific literaturii Nordic Noir, scriitorul își impregnează textul cu o aură gotică, redând o atmosferă întunecată și fantomatică, ce se mulează perfect pe cadrul spațial în care se petrece acțiunea.

            „Se caută învățător la capătul lumii”. Cam așa sună anunțul de angajare la care Una răspunde. Împinsă de trauma sinuciderii tatălui, de nevoia stringentă de bani și de lipsa unor prieteni adevărați, Una ia decizia de a pleca în Skálar, un sat pescăresc  de pe coasta nordică a Islandei, unde urmează să devină învățătoare pentru copiii din zonă. Însă nu trece mult timp până când ea află că așezarea în care a ajuns este formată doar din zece oameni și că singurii elevi de care se va ocupa sunt cele două fete din cătun, una dintre ele fiind chiar fiica gazdei sale. Având o bună pregătire pedagogică și fiind capabilă să empatizeze foarte ușor cu tinerele, Una se face repede remarcată ca un foarte bun cadru didactic. Pe cât de întunecat, pe atât de liniștit, micul sat pare locul perfect unde ea să aibă parte de un an școlar plăcut și relaxant. Însă, odată cu apropierea Crăciunului, cineva își pierde viața, iar Una bănuiește că nu e vorba despre un simplu accident.

            Deși romanul este construit pe un fundal polițist, protagonista noastră nu e chiar detectivul la care ne-am aștepta. Interesul ei nu este stârnit de moarte sau de dispariție, ci de descifrarea lucrurilor enigmatice ce se petrec în jurul ei. Cu toate că ceilalți locuitori îi cer să renunțe la investigație, ea se încăpățânează și continuă, percepând sfaturile celorlalți ca pe niște bariere în descoperirea adevărului. Una nu este un personaj pe care să-l iei în serios, din cauza consumului zilnic de alcool – cu toate că are o slăbiciune pentru vin, încearcă să și-l procure pe ascuns, ca să nu fie judecată de oamenii din jur. Deși la început pare că este acceptată ușor în comunitate și că devine repede una dintre ei, falia socială se tot mărește pe parcursul poveștii, ajungând, spre final, o prăpastie enormă între ea și restul comunității. Unii par prietenoși, dar pe urmă o privesc cu dispreț, iar alții sunt sceptici încă de la început cu privire la venirea ei în micro-cosmosul lor perfect.

            După cum v-ați dat seama deja, avem de-a face cu un scenariu detectivistic puțin mai neobișnuit. Însă, în cazul intrigii gotice, lucrurile nu sunt deloc complicate. Autorul preia un construct spectral, din păcate, foarte utilizat atât în filme, cât și în cărți. Avem o străină care ajunge într-un loc nou ce își are propriile reguli și secrete, este avertizată să părăsească sătucul și ajunge să se confrunte cu o stafie ce bântuie casa în care locuiește și care încearcă să comunice prin intermediul viselor. Fiind un fan al genului Horror, mi-am dorit ca episoadele fantomatice să fie mai dese și mai puternice. Din cauza fragmentarismului și a fluidității scenelor de groază, suspansul se disipează repede, iar teroarea nu reușește să prindă substanță în mintea celui care citește.

            Plasând, în paralel, două evenimente tragice, unul ce a avut loc în prezent și altul ce s-a întâmplat în secolul trecut, Ragnar Jónasson reușește să redea un ciclu al morții ce îi are în vedere doar pe cei inocenți și nevinovați. Astfel, când fatalitatea se repetă, putem spune că asistăm la un blestem al unei comunități impure. Printre oameni cinstiți și indivizi cu secrete întunecate, Una este cea care realizează o radiografie a societății, încercând să vadă în cine poate avea încredere și de cine trebuie să se ferească. Iar dacă vreți să aflați care e misterul din micul cătun pescăresc, trebuie să puneți mâna pe acest volum și să vă lăsați bântuiți de spectrul copilei ce nu poate să treacă la somnul de veci.

