ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Recenzie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Recenzie. Afișați toate postările

joi, 13 februarie 2025

Recenziile lui Gică 209 - Răul pe care îl fac oamenii de Sandrone Dazieri (CRIME CLUB)


Titlu: Răul pe care îl fac oamenii  

Autor: Sandrone Dazieri

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Il male che gli uomini fanno (2022)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 480

Media pe Goodreads: 3,88 (din 343 note)

 

            Personaje cioplite de dalta unui zeu al scrisului, intrigi polițiste împletite cu alte intrigi polițiste, un Atunci, când răul purta numele de Bibanu, și un Acum, când trecutul pare să prindă în tentacule prezentul, o fiară lipsită de rațiune ce se deplasează prin temporalități, aidoma unui monstru al mărilor sau, după cum își abandonează prada, al râurilor, o legendă ce-i bagă-n sperieți pe localnici și-i scoate din minți pe investigatori, violența în cele mai sângeroase veșminte, maleficul în toată splendoarea sa. Fete răpite, sugrumate și abandonate în brațele învolburate ale Padului, o polițistă coruptă care încearcă să găsească o scăpare din mizeria propriei existențe, o avocată ce-și caută nepoata dispărută și un necunoscut, cu origini israeliene, însoțit de o haită de câini diformi, hotărât să smulgă răul din rădăcini, chiar dacă asta înseamnă să le provoace celor vinovați (și celor mai puțin culpabili) cu mâinile sale durere.

            Acum... Amala, adolescentă de culoare, dispare în timp ce se întoarce acasă de la școală. Cheia cu breloc descoperită în broasca porții electrice de acces sugerează faptul că fata a fost răpită chiar în momentul când încercase să intre pe proprietate. Mama, Sunday, scriitoare pe jumătate faimoasă ce-și câștigă traiul în prezent scriind recenzii pentru diverse publicații din afară, și tatăl, Tancredi, un bărbat de 50 de ani care se joacă de-a artistul și de-a arhitectul, apelează la poliție și diverse cunoștințe pentru a-și găsi fiica, siguri că Amala se află într-o mare primejdie. Și așa intră în scenă Francesca Cavalcante, sora lui Tancredi, avocată de profesie, cu o carieră înfloritoare la activ, care, ajutată de un străin nu cu toate țiglele pe casă, ce-și iubește câinii mai mult decât pe semeni, pornește pe urmele maniacului care-i ține ostatică nepoata. Maniacul nostru își spune Oreste și e atât de obsedat de propriul plan, pus la punct ani de-a rândul, încât nu va lăsa pe nimeni să-i smulgă prada din fălci.

            Cu 32 de ani în urmă... Cristina Mazzini, ultima victimă a lui Bibanu, a fost descoperită în apele Padului, în apropiere de ultimul picior al podului dintre Lombardia și Emilia-Romagna. Trupul fetei fusese devorat de pești, sfărâmat de pietre și risipit de curenți. Atunci a fost prima dată când Itala Caruso a auzit despre asasinul care sugrumase și aruncase în râu trei fete. Polițista noastră, cunoscută în branșă drept Regina, nu dorise decât să stea cât mai departe de lumina reflectoarelor, ocupându-se de marfa confiscată de echipa sa, tutun, droguri, alcool și uneori haine fără etichetă. Însă după ce o altă fată dispare, fiind găsită după câteva zile moartă în aceleași circumstanțe, Itala, mai mult împinsă de conștiință și de curiozitate, decât de funcție, pleacă în cătunul de la munte, acolo unde localnicii bănuiesc că însuși tatăl fetei și-ar fi ucis fiica. După câteva întrebări puse-n stânga și-n dreapta, reiese faptul că Maria avea un secret și că nu fusese chiar atât de ascultătoare pe cât se crezuse, ba mai mult, că o ieșire pe furiș, transformată într-o excursie, o adusese în apropierea lui Bibanu.

            Firele se împletesc, ițele se încurcă și mai tare, redând un model complicat, ornat cu nuanțe de suferință și nebunie. Violența de-acum este un ecou al dramelor de-atunci, un răcnet care bagă frica-n oasele protagoniștilor. Francesca și Itala, despărțite de trei decenii, se află pe urmele aceluiași ucigaș, un criminal care a revenit în mod straniu după o lungă perioadă de tăcere. În vreme ce prima încearcă să-și spele din păcate, a doua face tot posibilul ca să-și salveze familia, prinsă între lacrimile fratelui și clipele de disperare nevrotică ale cumnatei și tăria necunoscutului care se dă de partea sa, dar despre care Francesca nu știe nimic. Gerry are niște aptitudini ieșite din comun, știe cum să ia urma criminalilor și vinovaților, ca un lup ieșit în căutare de hrană care simte sufletele în putrefacție de la zeci de kilometri. El e singura șansă a Francescăi de a o găsi pe Amala, chiar dacă în preajma lui se simte adesea nesigură și în pericol, încercând, în zadar, să nu-l scape din ochi.

            Dacă ați citit trilogia Colomba și Dante, „Ucide-l pe tată”, „Îngerul” și „Regele de arginți”, nu aveți nevoie de nicio introducere ca să vă apucați de „Răul pe care îl fac oamenii”. Sandrone Dazieri e... Sandrone Dazieri. Unul dintre cei mai prolifici autori de thriller din Italia, un geniu al intrigilor polițiste, e o voce a romanelor de suspans de altă dată și de-acum, neputând fi comparat cu niciun autor de thrillere psihologice care a rupt piața de carte de după anii 2000. Numai „Condamnarea celor vii”, de Marco De Franchi, poate fi comparată cu romanele menționate, și sunt sigur că există mulți alți scriitori italieni excepționali, încă nedescoperiți și netraduși la noi. Lăsați laoparte literatura britanică, cu câteva excepții, și dați o șansă Spaniei și Italiei, abatoarele ficționale din care eclozează anual zeci de psihopați fără pereche. Și, dacă cumva n-ați aflat, să știți că trilogia anterioară va deveni serie, pentru că Sandrone Dazieri a anunțat, pe pagina sa de Instagram, că va reveni cu un al patrulea volum, readucând în scenă celebrul cuplu atipic și controversat de investigatori.


Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Sandrone Dazieri:

Falled

Literatura pe tocuri

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Citește-mi-l

Fata Cu Cartea

Analogii, Antologii



Recenziile Mădălinei 86 - Miză letală de Jennifer Lynn Barnes


Titlu: Miză letală 

Serie: Înzestrații (#3)

Autor: Jennifer Lynn Barnes

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: All In (2015)

Traducere de Bogdan Voiculescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 352

Media pe Goodreads: 4,34 (din 112.746 note)

 

            De fiecare dată când pun capul pe pernă, duc un război tăcut cu amintirile cumplite ce mi-au dat definitiv existența peste cap. În fiecare noapte mă lupt din răsputeri să scap din coșmarul ce mă bântuie de cinci ani; în fiecare noapte merg pe același coridor, spre aceeași ușă închisă, în dosul căreia știu că se află mama, schimbându-se după spectacol, dar, când o deschid, camera e cufundată în beznă. De fiecare dată pipăi frenetic peretele în căutarea întrerupătorului, însă dau doar peste un lichid vâscos ce se scurge pe zid. Când în cele din urmă reușesc să aprind lumina, imaginea pe care o am înaintea ochilor mă umple de groază. Covorul, scaunul, pereții, masa, totul e acoperit cu sânge – sângele mamei –, dar trupul ei nu e nicăieri. De fiecare dată mă trezesc scăldată în sudoare, tremurând și punându-mi și mai multe întrebări ca înainte. Nu știu ce s-a întâmplat cu mama, și, oricât de mult mi-aș dori să aflu, nu cred că sunt pregătită. Însă universului nu-i pasă de îndoielile mele, așa că a decis să-mi mai dea o lovitură – după aproape șase ani, scheletul mamei a fost găsit, dar nici urmă de ucigaș. Acum, când realitatea se transformă ea însăși într-un coșmar, nu-mi mai e de-ajuns să știu că rămășițele pământești ale celei care mi-a dat viață, m-a crescut și m-a iubit cu toată ființa ei, au fost așezate într-un mormânt de piatră ca să se poată odihni în pace. Ceea ce îmi doresc, de fapt, e să-l găsesc pe criminal și să aflu de ce... De ce a ucis-o pe mama...

            În cel de-al treilea volum al seriei „Înzestrații”, cei cinci tineri adoptați simbolic de FBI ajung să ia cu adevărat parte la acțiune. După ce i-au convins pe superiori că sunt pregătiți să se implice în anchetele în desfășurare, Dean, Cassie, Lia, Michael și Sloane, însoțiți, firește, de Agenta Sterling, Agentul Briggs și Judd, fost pușcaș marin devenit dădacă pentru adolescenții minune, au fost trimiși să investigheze trei crime suspecte, petrecute în trei zile consecutive, în incinta unor cazinouri din Las Vegas. La prima vedere, pare să nu existe nicio legătură între cele trei cadavre – o studentă frumoasă, găsită înecată într-o piscină de pe acoperișul unui cazino în noaptea de revelion, un tânăr iluzionist al cărui trup a fost carbonizat după ce și-a dat singur foc și un bătrân de 78 de ani, în pieptul căruia a fost împlântată o săgeată –, însă făptașul a avut grijă să-și semneze operele odioase, invalidând presupunerea că ar fi putut fi niște simple accidente. Pe încheietura mâinii fiecărei victime au fost tatuate, înfierate sau scrijelite câte patru cifre diferite, un cod pe care doar o minte genială îl poate sparge. Noroc că printre Înzestrați se află și Sloane, al cărei creier funcționează doar prin formule matematice și statistici, fiind singura care poate să deslușească misterul. Dar fiindcă elucidarea unei enigme ia ceva timp, o altă crimă e comisă, și de această dată tot într-un cazino. Protagoniștii noștri se angajează într-o cursă contracronometru, făcând tot posibilul să afle cine stă în spatele acestor atacuri înainte să apară o nouă victimă.

            Lucrurile se complică cu adevărat în momentul în care Sloane, după multe frământări, nopți nedormite și pereți umpluți cu calcule infinite, reușește să spargă codul. Cifrele de pe încheieturile cadavrelor sunt, de fapt, numere Fibonacci, cu ajutorul cărora tânăra află data și locul în care va fi comisă următoarea crimă. Însă atunci când corupția și credințele mistice intervin pe fir, totul o ia razna. Înzestrații habar n-au cu ce au de-a face, fapt pentru care sunt ținuți la distanță de persoanele interogate. Cu toate astea, să nu vă imaginați că vor sta cuminți și se vor supune ordinelor primite. Nici pomeneală. Ei au propriul lor plan ce îi va aduce față-n față cu ucigașul sau îi va pune în mare pericol.

Însă problemele cu care se confruntă protagoniștii noștri sunt mult mai profunde și încâlcite. Pe lângă criminalul misterios care le face felul împătimiților de petreceri, iluzii și jocuri de noroc, Înzestrații se luptă cu propriul trecut care îi prinde din urmă. Dacă primele două volume au adus în prim plan copilăria traumatică a lui Dean, încercările disperate ale lui Cassie de a se împăca cu dispariția mamei sale și procesul amplu de vindecare prin care destinele lor au fost împletite pentru totdeauna, în cea de-a treia parte ne sunt dezvăluite frânturi din viața personală a celorlalți. Astfel, aflăm că Michael are un tată abuziv care nu ratează nicio ocazie să-și umilească fiul cu pumnii și cu vorbele, mai tăioase decât pumnalele, adânc în sinea lui sălășluind un monstru răzbunător, pregătit să-i pedepsească pe părinții violenți care își maltratează copiii. Despre Lia aflăm că nu a avut deloc o copilărie ușoară, fiind nevoită să trăiască printre gunoaie, să fure și să mintă ca să supraviețuiască, ceea ce a transformat-o într-o tânără cu un caracter puternic, o furtună de sarcasm greu de stăpânit și un geniu care poate detecta înșelăciunea de la o poștă. În ceea ce o privește pe Sloane, tatăl ei a abandonat-o ca să-și întemeieze o nouă familie, oferind-o ca pe un cadou legat cu fundă programului inițiat de FBI. Acum, mergând pe urmele ucigașului misterios din Las Vegas, Sloane și prietenii săi sunt cazați în hotelul deținut de tatăl ei, ceea ce o pune într-o situație de două ori mai dificilă. Și să nu uităm de Cassie, care în continuare rămâne protagonista seriei. Oricât de bine i-ar cunoaște pe colegii săi, Cassie nu se îndură să le povestească despre găsirea cadavrului mamei sale, însă, pe măsură ce ancheta avansează, va descoperi că există o legătură bizară între toate omorurile. Cassie, la fel ca toți ceilalți, trebuie să învețe că nu e singură... Se au unii pe alții, formând o adevărată familie, ajutându-se reciproc și salvând lumea împreună.

