Titlu: Oase roșii
Serie: Shetland #3
Autor: Ann Cleeves
Editura: CRIME SCENE PRESS
Titlu original: Red Bones (2009)
Traducere de Raluca Ștefan
Anul apariției: 2016
Număr pagini: 352
Media pe Goodreads: 4,02 (din 18.810 note)
După cum poate ați văzut deja pe
Biblioteca lui Liviu și pe Ciobanul de Azi, de data aceasta am decis să facem
lucrurile puțin diferit, nu de alta, dar trebuie să sărbătorim într-un mod inedit
cel de-al zecelea Blog Tour din acest an. Astfel, fiind entuziasmați de
apariția romanului „Foc sălbatic”, ultimul volum din seria „Shetland”, ne-am
propus să scriem, fiecare în parte, despre toate cele opt cărți ale seriei,
luându-le, bineînțeles, în ordinea cuvenită. Așadar, după ce zilele trecute cei
doi colegi ai mei au scris despre „Negru de corb” și despre „Nopți albe”,
astăzi a venit rândul meu să spun câteva cuvinte despre cea de-a treia parte,
și anume „Oase roșii”. Iar acum, ca să n-o mai lungim cu chestiuni așa-zis
administrative, e timpul să trecem la treabă și să disecăm puțin această
simpatică ficțiune polițienească.
Bine ați venit în insulele Shetland.
Aici, în acest mic paradis format din pământ și apă, oamenii duc un trai liniștit,
fiind conectați în permanență cu elementele naturii. Pe uscat și-au făcut
locuințe minunate, iar cu ceea ce obțin din mare reușesc să-și asigure banii de
care au nevoie pentru propriul confort și pentru binele celor din familie. Avem
pescari, agricultori, artiști și, ca în orice societate civilizată, avem și
forțe de ordine, care să intervină dacă va fi vreodată cazul. Numai că ceea ce
vedeți voi de la distanță și ce v-am prezentat eu în rândurile de mai sus e
doar de aparență, pentru că Shetland nu e nicidecum o a doua grădină a raiului.
Aici neamurile se urăsc uneori de moarte, invidia și furia există în sufletele
vecinilor, și în orice moment poate apărea o umbră înfiorătoare care să te
urmărească înapoi spre casă, asigurându-se că nu vei ajunge nici în seara asta,
nici în alta, în siguranța propriului cămin.
Chiar de curând a avut loc o
întâmplare despre care nu am cum să nu vă vorbesc. O tânără, pasionată de
arheologie și de fostul ei profesor de la universitate (asta rămâne între noi),
a făcut o descoperire foarte interesantă și, totodată, foarte stranie. În timp
ce săpa în locul unde susținea că ar trebui să se afle casa unui negustor de
seamă, a descoperit un craniu uman, care nu pare, totuși, chiar așa de vechi.
La puțin timp de la acest eveniment, o bătrână, pe care, chipurile, toți o
îndrăgeau, a fost găsită ucisă, împușcată în burtă cu o armă de calibru mare.
Bineînțeles că toată vina a căzut repede pe capul nepotului ei, Roland, care,
în seara cu pricina, a ieșit, după ce s-a ghiftuit bine la barul din apropiere,
să vâneze iepurii din împrejurimi.
S-o spun pe-aia dreaptă, norocul lui
a fost că vărul său, Sandy Wilson, care e polițist, l-a înștiințat repede pe
superiorul lui, inspectorul Jimmy Perez, care nu a mai stat pe gânduri și a
venit să vadă ce s-a întâmplat mai exact și dacă poate face ceva pentru bietul oropsit.
Normal că Ronald nu mai ține minte ce a făcut, nici nu e sigur că nu el a
comis-o, dar încă susține că nu a tras în direcția casei femeii, bine, mai mult
ca sigur că face asta ca să-și ia piatra de pe inimă. Dacă mă întrebați pe
mine, eu cred că noul venit este cel mai în măsură să afle adevărul. Mi-a făcut
o impresie bună încă de când l-am întâlnit pentru prima dată, știu că mai are
câteva cazuri rezolvate la activ și îmi place cum se comportă cu cei din jur,
pentru că pune întrebări țintite, prin care vrea să-și confirme propriile
bănuieli. E genul de om care te întreabă despre străbunici, cu ce se ocupau ei,
dacă te-ai născut aici sau dacă vii de pe alte meleaguri, unde ți-ai cunoscut
consoarta, ce studiază fiul tău și dacă e însurat sau încă bântuie barurile din
preajma facultăților – tot felul de baliverne, care, vezi Doamne, îl ajută
să-și facă o imagine de ansamblu.
Mi-am permis să-mi iau această
licență poetică, ca să vă familiarizez mai bine cu locul acțiunii. Și nu e
vorba despre limbaj, ci despre mentalitatea locuitorilor din Shetland. Să nu mă
înțelegeți greșit, ei nu sunt în nici un caz lipsiți de cultură, ci împreună
formează o comunitate a indivizilor simpli, a celor care se bucură din plin de beneficiile
naturii. De altfel, structura poveștii este una clasică, totul începe cu o
crimă, intervin câteva evenimente neprevăzute pe parcurs, iar în final vinovatul
este descoperit. Nu am apreciat atât de mult cursivitatea întâmplărilor, dar am
fost surprins plăcut de sfârșit, pentru că autoarea și-a bătut puțin joc de
mine, și sunt sigur că așa au avut impresia și alți cititori care i-au lecturat
volumele. Eu consider că mi-am îndeplinit misiunea, iar dacă vreți să aflați cine
este cu adevărat vinovatul sau ce alte crime înfiorătoare au avut sau urmează
să aibă loc în frumosul arhipelag Shetland, trebuie să puneți mână pe această
serie polițistă, plină de fiori și de mistere.
După cum spuneam mai sus, în cadrul Blog Tourului de față ne-am propus să vorbim despre toate cele opt volume ale seriei „Shetland”. Prin urmare, las aici link-urile spre blogurile colegilor mei, unde au apărut sau urmează să apară, zilele acestea, celelalte șapte recenzii:
Biblioteca lui Liviu, despre Negru de corb;
Ciobanul de Azi, despre Nopți albe;
Literatura pe tocuri, despre Fulger albastru;
Citește-mi-l, despre Ape moarte;
Pălărisme.ro, despre Aer rarefiat;
Anca și cărțile.ro, despre Pământ rece;
Analogii, Antologii, despre Foc sălbatic.