Pentru alte opinii despre volum, aruncați o privire peste recenziile prietenilor noștri ce iau parte la acest Blog Tour:   

Literatura pe tocuri  

Biblioteca lui Liviu

Anca și Cărțile 

Ciobanul de azi 

Analogii, Antologii 

COMANDĂ CARTEA

CONCURS: FATA CARE A MURIT (CRIME SCENE PRESS)

Cu ocazia Blog Tourului organizat de editura Crime Scene Press, avem plăcerea de a vă invita la un nou concurs!  

De fapt, vor fi trei concursuri, unul aici, unul pe pagina noastră de Facebook: Cărțile Mele Și Alți Demoni și unul pe Instagram, la: cartile_mele28, iar premiul constă în câte un exemplar din romanul „Fata care a murit”, de Ragnar Jónasson.  

 

Ce trebuie să faceți pentru a participa la concursul de pe blog? 

 

1. Dați like paginilor de Facebook: Cărțile Mele Și Alți Demoni & Crime Scene Press. 

2. Scrieți, într-un comentariu, care este cartea voastră preferată de la Crime Scene Press.

3. Distribuirea acestui articol este opțională (sunteți înscriși în concurs odată ce ați realizat primele două cerințe). 

Concursul se va desfășura până în data de 28 noiembrie, ora 23:59, iar câștigătorul va fi ales prin Random.org.

 

Mult succes tuturor!

Despre carte: 

Un nou roman semnat Ragnar Jónasson

Primul roman polițist islandez care apare în lista de bestselleruri Sunday Times

„Se caută învățător la capătul lumii…”

Una e conștientă că-i e greu să treacă peste sinuciderea tatălui ei, venită din senin. Își petrece nopțile bând singură în Reykjavík, năpădită de gânduri cum că într-o bună zi o să i-o ia pe urme.

Când află că în micul sat Skálar de pe coasta nordică, bătută de furtuni, a Islandei, unde locuiesc zece oameni, se caută învățător pentru două fete, Una o vede ca pe o ocazie de a evada.

Însă odată ce ajunge acolo își dă seama că nimic din viața de la oraș n-a pregătit-o pentru ce găsește în sat. Localnicii nu sunt deloc prietenoși, vremea e mohorâtă.

Iar din podul casei vechi unde locuiește e convinsă că aude un cântec fantomatic.

Una își face griji că-și pierde mințile.

Și chiar înainte de Crăciun cineva moare pe neașteptate, iar viața Unei capătă o turnură extrem de rea…

Receptare critică

„O poveste cu fantome plină de atmosferă, care te înfioară cu adevărat și are nuanțe polițiste.”

Kirkus Reviews

„Cu proza elegantă și atmosfera evocatoare care-l caracterizează, Jónasson țese o poveste care arde la foc mocnit, te bântuie și oferă un final ce-ți dă fiori.”

Charlotte Heatchote, Sunday Express

„Un amestec de horror și thriller psihologic, învăluit în ceață și care funcționează din toate punctele de vedere.” 

Booklist

„…excelentă.”

Toronto Star

Cartea poate fi comandată de AICI!

5 noutăți de la Editura Trei

Titlu: Geiger  

Autor: Gustaf Skördeman   

Traducere de Mădălina Grosoiu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 480

 

O lectură perfectă pentru fanii lui Stieg Larsson

Un singur cuvânt poate porni un război.

Telefonul fix sună chiar când Agneta își ia rămas-bun de la nepoți. Din receptor se aude un singur cuvânt: „Geiger“. Știa de zeci de ani că va veni acest moment, dar tot e tulburată. Știe ce înseamnă. Își scoate arma din ascunzătoare, montează amortizorul și se strecoară în spatele soțului ei. Îi duce țeava la tâmplă, apasă pe trăgaci și dispare – lăsându-și în urmă portofelul și cheile.

Cazul nu-i este repartizat Sarei Nowak, dar ea le cunoaște pe rudele victimei și, încălcând regulile, se implică în anchetă. Ceea ce nu știe ea este că misteriosul cod transmis la telefon este doar prima piesă dintr-un plan complex și devastator pus în mișcare cu 50 de ani în urmă.