            Nu pot să vă spun în cuvinte cât de mult mi-a plăcut acest volum. De o mie de ori mai captivant și mai intens decât primele două, „Miză letală” este exact așa cum spune și titlul, letal. E un thriller sângeros, alert, exasperant de scurt și năucitor de captivant, împletit cu puțin romance, exact atât cât trebuie ca să-i dea un strop de culoare, plin de personaje impecabil construite și episoade ce-ți vor tăia răsuflarea. Abia aștept să citesc și ultimul volum, și, pe de-o parte, îmi pare rău că seria ajunge la final, dar, pe de alta, mă bucur că autoarea a știut când să se oprească, în așa fel încât să nu devină plictisitoare. Dacă n-ați citit deja primele trei volume, vi le recomand din tot sufletul, însă țineți cont că seriozitatea specifică thrillerului este alterată de dimensiunea YA ce aduce narațiunii o notă ușor superficială, dar foarte interesantă.


COMANDĂ CARTEA


duminică, 2 februarie 2025

Recenziile lui Gică 208 - Fete sclipitoare de Jessica Knoll (CRIME CLUB)


Titlu: Fete sclipitoare 

Autor: Jessica Knoll 

Editura: TREI

Titlu original: Bright Young Women (2023)

Traducere de Dana Ionescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 512

Media pe Goodreads: 4,01 (din 172.815 note)

 

            Moartea nu e spectaculoasă... E banală. Lucrurile nu se petrec întocmai cum vedem în filme și cărți. Ucigașii nu acționează întotdeauna după un plan. Nu-și aleg mereu victime care să se cunoască între ele și nu-i pun bețe-n roate polițistului, încercând pe urmă să-l atragă într-o capcană. Răul se manifestă într-o mulțime de forme, dar înfățișarea sa e comună. Criminalul poate fi un delicvent care a evadat din închisoare, la fel de bine cum poate fi poștașul care-ți aduce factura la gaz sau chelnerul șifonat de la restaurantul la care ai luat cina sâmbătă seara. Poate fi oricine, poate purta orice chip. Nu poți să-ți dai seama dinainte de intențiile sale malefice, poți doar să-l eviți pe necunoscutul șarmant care ți-a ieșit în cale (aparent) din întâmplare. Moartea e finalitatea doar pentru trupurile neînsuflețite pe care le lasă în urmă, însă pentru familiile îndoliate și pentru martori ea e doar începutul. Prima notă dintr-o compoziție de coșmar.

Un zgomot puternic... Ceva a căzut pe podea. Jill Hoffman iese din cameră și se îndreaptă spre baie, iar când își răsucește capul, Pamela vede că are maxilarul zdrobit. Eileen Donnelly, colega ei de cameră, plânge și încearcă să-și țină în palme sângele ce I se prelinge de pe chip. Cineva e în Casă și le face rău fetelor... Robbie Shepherd pare că doarme, însă un fir de sânge i se întinde din creștet până la ceafă. Denise Patrick Andora e întinsă în pat, pare că încă respiră. Se aud sirenele poliției și ale ambulanțelor. Cele patru fete sunt transportate de urgență la Tallahassee Memorial. Robbie a decedat între timp, iar Denise a murit în drum spre spital. Pamela Schumacher, președinta Casei asociației de fete de la Florida State of University, le sună pe rudele victimelor ca să le liniștească sau ca să le dea cumplita veste. Pare că răsăritul s-a decis să întârzie, însă lumina nu-i va șterge imaginea captată pe retină. Pentru că Pamela l-a văzut pe ucigaș. L-a privit din umbră cum se furișează în noapte, i-a prins lucirea din ochii de sub cozoroc și a observat obiectul însângerat pe care acesta îl ținea în mână, arma crimelor.

Asta nu e povestea ucigașului... E povestea Pamelei. Nu e despre criminalul în serie pe care documentarele și filmele de groază l-au pus pe piedestal, ci despre o studente de la FSU care a încercat să le facă dreptate prietenelor sale ucise și să se întoarcă la viața sa ordinară. Pamela e singura care l-a văzut, prin urmare, singura care va avea cuvântul în cazul în care Inculpatul  va fi adus în sala de judecată. Și singura persoană care-i va fi alături va fi Martina, o femeie care susține că prietena ei cea mai bună, Ruth, a pierit de mâna aceluiași ins. Așadar, facem un mare pas din prezent (2021), când Pamela e o femeie realizată, deținând propria firmă de avocatură, căsătorită și cu o fiică ce-i poartă de grijă, în trecut (14 ianuarie, 1978), în noaptea în care bărbatul a intrat pe furiș în Casă și a abuzat fizic patru fete, dintre care două și-au pierdut viața, după ce fuseseră și violate. De la Denise și Robbie ajungem la Ruth, care a dispărut în urmă cu patru ani. Însă Inculpatul mai are o mulțime de victime la activ, acționând din Colorado, unde evadase din închisoare, până în Utah, și acum în Tallahassee, Florida.

La o scurtă căutare pe Google, putem descoperi numele ucigașului. Da, e vorba despre Ted Bundy. Acel Ted Bundy... Însă Jessica Knoll, prin Pamela, refuză să-i rostească numele sau să i-l consemneze în scris. El apare peste tot ca Inculpatul. Contează doar faptele lui odioase, care trebuiau pedepsite pe scaunul electric, nu și chipul său care a rămas ca o siglă a criminalilor în serie, ca un însemn al celor care s-au crezut mai presus de justiție. L-au prezentat ca pe un erou, deși era mai degrabă diavolul, au spus despre el că era chipeș, chiar dacă avea trăsături obișnuite și nu ieșise cu nimic din comun. Era doar un om, cu grave probleme mintale, un individ care voise să subjuge, ca alții, în alte sute de moduri, sexul „slab”. Nu Inculpatul trebuie privit ca un erou, ci Pamela și (în viața reală) Kathy Kleiner, cea care și-a relatat povestea unui jurnalist de la The Guardian. „Fete sclipitoare” e un True Crime scris sub formă de thriller psihologic și judiciar, o mărturie mascată și, în același timp, dată pe față a unei serii de crime reale care a zguduit SUA anilor ’70, o aducere aminte a victimelor și o reîncercare de demitizare și anonimizare a ucigașilor.

 

PS: Aici aveți articolul din The Guardian:

https://www.theguardian.com/society/2024/feb/27/ted-bundy-bludgeoned-and-almost-killed-me-i-resolved-he-would-not-ruin-my-life


Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul Jessicăi Knoll:

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Falled

Analogii, Antologii

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Fata Cu Cartea



joi, 30 ianuarie 2025

Recenziile Mădălinei 85 - Wilder, Nova, Rebel (Trilogia Renegades) de Rebecca Yarros


Titlu: Wilder, Nova, Rebel   

Serie: Renegades (#1-#3)

Autor: Rebecca Yarros 

Editura: BOOKZONE

Titlu original: Wilder (2016), Nova (2017), Rebel (2017)

Traducere de Elena Macoviciuc,

Număr pagini: 432, 416, 464

Mediile pe Goodreads:

Wilder 4,03 (din 20.196 note)

Nova 3,96 (din 10.803 note)

Rebel 4,30 (din 9.324 note)

 

            Nu cred că e necesar să vă mai spun că Rebecca Yarros se numără printre cele mai îndrăgite autoare de romance pe plan internațional, multe dintre romanele sale regăsindu-se în topul celor mai citite cărți ale ultimilor doi ani. Pentru că am avut deosebita plăcere să traduc bestsellerul „A Patra Aripă”, un Romantasy incitant, ce continuă să facă furori în rândul tinerilor, am rămas legată de această autoare și vă mărturisesc că am devorat toate poveștile ei de dragoste, pe cât de fierbinți, pe atât de tulburătoare. Cu toate astea, nu pot spune că stilul ei este foarte diferit de al altor scriitoare care abordează aceleași subiecte încâlcite. Însă scenariile clișeice, relațiile love-hate, partidele interminabile de sex și despărțirile și împăcările puse pe repeat sunt eclipsate de construcția impecabilă și minuțioasă a personajelor al căror destin e pavat cu minciuni, gropi abisale și oaze de liniște. Din acest motiv, m-am oprit asupra celor trei volume, „Wilder”, „Nova” și „Rebel”, din seria „Renegații”, despre care aș vrea să vă vorbesc în cele ce urmează.

Sărituri periculoase în gol de pe cele mai înalte stânci ale lumii, plonjoane amețitoare în apele cristaline ale oceanelor, coborâri vijelioase cu placa de pe cei mai abrupți versanți, cascadorii fenomenale ce-ți taie răsuflarea, șuieratul amenințător al vântului din timpul salturilor cu parașuta, zborul lin cu planorul ce se poate preschimba în orice moment într-o prăbușire fatală, valurile monstruoase ce așteaptă să fie cucerite de inimile neînfricate, turațiile excitante ale motoarelor, rampele înclinate în unghi drept, clipele în care stai atârnat cu capul în jos pe motocicletă, rugându-te în sinea ta ca aterizarea să fie una impecabilă, mii de ore de antrenamente epuizante, sute de răni superficiale, zeci de accidente, oase rupte și tăieturi sângerânde, o singură șansă să-ți transformi visul în realitate și foarte multă adrenalină – asta e viața Renegaților, un grup de patru tineri care și-au dedicat existența sporturilor extreme încă de când au învățat să-și țină echilibrul pe bicicletă, făcând o adevărată artă din asumarea celor mai mari riscuri. Paxton, Landon, Nick și Penna sunt un model de determinare, autocontrol și perseverență pentru tinerii de pe întreg mapamondul. Toți își doresc să fie ca ei și să arate lumii de ce sunt în stare, fără să țină cont de prețul, uneori mult prea mare, ce trebuie plătit în schimbul faimei. Cei patru originali respiră pericol, se hrănesc cu uralele mulțimii și trăiesc pentru senzațiile tari, însă, în culise, acolo unde camerele de filmat nu-i pot surprinde, zâmbetele mult prea strălucitoare pălesc, vulnerabilitatea străpungând aparențele înșelătoare. În ciuda imaginii pe care și-au construit-o cu trudă, și ei sunt oameni în carne și oase, care trebuie să lupte cu proprii demoni ca să supraviețuiască și să-și făurească un final fericit pentru poveștile dramatice ce rămân mereu în umbră.

Însă, înainte să vă vorbesc despre fiecare volum în parte, e necesară o mică contextualizare. Acțiunea celor trei romane se desfășoară pe un iaht de croazieră ce se transformă într-o școală plutitoare pentru zecile de tineri aflați la bord, printre care se numără și Renegații noștri. Astfel, în timp ce fac înconjurul lumii, plănuind cu multă grijă fiecare cascadorie pe care o vor executa pe drum, protagoniștii se bucură și de un program de studiu intensiv, care să-i ajute să rămână la zi, în același timp filmând un documentar despre viața lor aventuroasă. Sună bine, nu-i așa? La fel ca în serialul Disney, O viață minunată pe punte, fără farse, dar cu multe trădări și nopți pătimașe. Rebecca Yarros preschimbă lumea într-o scenă cu un decor exotic pe care își fac de cap personajele ei cuceritoare, care, cu toate că au peste douăzeci de ani, sunt destul de imature, încăpățânate și greu de ținut în frâu atunci când le trece prin minte o idee, dar extrem de simpatice. Și așa cum sunt sigură că intuiți deja, în momentul în care iubirea intervine în povestea lor, totul se năruiește pentru a fi reconstruit cu alte forme și culori. Practic, autoarea ne prezintă două fațete ale aceluiași personaj, un before – în care faima, desfrâul, egoismul  și aroganța primează – și un after – în care devotamentul, dragostea și binele celuilalt sunt pe primul loc.

Primul volum îi este dedicat lui Paxton Wilder, un bărbat atrăgător, bogat, neînfricat, ale cărui cascadorii pe motocicletă îți taie răsuflarea. Însă băiatul nostru de aur are o problemă – riscă să repete anul dacă nu ia note de trecere în următorul semestru. Și cum mintea îi stă doar la salturi și răsuciri mortale, are nevoie de cineva care să-l aducă cu picioarele pe pământ și să-l pună cu burta pe carte. Misiunea îi este încredințată lui Leah, o tânără frumoasă și cu o minte ascuțită, care visează la un nou început. Cu toate că lui Leah nu-i surâde ideea de a-l medita pe unul dintre Renegați, acceptă, bursa ei de studiu depinzând de asta. Firește, după o baie forțată în piscină, câteva certuri și priviri pline de ură, cei doi se îndrăgostesc, dându-și seama că sunt perfecți unul pentru celălalt. Egoul lui Paxton intră serios la apă, influențat de modestia iubitei sale, iar în locul bărbatului superficial, dornic să fie mereu fotografiat și aclamat, rămâne un tânăr sensibil și grijuliu. Însă Renegații sunt puși la grea încercare... Printre ei se află un sabotor care pune viețile tuturor în pericol, Paxton fiind la un pas de moarte. Nimeni nu știe cine ar putea fi, dar trebuie să lucreze în echipă, așa cum fac întotdeauna, ca să-l oprească pe cel care le pune bețe în roate înainte să fie prea târziu.

