Se afișează postările cu eticheta Ficțiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ficțiune. Afișați toate postările

miercuri, 17 martie 2021

Recenziile Mădălinei 4 - Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig


Titlu: Biblioteca de la miezul nopții  

Autor: Matt Haig

Editura: Nemira

Titlu original: The Midnight Library (2020)

Traducător: Cristina Nan

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 308

Media pe Goodreads: 4,19 (din 224.672 note) 

 

„Între viață și moarte se află o bibliotecă. (...) Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești.”

 

Neștiind ce să mai citesc în ultima vreme, am dat iama prin bibliotecă în căutare de comori ascunse. Am petrecut o vreme citind descrieri și judecând coperți, iar, în cele din urmă, am găsit cartea perfectă pentru o lectură de weekend. Norocoasă a fost „Biblioteca de la miezul nopții”, de Matt Haig, un roman pe care l-am primit, cu ceva timp în urmă, de la Editura Nemira ca premiu pentru participarea la un concurs Trivia. Am rămas plăcut impresionată de această carte plină de suspans, alegeri interesante și un labirint de vieți secundare ce așteaptă să fie străbătut. Acest roman a fost ca o gură de aer proaspăt și sper să vă conving că merită să-i acordați o șansă.

            Nora Seed este o femeie trecută de prima tinerețe, a cărei viață a luat o întorsătură nefericită. Nu este căutată de nimeni, nu e căsătorită și nu are copii, este concediată de la magazinul de muzică, iar, într-o dimineață, este anunțată că motanul ei, singurul prieten cu care își împărțea existența, a murit. Singurătatea și depresia severă cu care se confruntă o împing pe Nora la sinucidere. Însă universul are alte planuri pentru ea. Fiind hotărâtă să-i pună capăt, înghite mai multe pastile, însă, în loc să se trezească pe lumea cealaltă, ajunge în fața unei biblioteci misterioase, aflată la granița dintre viață și moarte, unde este tot timpul miezul nopții. Fiecare carte din această bibliotecă neobișnuită deschide, pentru protagonistă, o poartă către una din multele ei vieți posibile. Tot ce trebuie să facă ea este să le trăiască, până când va găsi viața perfectă pe care și-o dorește.

            Biblioteca noastră funcționează ca un purgatoriu prin care protagonista trebuie să treacă pentru a se purifica de regrete și pentru a primi o a doua șansă. Bineînțeles că Nora nu este lăsată să rătăcească de capul ei printre rafturi. Ca în orice spațiu de trecere, și aici există un protector, un maestru care să-i explice Norei regulile jocului, iar aceasta este doamna Elm. Rolul său în povestea Norei va fi crucial, dar, ssst... am spus deja prea multe! 😉

             Personajele din roman sunt cât se poate de apropiate de realitate. Sunt oameni cu probleme care ar fi putut avea cariere de succes sau măcar aparența unor vieți perfecte, dacă eșecul și regretele nu ar fi avut un cuvânt de spus. Nora este cel mai bun exemplu în acest sens. Trebuie să recunosc că protagonista mi-a fost simpatică și antipatică în același timp. Nu pot să spun că i-am admirat curajul de a trăi și de a înfrunta greutățile vieții, deoarece nu este nici o secundă vorba despre așa ceva. Ea este o lașă care fuge de sine, însă perseverența și dorința ei de a nu se mulțumi cu puțin, chiar dacă perfecțiunea este o utopie, m-au făcut să empatizez cu ea și să-i înțeleg întrucâtva frustrările. Cu toate astea, personajul ei mi s-a părut dus la extrem, în sensul în care Nora este un magnet de nefericire și dezastre emoționale. Poate că asta a fost intenția autorului pentru ca finalul să fie mai surprinzător... nu știu, dar mi-aș fi dorit să mai văd câte o rază de soare în întunericul vieții ei.

            Preferata mea a fost doamna Elm, un personaj căruia nu am ce să-i reproșez. Blândețea și răbdarea cu care o ajută pe Nora (o „elevă” nu tocmai docilă) să-și găsească sensul existenței, m-au dus cu gândul la ajutoarele magice din basme. Ea este călăuza perfectă, încurajând-o pe protagonistă să nu renunțe. Mi-a plăcut modul în care bibliotecara folosește metafora jocului de șah pentru a-i explica Norei, dar și nouă, cititorilor, viața și cum stă treaba cu alegerile pe care le facem în această existență efemeră.

             Un aspect care m-a deranjat e legat de graba cu care autorul trece peste viețile cele mai îndepărtate și exotice ale Norei. Nu îl consider neapărat un punct slab al romanului, dar mi-ar fi plăcut să o văd pe eroină și în alte contexte, în afară de cele care implică membri ai familiei sau pasiunile ei.

Matt Haig construiește o ficțiune cu nuanțe de SF, bazată pe teoria multiversului. Interesant este faptul că spațiul de graniță, ordonat matematic, ia diferite forme, în funcție de persoana care ia contact cu el. Nu am putut să nu remarc tentele ușor existențialiste ale romanului, filosofia fiind una dintre pasiunile Norei. Nu sunt mare fană filosofie, dar sunt de părere că povestea este completată perfect de cugetările profunde ale eroinei.

            „Biblioteca de la miezul nopții” este o lectură foarte plăcută și relaxantă, dar care te va lăsa cu întrebări și cu teme de gândire. Are suspans, acțiune, mister, filosofie, cu alte cuvinte tot ce-i trebuie pentru a fi un roman demn de premiul Goodreads pe care l-a și primit anul trecut, dar, mai ales, are tot ce-i trebuie pentru a vă face ziua mai interesantă. Nora vă așteaptă să o urmați prin biblioteca vieții ei...

Sunteți gata?


COMANDĂ CARTEA