“Un thriller alert… Un debut impresionant.” - FINANCIAL TIMES

„O poveste extraordinară despre umbrele Războiului Rece, care se pot dovedi încă extrem de periculoase.” - JYLLANDS-POSTEN

„Acest amestec tensionat și înspăimântător de dramă de spionaj imprevizibilă, roman polițist și thriller de acțiune captivant are toate ingredientele unui clasic modern; Skördeman își dezlănțuie imaginația cinematografică într-o poveste care explorează trecutul politicii europene.” - LANCASHIRE POST

 

 

Titlu: Baroana 

Autor: Hannelore Cayre

Traducere de Doru Mareș

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 176

 

„Un roman realist și EXTRAVAGANT.“ – Le Monde

Patience Portefeux, în vârstă de 53 de ani, are două fiice, un câine și o mamă internată într-un azil și muncește din greu, ca traducătoare de arabă la Ministerul Justiției. Transcrie mii de ore de interceptări telefonice ale unor mici dealeri și ale unor mari infractori. Într-o zi, depășește o graniță: deturnează o livrare masivă de canabis de la o rețea de traficanți. Fără frică, fără vinovăție. Un simplu derapaj moral. Și apoi încă unul. Iar Patience devine Baroana.

Cu o adevărată galerie de traficanți, dealeri și polițiști, Baroana este un tablou cinic și amuzant al vieții cotidiene din Franța contemporană.

Roman ecranizat în 2020, în regia lui Jean-Paul Salomé, cu Isabelle Huppert în rolul principal.

„Această aventură a unei rebele care nu se teme de nimic este una dintre reușitele anului, prin ferocitatea sa plină de umor și nonconformism, prin scriitura acidă și vioaie.” - TÉLÉRAMA

„Baroana se joacă foarte plăcut, prin originalitate și ton, cu codurile romanului polițist.” - LE TEMPS

„Autoarea, avocat penalist, își cunoaște la perfecție mediul și scoate la lumină o poveste originală și foarte agreabilă.” – ELLE

„O combinație de Breaking Bad și Weeds, cu trăsături suburbane franceze (…) Mușcătoare și spirituală, Patience ne arată eșecul sistemelor sociale și al zadarnicului «război împotriva drogurilor».“ - THE GUARDIAN

 

 

Titlu: Sânge auriu  

Autor: Namina Forna

Traducere de Irina Borțoi

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 464

 

Bestseller NEW YORK TIMES

Un roman fantasy de neratat

(Cosmo, Buzzfeed, BookRiot și Refinery 29)

Deka are 16 ani și așteaptă înfrigurată ceremonia sângelui, după care ar putea deveni oficial membră a satului său. Dar sângele ei nu este roșu, ci auriu – culoarea impurității, ceea ce poate să aibă consecințe mai grave decât moartea.

O femeie misterioasă îi oferă posibilitatea să plece din sat și să lupte pentru împărat, într-o armată formată din tinere ca ea: sunt „alaki“, fete aproape nemuritoare cu daruri rare. Și sunt singurele care pot lupta împotriva celui mai mare pericol care amenință imperiul.

Deka știe ce primejdii o așteaptă, dar își dorește să-și găsească locul. În drum spre capitală, unde se va pregăti pentru cea mai mare bătălie din viața ei, va descoperi însă că marele oraș înconjurat de ziduri ascunde multe surprize. Nici locul, nici oamenii nu sunt chiar ce par a fi – nici măcar Deka.

„Acțiunea bogată dictează ritmul, în timp ce intriga nuanțată vorbește în numele schimbării sociale, înfățișând numeroasele moduri în care societatea întemnițează și transformă femeia în bun comercial.“ - Publishers Weekly

„Fetele sunt puternice, pericolul este real, iar personajele sunt captivante și diverse. Forna a realizat ceva cu totul special, în egală măsură subversiv și amuzant.“ – Tor

„Namina Forna aduce o perspectivă nouă în romanul cu care a debutat furtunos. Acțiunea e combinată cu o poveste intensă despre o comunitate de femei unde forța se găsește în prietenii și alianțe.“ - The Guardian

„Elemente solide de acțiune și justiție socială, dar și ceva mister (…) Cititorii vor fi uluiți de revelațiile remarcabile care oferă un final elegant, dar te lasă și cu dorința să citești mai departe.“ – Booklist

 

 

Titlu: Mântuitorul    

Autor: Jo Nesbø 

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 608

 

Un thriller din seria Harry Hole

Un concert de Crăciun al Armatei Salvării pe o stradă aglomerată din Oslo se încheie pe neașteptate cu un foc de armă care-l doboară pe unul dintre cântăreți. Harry Hole nu prea are de unde să pornească: niciun suspect, nicio armă și niciun motiv. Însă problemele lui sunt abia la început, pentru că urmărirea îl va duce în cele mai întunecate colțuri ale fostei Iugoslavii.

Apoi, când se întoarce la Oslo dă peste adevărata întunecime, printre drogații fără adăpost și membrii Armatei Salvării care așteaptă un mântuitor — ca să le dea fie o nouă viață, fie o moarte rapidă.

Cu o narațiune amețitoare, personaje bine construite și un ritm alert, Mântuitorul dovedește o dată în plus că Jo Nesbø este unul dintre cei mai buni scriitori de crime contemporani.

„Un tur de forță. Nesbø are o intrigă atât de minuțios construită și de convingătoare, încât este imposibil să pui cartea jos. Aceasta este o poveste cu un criminal în serie, foarte, foarte bună.“ - The Globe and Mail

„Granița care-i desparte pe escroci de polițiști în romanele din seria Hole n-a fost niciodată mai subțire și mai înșelătoare decât aici.“ – Booklist

„Mântuitorul (…) oferă un portret neîndurător de realist al capitalei norvegiene — drogați

care deschid focul în public; refugiați care sunt exploatați în particular —, dar și un mister captivant, plin de întorsături de situație.“- Evening Stardand

 

Titlu: Nouă străini 

Autor: Liane Moriarty 

Traducere de Luminița Gavrilă

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 560

 

Nouă persoane ajung într-un centru de relaxare izolat, unele dintre ele pentru că vor să slăbească, unele ca să-și schimbe stilul de viață, altele din motive pe care nu le pot recunoaște nici chiar față de ele însele. Însă niciunul dintre oaspeți nu-și imaginează ce vor însemna cele zece zile de lux, meditație și consiliere pentru care au plătit.

Scriitoarea Frances Weltry vine la Tranquillum House în căutare de leacuri pentru o durere de spate, o inimă frântă și o tăietură sâcâitoare la deget. O intrigă ceilalți oaspeți, însă charismatica directoare a centrului este cea care îi trezește cel mai tare curiozitatea.

Ar putea deține ea răspunsurile pe care Frances nici măcar nu știe că le caută? Ar trebui să lase deoparte îndoielile și să se bucure de Tranquillum House sau ar trebui să fugă cât mai poate.

„O încântare pentru fanii Marilor minciuni nevinovate… Spirituală și pătrunzătoare, scriitura lui Moriarty face toți banii.” – People

„Moriarty revine cu încă o carte pe care n-o poți lăsa din mână.” – Time

„Fiecare dezvăluire este o surpriză savuroasă… Nouă străini este atât de bine scrisă și de inteligent construită, încât pare să se termine prea repede.” – Booklist

„O carte plină de un umor negru care sfidează orice clasificare. Reușește să fie grozav de amuzantă și să aibă și încărcătură emoțională în același timp, dovedind că autoarea Marilor minciuni nevinovate încă mai are multe de oferit cititorilor ei.” – Bustle

COMANDĂ CĂRȚILE

Recenziile lui Gică 51 - Lațul de Lilja Sigurðardóttir

Titlu: Lațul  

Trilogia Reykjavík Noir #1  

Autor: Lilja Sigurðardóttir

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Gildran (2015)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 288

Media pe Goodreads: 3,79 (din 1.649 note)

 