Cel de-al doilea volum îl aduce în lumina reflectorului pe Landon Rhodes sau Nova, așa cum este cunoscut de fani. De patru ori campion la Jocurile X și mare amator de senzații tari, putem spune că Landon le-a făcut pe toate: a sărit de pe stânci, a coborât cu placa de pe Himalaya, gata să-și frângă oasele, aproape că a atins norii în timp ce făcea kitesurfing, toate astea fără să ezite o clipă, dând dovadă de o stăpânire de sine legendară. Cu toate astea, în momentul în care a zărit-o pe Rachel, fosta sa iubită, care i s-a alăturat lui Leah pe iaht, n-a putut scoate nicio vorbă, curajul dispărându-i cât ai clipi din ochi. Relația lor s-a încheiat cu ceva timp în urmă, lăsând-o pe Rachel pierdută într-un ocean de suferință și furie. Acum, tânăra este hotărâtă să se răzbune, dar oare chiar va reuși? Atracția dintre ei e atât de feroce încât reușește să înfrângă în cele din urmă orice rezistență a trecutului învăluit de minciuni, deschizându-le înainte un viitor strălucit. Aceeași transformare miraculoasă o regăsim și la Landon, care reușește să-și înfrunte demonii, acceptând că a greșit și că viața lui are cu adevărat sens doar alături de femeia pe care o iubește. El e dispus să facă orice ca s-o recucerească, însă inima ei zdrobită nu se lasă convinsă atât de ușor. Amândoi trebuie să învețe cum să comunice din nou unul cu celălalt, lăsând deoparte orgoliul și secretele. Dar iubirea lor ar putea avea consecințe nefaste pentru Renegați, așa că Landon este pus din nou în fața unei alegeri dificile.

Ultima parte a trilogiei îi este dedicată Pennei, singura fată din grupul original al Renegaților. Ea e Rebel, cea mai neînfricată dintre toți, o adevărată îmblânzitoare a înălțimilor și a motoarelor. Însă acum o vedem într-o postură destul de vulnerabilă – un accident cumplit i-a zdruncinat serios încrederea în sine, fiind la un pas să-și piardă viața după ce sabotorul misterios a aranjat o surpriză pentru Renegați în timpul unei competiții. Cu alte cuvinte, volumul prezintă renașterea ei și eforturile pe care le face ca să redevină ea însăși, iubirea jucând și de data asta un rol foarte important. După ce petrece o noapte incendiară alături de un necunoscut pe care l-a agățat într-un bar, Penna are parte de un șoc în momentul în care străinul chipeș apare la bordul iahtului pe post de profesor. Bineînțeles că tensiunea sexuală dintre ei le transformă interacțiunile, ce ar trebui să se limiteze la sala de clasă, într-un adevărat calvar. Fiecare privire e mai grăitoare decât o mie de cuvinte, însă amândoi se joacă cu focul, riscând să fie drastic sancționați dacă cineva le-ar afla micul secret. Dar lucrurile sunt mult mai complicate. Cu toate că Cruz Delgado o ajută pe Penna să se simtă din nou bine în pielea lui Rebel, el alege să păstreze tăcerea cu privire la trecutul său, iar asta le va pune Renegaților, pentru a zecea oară, viața în pericol.

În caz că vă întrebați cine este cel de-al patrulea Renegat, ei bine, el e Nick, omul bun la toate care, după ce a rămas paralizat în urma unei cascadorii eșuate, se ocupă de tot ce înseamnă echipamente pentru prietenii săi. Neputința, frustrarea și furia au fost dificil de depășit, însă Nick i-a avut mereu alături pe Paxton, Landon și Penna, care l-au ajutat să-și dea seama că încă le poate fi de folos. Mai mult decât prieteni, toți patru sunt o familie, fiind mereu acolo unii pentru ceilalți, așa cum părinții lor nu au fost niciodată. Împreună au reușit să treacă prin cele mai cumplite momente, să-și biruiască traumele și au învățat să prețuiască clipele fericite, reușitele și eșecurile, privind lumea ca pe o platformă de lansare spre visurile lor mărețe. Fiecare face parte din povestea celuilalt, fiind mai valoroși uniți, decât separat.

După o recenzie atât de lungă, nu pot să vă mai spun decât că mi-a plăcut la nebunie trilogia, în ciuda clișeelor romantice arhicunoscute. Am citit cu sufletul la gură fiecare pagină, iar răsturnările de situație neașteptate și savuroase mi-au transformat lectura într-o experiență fantastică. Felul în care sunt descrise cascadoriile mi-a dat fiori și pot spune că de mult n-am mai trăit atât de intens o carte, așa că, dacă n-ați făcut-o deja, puneți mâna pe ele cât mai repede. Garantez că nu veți regreta!


COMANDĂ TRILOGIA


marți, 21 ianuarie 2025

Recenziile lui Gică 207 - Bărbați răi de Julie Mae Cohen (CRIME CLUB)


Titlu: Bărbați răi  

Autor: Julie Mae Cohen

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Bad Men (2023)

Traducere de Oana Zaharia

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 320

Media pe Goodreads: 3,63 (din 5.558 note)

 

„Mă numesc Saffy Huntley-Oliver și ucid bărbați răi. Bineînțeles, asta e secret. Pentru lumea exterioară, sunt cu totul altcineva. Sunt un fost model și, din câte se pare, ceea ce englezii numesc „socialite”, deși categorisirea asta mă face să par mai sociabilă decât sunt. Am absolvit Istoria Artei la Universitatea Durham, lucru obligatoriu pentru femeile din clasa mea socială. Am obținut o diplomă de clasa a doua, ceea ce a fost un efort destul de mare – nu pentru că mi-a fost dificil să învăț pentru ea, ci pentru că am fost îndeajuns de înțeleaptă încât să nu-mi doresc o diplomă din treapta superioară. Nimeni nu are încredere într-o femeie mult prea inteligentă. (...) Sunt vegetariană, iar singurele probleme cu legea pe care le-am avut vreodată au fost două amenzi pentru depășirea vitezei la vârsta de 22 și 24 de ani. Din fericire, a doua oară am fost surprinsă doar de un radar, așa că nimeni nu a putut să vadă ce aveam în portbagaj. Uciderea bărbaților răi e hobby-ul meu secret, pasiunea mea de suflet, care mă face să vibrez. E umila mea încercare de a zdrobi patriarhatul.”

            Seraphina e un înger al morții, dar până și criminalii în serie se îndrăgostesc... Și de-o bună vreme e cu capul în nori și cu ochii pe Jonathan Desrosiers. Jon e un bărbat frumos, elegant, mereu cu vorbele la el, chipeș și... e pasionat de crime. Scrie cărți despre ucigași și are un podcast unde încearcă, împreună cu publicul, să rezolve anchetele la care poliția a renunțat. Și așa a prins mai mulți criminali. Ultima dată însă ceva a mers prost, incredibil de prost. Aproape că și-a pierdut viața când a descoperit identitatea Ucigașului Gunoier, cel care își dezmembra victimele și le abandona picioarele în saci de gunoi. Cu un astfel de sac s-a trezit și Jon într-o dimineață în fața casei. Cu cea de-a șasea victimă... Însă Cyril Walker, condamnat cu cinci „capete” de acuzare la activ, nu recunoaște că s-a ocupat și de cel de-al șaselea. Să le fi scăpat ceva poliției și lui Jon?

            Jonathan a renunțat la podcast și s-a retras într-o cabană din Scoția. Însă Saffy nu poate să stea cu mâinile în sân și să urmărească cum bărbatul pe care-l iubește își pierde mințile. Soția l-a părăsit, acum e un nimeni. Jon are un potențial uriaș, iar Saffy va avea grijă ca soarta să-i aducă împreună. Nu e nicio problemă dacă ea trebuie să facă primul pas, mă rog, primii zece, important e ca Jon să-i împărtășească sentimentele. Și așa debutează un proces amplu de îndrăgostire, în care Seraphina orchestrează întâlnirile „întâmplătoare” și planifică cum să-l introducă pe ales în propria existență (aparent) searbădă. Poate că ea este pregătită pentru o relație, însă bărbatul nu poate să-și ia gândul de la fosta soție. Sacrificii morale după sacrificii umane, Seraphina îi oferă tot timpul de care acesta are nevoie, chiar dacă își dorește cu ardoare să ajungă cât mai repede în așternuturi cu Jonathan Desrosiers.

            Să nu uităm că Saffy e un criminal în serie. Doamne ferește ca Jon să afle cu ce se ocupă. Dar femeia e pregătită pentru orice... Poate să stea în fața ta cu zâmbetul pe buze în timp ce în baia de la etaj se zbate un om pe jumătate mort. Poate să verse o lacrimă pentru tine în timp ce te împinge de pe acoperiș sau să privească nepăsătoare cum te îneci. Știe cum să-și joace cărțile, unde și când să facă următoarea mutare și nu dă înapoi nici atunci când are de-a face cu vreun alt psihopat. E conștientă că nu va fi prinsă niciodată, fiindcă polițiștii se așteaptă mereu ca făptașul să fie un bărbat. Forță fizică... Ei bine, și femela știe cum să-și neutralizeze inamicul, până la urmă Văduva Neagră își devorează partenerul, nu-i așa? Pentru justiție, ea e invizibilă, ucigașul care acționează din umbră, asasinul care-și șterge cu meticulozitate urmele.

            Personalitatea duplicitară a lui Saffy m-a dus cu gândul la Dexter Morgan. Ambii își ascund adevăratul sine, simt satisfacție atunci când varsă sânge și nu se autocondamnă pentru propriile acțiuni. Dexter se percepe ca un supererou care curăță lumea de ticăloși, în vreme ce Saffy se ocupă doar de bărbații răi, cei de care societatea nu are curajul să se atingă. Abuz domestic, viol, pedofilie, pornografie cu minore – cineva trebuie să refacă legea, dacă legea e făcută de bărbați. Nu e Wonder Woman, e doar o tânără cu probleme banale, îndrăgostită până peste cap și singura care poate avea grijă de sora sa mai mică. E răul necesar, țipătul amuțit al „sexului slab”, ghiuleaua înfiptă adânc în turnul de fildeș al patriarhatului. E Seraphina, și credeți-mă că nu sunteți pregătiți să ieșiți la un criminal date cu ea.


Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Julie Mae Cohen:

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Falled

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Biblioteca lui Liviu

Fata Cu Cartea



duminică, 19 ianuarie 2025

Recenziile lui Gică 206 - Țipăt în tăcere de Angela Marsons


Titlu: Țipăt în tăcere

Serie: DI Kim Stone (#1)

Autor: Angela Marsons

Editura: LITERA

Titlu original: Silent Scream (2015)

Traducere de Dana-Ligia Ilin

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 4,07 (din 42.223 note)

 

            Cinci siluete stau în jurul unui mormânt proaspăt săpat. Privesc trupul neînsuflețit de dedesubt și simt cum povara li se așază pe umeri. Nu trebuia să se ajungă aici... Poate că ar fi putut să rezolve lucrurile altfel... Acum e prea târziu pentru orice regret. Crima a fost înfăptuită, și doar ei cinci știu despre asta. Și vor avea grijă ca toate dovezile să se piardă în flăcări. (...) La ani buni de la incendiu, o directoare de școală privată este găsită moartă în cadă, ucisă prin înec. Poliția ajunge la locul faptei după ce pompierii care veniseră să stingă flăcările din fața casei au descoperit trupul inert al femeii în baia de la etaj. Se pare că ucigașul a intrat pe fereastra spartă de la parter și a pus presiune pe pieptul victimei până când apa i-a inundat plămânii. Însă nimeni nu știe că Teresa Wyatt așteptase clipa asta îndelung, conștientă că nu va scăpa niciodată de spectrul faptelor sale. Una s-a dus, au mai rămas patru...

            DI (detectiv inspector) Kim Stone ajunge să se ocupe de ancheta legată de moartea Teresei Wyatt și își dă seama din clipa în care vede cadavrul că are de-a face cu un ucigaș cu un plan bine pus la punct. Focul care izbucnise la parter fusese momeala prin care făptașul ademenise poliția la scena crimei. Agresorul voise să-și sublinieze omorul... Dar de ce? Teresa nu avusese niciun dușman, cel puțin niciunul cunoscut. Se știa despre ea că era o directoare exigentă, însă niciun coleg sau elev nu-i dorise moartea. Interogându-i pe angajații de la St Joseph, Kim și DS (detectiv sergent) Bryant ajung indirect la profesorul Milton, de la Worcester College, care ceruse de o groază de vreme aprobarea să sape după monede vechi la situl de la Crestwood, un proiect de care Teresa fusese foarte interesată. Povestea se complică și mai tare când echipa lui Kim descoperă că Crestwood fusese un spital pentru soldații care se întorseseră cu mintea tulburată din război, că pe urmă devenise o școală de corecție pentru fete și că în cele din urmă o parte din vechea clădire fusese mistuită de flăcări, rămânând de-atunci abandonată, îngropată de buruieni și șubrezită de intemperii.

