Titlu:
Noaptea lupului
Autor: Jo Nesbø
Editura:
TREI
Titlu
original: Minnesota (2025)
Traducere
de Cristina Michaela Tache
Anul
apariției: 2025
Număr
pagini: 448
Media pe
Goodreads: 3,96 (din 1.040 note)
Lupul îmbrăcat în oaie sau oaia îmbrăcată în lup? Cine
e Bob Oz? La prima vedere, neadaptatul social, celibatarul (in)voluntar,
polițistul care calcă adesea pe bec și este amenințat de superior cu
suspendarea, nostalgicul ce colindă cu mașina de serviciu și pe jos străzile
Minneapolisului, purtând veșnic aceeași haină, galbenă muștar, de cașmir, partenerul
de-o noapte al femeilor ce-și detestă soții banali și concubinii cu mușchi și
fără minte, străinul care, atunci când promite că te va conduce în siguranță
noaptea spre casă, poți să fii sigură că se va ține de cuvânt,, pateticul ce
flirtează fără rușine, poate, poate pică și-n seara asta ceva-n așternuturi, și
care, în caz contrar, se va agăța de sticla de alcool, sperând că demonul din
licoare îi va alunga sentimentul de singurătate ce-l chinuiește din clipa în
care Alice i-a dat papucii. Of, Alice... Ce dor îi e de ea... Și ce păcat că
sufletul lui pereche și-a găsit acum liniștea în brațele altui bărbat. Poate că
se merită unul pe celălalt. Și poate că cea mai cumplită pedeapsă pentru Bob Oz
e să fie... Bob Oz.
S-o luăm de la capăt... Victima este
Marco Dante, un grăsan ce vorbește italienește, se îmbracă italienește și mănâncă
italienește, mare amator de bijuterii din aur, și care se ocupă cu traficul de
arme, dintr-un garaj aflat la trei străzi distanță de Jordan projects. Ochit și
lovit! Glonțul a părăsit arma și l-a nimerit pe Dante în abdomen... Dar nu l-a
ucis. Un bărbat care se aflase în clădire l-a tras pe grăsan la adăpost și a
apelat numărul de urgență, timp în care asasinul (care a dat greș) s-a făcut
nevăzut. Semnalmentele găsite în apartamentul de la etajul șase al clădirii de
vizavi, unde se aflase ucigașul, îl indică drept făptaș pe Tomas Gomez, un emigrant
hispanic din sud, care făcuse cândva parte din mai multe bande criminale din
Minneapolis. Pornind de la injecțiile goale de insulină pe care Bob Oz le
găsește în frigider și de la mărturisirea vecinei care le dezvăluie că Gomez
și-a dus pisica moartă la împăiat, polițistul se pregătește să le facă o vizită
medicului lui Tomas și taxidermistului, plănuind să-l atragă pe asasin într-o
capcană.
Vânătoarea a început... Polițiștii
se află pe urmele lui Tomas Gomez care, nu se știe prin ce magie, le scapă parcă
printre degete. Poate că n-a reușit să-l ucidă pe Dante, însă Lupul trece la
următorul nume de pe lista neagră. Chipul său apare pe camerele de
supraveghere, martorii spun că au văzut un bărbat hispanic care ținea-n brațe o
folie cu bule (probabil în care se aflase pușca), însă, cu cât se apropie mai
tare de țintă, cu atât are impresia Bob Oz că se îndepărtează de prada sa. Ca
și cum totul ar fi deja regizat. Ca și cum vânătorul și vânatul ar fi doi
magneți cu aceeași polaritate, respingându-se, însă având certitudinea că nu e
chiar așa mare distanța dintre ei. La urma urmelor, și Bob e un lup, și doar un
lup poate lua mirosul altui mascul din aceeași haită.
Dincolo de acțiune, întrebarea care
rămâne este: Ce înseamnă Visul American pentru cei din păturile mijlocii ale
societății? Nu mai vorbim despre cei care-și duc cu greu traiul de zi cu zi,
dintre care mulți locuiesc pe străzile Minneapolisului și ajung să consume
droguri și să vândă arme, cocaină și metamfetamină ca să obțină hrană și
îmbrăcăminte. Americanul drept are dreptul să-și apere locuința în caz de furt,
și pentru asta statul îi oferă posibilitatea de-a alege dintr-o gamă largă de
arme de foc, puști și pistoale care ajung pe mâinile cui nu trebuie, în special
ale tinerilor care sunt recrutați în bandele criminale. Orice puști de peste 14
ani poate să se înroleze în Lupii Negri sau X – 11 și să se joace de-a
gangsterul, însă de la distracție până la crimă e mai puțin de-un pas. Victimele
nu ajung cei care trag conștienți, ci cei care se trezesc prinși la mijloc, oameni
singuri și familii întregi care s-au găsit la locul nepotrivit, la momentul
nepotrivit.
Jo Nesbø a revenit cu un Nordic Noir
(standalone) ce ne poartă în Minnesota, în 2022, pe urmele unui scriitor care
intenționează, vizitând diverse locuri relevante pentru poveste, cu un taxi, să
consemneze crimele lui Lobo (Lupul), și în 2016, când Tomas Gomez s-a întors
parcă din morți și și-a început vendeta, atrăgând autoritățile pe piste greșite.
Cu o minte brici și o pușcă cu lunetă (achiziționată, bineînțeles, la negru),
Gomez i-a luat în cătare pe cei care l-au făcut să sufere, ascunzându-se la
vedere și așteptându-l pe Bob Oz să se apropie, singurul om care l-ar putea
înțelege. Digresiunea socială și polemica legată de armele de foc sunt dezgropate
pe parcurs ce morții se prăbușesc în propriile morminte, mesajul social materializându-se
ca un reflector ce luminează un stadion, în culise găsindu-se protagonistul și
antagonistul, lupul și oaia care se privesc în ochi, conștienți că natura nu le
oferă amândurora, odată ce s-au întâlnit, posibilitatea să supraviețuiască.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Jo Nesbø:
