ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Insomnia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Insomnia. Afișați toate postările

joi, 25 ianuarie 2024

Recenziile lui Gică 160 - Insomnia de Sarah Pinborough


Titlu: Insomnia 

Autor: Sarah Pinborough 

Editura: LITERA

Titlu original: Insomnia (2022)

Traducere de Mihaela-Magdalena Dumitru

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,69 (din 23.346 note)

 

            Emma nu mai poate să doarmă. Nici măcar somniferele n-o mai ajută. Și în timp ce familia sa e plecată în țara viselor, rătăcește ca un strigoi prin casa tăcută. Din când în când, mai deschide ușile și aruncă câte o privire în camerele copiilor, ca să se asigure că totul e în ordine. Chloe, fiica ei de șaptesprezece ani, a adormit cu telefonul în mână, sigur a stat la taifas până târziu cu o prietenă. Sau, poate, cu vreun iubit... Cine știe? E treaba ei, e aproape majoră. Will, băiețelul ei de cinci ani, doarme adânc, și-și dorește atât de mult să-l strângă-n brațe, dar nu vrea să-l trezească, pentru că mâine e o nouă zi de școală. La Etaj, în dormitorul conjugal, Robert se întoarce de pe-o parte pe alta în timp ce sforăie... Numai ea nu reușește să ațipească, măcar câteva minute, cât să-și reîncarce bateriile pentru următoarea zi la birou.

            Dar noaptea s-a sfârșit, iar acum Emma e la job, la cabinetul de avocatură. E specializată în cazurile de divorț, nu degeaba e urmărită de o femeie nebună care-i reproșează că i-a ajutat fostul soț să obțină custodia celor doi fii. Însă, pe lângă problemele de zi cu zi, eroinei noastre încep să i se petreacă lucruri stranii. Cineva îi zgârie mașina și-i lasă un bilet pe care scrie „TICĂLOASĂ”. Să fie vorba despre o altă soție care simte că nu i s-a făcut dreptate la partaj? Să fie oare cineva invidios pe cariera Emmei? Sau, poate, pe averea ei? E drept că locuiește într-un cartier de lux, are o mașină scumpă, doi copii frumoși și un soț care stă acasă și se ocupă de gospodărie. Și, colac peste pupăză, în peisaj își face apariția și sora ei, Phoebe, care o roagă să meargă în vizită la Patricia, mama lor internată la ospiciu, mama despre care familia ei crede că e moartă, femeia care, într-o clipă de nebunie, era să-și sufoce cu perna una dintre fiice.

            Și peste câteva zile Emma va împlini patruzeci de ani, vârsta la care Patricia a înnebunit. Din momentul în care nu mai poate să doarmă, protagonista se cufundă în incertitudine, pierzându-și adesea cunoștința. Și în timp ce bântuie prin casă, un cântec îi răsună în buclă în minte, „O lumânare, o carte și un clopot”, câteva versuri care, inițial, nu au niciun sens. Ba mai mult, atunci când se desprinde de realitate, începe să bâiguie, obsesiv, o înșiruire de numere, aparent, aleatorii. Are momente în care rămâne cu privirea pierdută pe fereastră, de parcă soluția s-ar afla undeva afară, în grădină, poate la vreun străin care o privește, la rândul lui, de dincolo de geam. Să se afle avocata noastră, într-adevăr, pe marginea prăpastiei? Ei bine, așa s-ar părea... Dar atunci când problemele vin pe bandă rulantă, cel mai bine e să mergi direct la sursa lor, ca să le poți tăia de la rădăcină.

            Cât despre viața socială, deși s-a realizat prin propriile puteri, șeful ei, în ciuda aparențelor, dă dovadă de misoginism, în special atunci când o forțează să meargă la o întâlnire cu un client viclean, care-i face de-o vreme ochi dulci. În acel moment, toți anii ei de experiență se prăbușesc, simțindu-se folosită și nemaigăsindu-și locul în firma de avocatură. Acasă, Will o privește cu prudență, de parcă Emma ar fi o fiară care ar vrea să-i facă rău, ba chiar a realizat câteva desene cu ea, caricaturizată ca o vrăjitoare, cu perna în mână, deasupra unui copil care doarme liniștit. Cu fiecare zi ce trece, eroina se teme să nu-și piardă mințile, însă comportamentul celor din jur, atenți la fiecare mișcare a ei, îi confirmă temerile. Și se pare că, în ultimul timp, Phoebe și Robert s-au apropiat. Oare e pe cale să-și piardă familia?

            Știu că o recenzie ar trebui să includă și o oarecare parte analitică. Însă aici, oricât de mult m-am străduit, nu am găsit sensuri absconse. Povestea lui Sarah Pinborough se prezintă ca un thriller telenovelistic (sau thriller psihologic, așa cum i se spune), astfel încât avem un traseu linear, care virează abia spre deznodământ, atunci când piesele încep să se potrivească. De altfel, spre final, lucrurile nu doar că o iau într-o direcție greu de anticipat, ci pare că suntem proiectați într-o altă poveste, chiar într-un alt gen literar. A fost ok, noroc că se citește ușor, e o pauză binemeritată după o lectură complexă, o carte pe care, dacă ai timp liber, o devorezi în câteva ore.


COMANDĂ CARTEA