            Kim Stone e polițista pe care o urmărești cu drag la fiecare pas, atât pe urmele ucigașului în serie, când își arată colții ca să-i facă pe ceilalți să joace după cum le cântă ea, cât și în intimitatea propriului apartament, unde sentimentele de abandon și neputință ies la suprafață. După o copilărie de coșmar, când își pierduse fratele geamăn din cauza mamei psihopate și fusese apoi dată în plasament de la o familie la alta, Kim merge înainte plină de regrete, pe care le ține ferecate în lanțuri ca să nu dea pe dinafară, mistuită de dorința de a le da glas celor pe care societatea i-a condamnat la tăcere. E vocea victimelor tuturor călăilor, e mâna care ține mereu spada sus pentru dreptate, e ceea ce nu a putut să fie pentru propriul frate, un justițiar care separă victimele de criminali, binele de rău. Și pentru că instinctul nu-i dă greș niciodată, e decisă să înceapă săpăturile la Crestwood, sigură că sub pământ, pe lângă posibilele monede valoroase, s-ar putea afla un schelet care nu și-a spus încă povestea.

               Și atunci când e pe teren, Kim e urmărită de monstrul lipsit de empatie care-i privește pe muritori cu dispreț, dar care simte că i se apropie sfârșitul și știe că trebuie să facă ceva ca să nu fie prins. Prima oară, a ucis din curiozitate, a doua, din fascinație, iar acum e nevoit să ucidă ca să scape din nou basma curată. Și ca într-un joc de domino, crimele de-acum le scot la suprafață pe cele din trecut, scheletele primesc nume, iar oamenii ordinari care trăiesc cu povara propriilor fapte pe umeri sunt pedepsiți. Neînduplecată, Kim nu va lăsa pe nimeni să-i scape, indiferent dacă e vorba despre un fost paznic de noapte de la centrul de reeducare, a cărui fiică zace într-un scaun cu rotile, cu un buton de panică la-ndemână, sau un parlamentar conservator din Bromsgrove, a cărui soție, avocată ce se ocupă cu apărarea drepturilor teroriștilor, nu va permite ca reputația familiei sale să fie știrbită. Însă ceva nu se leagă... Dacă vrei să ascunzi un omor, de ce atragi poliția pe urmele tale? Poate că a sosit vremea ca adevărul să fie spus, indiferent de consecințe, iar sângele va fi spălat iarăși cu sânge

Și în cazul în care nu sunteți încă hotărâți dacă să-i dați o șansă, răspundeți-mi vă rog doar la următoarea întrebare: Helen Grace, Erika Foster sau... Kim Stone?


PRECOMANDĂ CARTEA


miercuri, 15 ianuarie 2025

Recenziile lui Gică 205 - El & Ea de Alice Feeney (CRIME CLUB)


Titlu: El & Ea  

Autor: Alice Feeney

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: His & Hers (2020)

Traducere de Ruxandra Tudor

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 360

Media pe Goodreads: 4,08 (din 189.058 note)

 

            El și ea... El, un polițist divorțat care locuiește cu o femeie veșnic nefericită și cu un bebeluș de doi ani. Ea, o prezentatoare de știri obligată să-și cedeze postul femeii pe care o urăște din tot sufletul, al cărui rol i l-a preluat la momentul oportun. El, nefericit, ea, din clipa asta, nefericită. La kilometri distanță, dar cu un trecut comun. El nu a uitat-o, chiar dacă la un moment dat au uitat unul de celălalt. Ea nu regretă că a plecat și nici nu are de gând să se întoarcă. Sunt la poli opuși, mereu respingându-se, dar în permanență în contact. Și acum sunt nevoiți să se privească din nou în ochi, pentru că soarta cea haină i-a adus din nou împreună, de-o parte și de alta a baricadei, fiindcă în orășelul din sud unde au conviețuit a avut loc o crimă. El trebuie să-l găsească pe făptaș, ea, să realizeze un reportaj bombă ca să revină pe sticlă. Fiecare urmărește un scop, dar acum nu sunt legați doar de drama lor din trecut, ci și de sângele care s-a scurs pe frunzele și mărăcinii din pădurea de la marginea orășelului Blackdown.

            Jack Harper e inspector principal în cadrul poliției din Blackdown și se ocupă de furtișagurile și altercațiile din zonă. Până acum nu a avut de-a face cu vreo crimă. Norocul (sau ghinionul) lui e că face echipă cu Priya Patel, o agentă care acționează ca la carte, implicată trup și suflet în anchetele ce-i cad pe mână. Deci... Femeia a fost găsită moartă în pădure, înjunghiată de mai multe ori în piept. Straniu e că unghiile i-au fost tăiate până în carne, iar pe patru dintre acestea, de la mâna dreaptă, și pe altele patru, de la mâna stângă, cineva a scris cu ojă roșie „DOUĂ FEȚE”. Pare-se că făptașul a cunoscut-o pe victimă și a urât-o în așa hal, încât a fost în stare să o omoare. Însă și Jack o cunoștea pe femeie, fiindcă cu o seară în urmă s-a culcat cu ea. Acum, ADN-ul prelevat și urmele de ghete din noroi l-ar putea indica drept suspect principal. Colac peste pupăză, în localitate sosește și Anna Andrews, reporterița care vrea cu orice preț să dea de cap cazului și să se întoarcă glorioasă să prezinte jurnalul de la ora 13:00, de pe BBC.

            Anna și Jack se cunosc de ani buni, și oricât și-ar fi dorit să nu se revadă, se pare că soarta a avut alte planuri pentru ei. Cândva prieteni, acum rivali, protagoniștii urmează aceeași pistă pentru a-l găsi pe ucigaș. Punându-și piedici, bărbatul și femeia ajung din nou să interacționeze, făcând schimb de informații și suspectându-se reciproc. Este evident că Jack are ceva de ascuns, dar de ce talonul de parcare din mașina Annei arată că jurnalista a fost la locul crimei cu o zi în urmă? Cei doi își dau seama de la al doilea cadavru că au de-a face cu un ucigaș în serie, un psihopat mânat de răzbunare care vrea să le dea o ultimă lecție celor care l-au rănit și subestimat în adolescență. Plotul pare simplu, așa-i? Nu aveți cum să vă dați seama ce urmează, pentru că scenariul e țesut cu atâta atenție la detalii, încât toți ajung, pe rând, călăi sau victime.