            În cea de-a doua jumătate a anului trecut, în portofoliul editurii Crime Scene Press şi-a făcut apariţia Lilja Sigurðardóttir, o nouă autoare islandeză de romane Noir. Sunt sigur că pe mulţi numele ne-a condus la Yrsa Sigurðardóttir, o altă scriitoare din aceeaşi ţară şi, de altfel, o altă voce puternică a crime-ului nordic, care a fost foarte bine primită de publicul român, dovadă incontestabilă fiind numărul mare de traduceri publicate la noi. Ei bine, singurele legături dintre cele două sunt: numele de familie, genul de literatură pe care îl abordează şi Liviu Szoke – traducătorul care se ocupă atât de una dintre seriile Yrsei, cât şi de trilogia din care face parte volumul de faţă. Cu alte cuvinte, nu există nici un grad de rudenie între ele. Am menţionat acest lucru, deoarece sunt sigur că, în momentul în care „Laţul” a ieşit din tipar, numele Sigurðardóttir avea deja un prestigiu între cititorii de Nordic Noir din România, unii crezând că ar fi vorba despre o soră, verişoară sau chiar fiică a Yrsei. Şi acum, că am lămurit acest aspect, e cazul să trecem la povestea noastră.

            Sonja este una dintre persoanele prinse în laţ. Ea călătoreşte foarte des cu avionul, iar scopul final al fiecărui voiaj este acela de a trece cocaină prin unul dintre aeroporturile din Islanda. Nu îi place ceea ce face, însă nu are de ales, iar dacă vrea ca fiul ei să fie în siguranţă, trebuie să îndeplinească toate sarcinile pe care i le dau cei care o ameninţă. Cu timpul, Sonja a devenit din ce în ce mai bună, inventând moduri noi în care să transporte marfa, ajungând, astfel, unul dintre pionii de care reţeaua de interlopi nu se poate lipsi. Ea speră ca fiecare transport să fie ultimul, şi după aceea să se poată întoarce, în sfârşit, la viaţa ei obişnuită – să-şi găsească o slujbă normală şi să obţină custodia pentru Tómas, băiatul pe care îl are împreună cu fostul ei soţ.

            Nu vreau să sune ca o formulare dintr-un eseu pentru Bac, dar volumul nostru chiar se împarte în două jumătăţi complementare. Pe de o parte, o avem pe protagonista care ştim bine cu ce se ocupă, iar pe de altă parte, este prezentă Agla, partenera sexuală a Sonjei, o altă femeie ce se află într-o situaţie dificilă. Cea din urmă lucrează la o bancă, iar autorităţile au depistat un transfer ilegal de fonduri, bani pe care se crede că ea i-ar fi sustras împreună cu încă două persoane. Este evident că vorbim aici despre un roman corect politic, aşa cum se cere în ultima vreme. Pe lângă faptul că între cele două există o relaţie sexuală şi sentimentală, avem de-a face şi cu două femei puternice, care se află în nişte situaţii limită. Una este pusă în mijlocul societăţii şi se confruntă cu un sistem dur, care vrea să extragă şi ultima fărâmă de umanitate din ea, iar cealaltă umblă printr-o lume întunecată, un spaţiu liminal în care doar violenţa şi trădarea mai pot schimba ceva.

            Mi-aş fi dorit ca povestea să fie puţin mai intensă. Cartea e destul de mică, iar acţiunea pare de multe ori să stea în loc, noroc cu capitolele foarte scurte ce se citesc extrem de repede. De altfel, nu am simţit prea mult suspans. Autoarea a preferat să se concentreze în mare parte pe povestea celor două femei, aruncând din când în când câte o fărâmă de teroare, sentiment pe care îl trăieşte mai mult protagonista decât cititorul. E de înţeles că ea se simte de la început într-o tensiune continuă, însă m-aş fi bucurat să simt şi eu asta, să existe măcar o scenă puternică care să-mi transmită că problema e serioasă şi că oricând Sonja ar putea să-şi piardă viaţa.

             Nu pot să spun că am citit cu plăcere acest roman, însă voi continua seria, pentru că m-a intrigat foarte tare finalul primului volum. Deznodământul promite foarte multe, iar pe lângă o răsturnare totală de situaţie, mi-a fost sugerată şi întoarcerea unei femei mult mai puternice, o mamă care va porni un război pentru a-şi proteja fiul. Nu vă recomand acest roman ca pe un thriller de primă mână, dar vă  îndemn să-l citiţi dacă sunteţi în căutarea unei cărţi bune despre traficul de droguri şi despre gangsteri periculoşi.

COMANDĂ CARTEA