            Alice Feeney revine cu o poveste pe cât de alambicată, pe atât de sângeroasă. Atunci când crezi că piesele și-au găsit locul potrivit, datele problemei se schimbă, și ești nevoit să o iei de la capăt. Nu știm, inițial, cine este femeia moartă din pădure, nu avem niciun indiciu care să ne pună pe o pistă plauzibilă, dar nu avem prea multe informații nici despre Anna și Jack. Personalitățile lor transparente prind culoare și contur odată cu investigația. Perspectivele celor doi completează (uneori intenționat greșit) imaginea de ansamblu, fiecare permutare vizibilă sau sugerată îndreptându-ne atenția într-o altă direcție. Capcanele sunt presărate de la un capitol la altul și abia așteaptă să facem o greșeală și să ne prindem intuiția în ele, ca niște cititori naivi care  se ghidează orbește după glasul naratorului. Ură, răzbunare, crimă, dragoste, speranță, acceptare, binele și răul poartă adesea același chip, frumos și hidos deopotrivă. Per ansamblu, e un thriller decent, care începe greu, dar sfârșește în forță, perfect pentru fanii intrigilor psihologice și dramelor despre adolescenți.


Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Alice Feeney:

Anca și cărțile.ro

Analogii, Antologii

Falled

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Fata Cu Cartea

Literatura pe tocuri



luni, 13 ianuarie 2025

Recenziile lui Gică 204 - Pânda de noapte de Tracy Sierra (CRIME CLUB)


Titlu: Pânda de noapte  

Autor: Tracy Sierra 

Editura: TREI

Titlu original: Nightwatching (2024)

Traducere de Mihaela Negrilă

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,84 (din 29.604 note)

 

            E noapte... Liniștea e întreruptă de un zgomot bizar. Pași pe trepte... Fetița e în camera ei, băiețelul e cel mai aproape de tine. Arunci o privire spre scări și îl vezi. E înalt, blond și amenințător. Străinul ăsta nu are ce să caute în casa ta, în apropierea copiilor tăi. Vrea să vă facă rău, să le facă rău copiilor. Ești sigură de intențiile sale, nu e nevoie să-l provoci la dialog. Până la urmă, a intrat prin efracție și se furișează ca un prădător. Trebuie să fugiți... Dar unde? Tu îți cunoști cel mai bine casa. Te îndrepți cu pași înceți spre băiețel, pe urmă, o trezești pe fetiță. Le spui să nu scoată un sunet și mergeți încet spre firida secretă. Casele vechi au multe defecte... Dar ce bine că a voastră are o încăpere despre care știți doar voi. Vă puteți ascunde acolo până când monstrul va renunța să vă caute și va pleca. Însă noaptea asta de coșmar e abia la început...

            Mama nu-l va lăsa pe străin să se apropie de fetiță și băiețel. Copiii vor sta în liniște atâta timp cât va fi nevoie. Însă orele trec și monstrul îi caută în continuare... Zgomot după zgomot, podele care scârțăie și jucării care sunt dezmembrate și călcate în picioare, necunoscutul își face loc nu doar prin vechiul conac, ci și prin viața celor trei locatari. Ca o insectă care are nevoie să-și devoreze semenii, ca un parazit care infectează un organism viu, bărbatul se plimbă dintr-o încăpere în alta și pângărește locul și obiectele pe care le atinge. Dulapuri deschise, uși trântite cu furie, frustrarea prădătorului ajunge pe cale auditivă la pradă, ținând-o în permanență în starea de alertă. Nu-i va găsi... Dar cât timp vor rezista ei aici? Obosiți, înfrigurați, cu o păturică care să le acopere trupușoarele și cu o sticlă de apă din care să-și astâmpere setea. Pe parcurs ce minutele trec din ce în ce mai greu și zgomotele de la etaj se intensifică, mama își dă seama că trebuie să facă ceva, să ajungă cumva să sune la poliție.

            Momentele statice, în care cei trei păstrează liniștea și-l urmăresc pe necunoscut, sunt alternate cu secvențele din trecut în care este prezent soțul femeii și tatăl acestuia. Socrul, un bărbat dominator cu care nu s-a înțeles niciodată, este prezentat ca un pericol la adresa nepoților săi, un individ care și-a exploatat soția până la moarte, capabil doar să facă rău. Spre deosebire de acesta, soțul femeii apare ca un înger păzitor, tânărul superb de care s-a îndrăgostit și care, deși tatăl său i-a interzis-o, a continuat să-și urmeze visul și să facă fotografii artistice. Peisajele l-au fascinat întotdeauna, ba chiar și-a luat și un avion ca să le poată surprinde din aer, dar nu are idee ce imagine de coșmar i s-a întipărit soției sale pe retină cu câteva ore în urmă. El nu e lângă ei să-i protejeze, nu știe în ce situație primejdioasă se află familia sa și nu mai are cum să intervină. Și așa, de la o amintire la alta, ajungem și la străinul din casă, care încet începe să capete un loc în timp și spațiu, un chip și trăsături.

            „Pânda de noapte” e, prin construcție, un roman horror senzorial. Sunetele care ajung la urechile mamei se preschimbă în imagini, și astfel aflăm și noi pe unde colindă și ce face prădătorul. Ea își cunoaște atât de bine casa, știe ce zgomot scoate fiecare obiect mutat, încât poate să-și reprezinte în minte un plan al conacului, o hartă pe care-și însemnează traseele deja străbătute. Și dacă avem acces doar la perspectiva ei, atunci oare nu e drept să ne întrebăm dacă totul nu e, la urma urmelor, doar un coșmar sau o halucinație? Monstrul e real sau doar o închipuire a fricilor sale cele mai profunde? A văzut pe cineva pe scările principale? Sau nu cumva e doar hipervigilentă și interpretează zgomotele inofensive din casă ca pe niște urme ale unei prezențe străine? Realitate sau nu, mama nu poate să riște să-i împingă pe copii în brațele strigoiului, iar atunci când puii se află în pericol, leoaica va știi întotdeauna cum să procedeze.


Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Tracy Sierra:

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Biblioteca lui Liviu

Falled

Ciobanul de Azi

Fata Cu Cartea

Analogii, Antologii

Citește-mi-l