Titlu:
Sfâșiere
Serie: Dark
Iceland #4
Autor:
Ragnar Jónasson
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu
original: Rof (2012)
Traducere
de George Arion Jr.
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 272
Media pe
Goodreads: 3,81 (din 4.787 note)
Putem înțelege romanul polițist ca un proces de restabilire a
ordinii într-o lume totalmente ficțională. Prin urmare și în mod evident, în
centrul acestui univers de hârtie există un eveniment tragic, un moment în care
echilibrul întregii construcții este periclitat, iar povestea începe să capete
valențe violente, de cele mai multe ori chiar sângeroase. Însă dacă suntem
dispuși să privim dintr-o altă perspectivă, putem observa cu siguranță că
însuși factorul perturbator este cel care dă naștere respectivei intrigi
detectivistice. Dar, oricum ar sta de fapt lucrurile, un astfel de volum, pentru
a se consolida, are nevoie de acea clipă de catharsis, reprezentată cel mai
adesea printr-o crimă inexplicabilă sau printr-o dispariție subită. Astfel, întâmplarea
dramatică nu face decât să creeze un gol în narațiune, un vid care va fi
acoperit doar în final, atunci când adevărul va ieși la iveală.
Așadar, odată cu cel de-al patrulea volum din seria „Dark
Iceland”, ne reîntoarcem în întunecatul și înghețatul nord, acolo unde
remarcabilul polițist Ari Thór încearcă să dea de capăt unui mister vechi de
cincizeci de ani. După ce un necunoscut îi cere ajutorul pentru a afla cel mai
mare secret al familiei sale, protagonistul nostru este nevoit să facă o incursiune
în trecut, descoperind vechi indicii și interogând diverși martori care s-au
aflat în apropierea cumplitului „accident”. Povestea stă cam așa: În urmă cu
cinci decenii, un cuplu foarte înstărit s-a mutat, împreună cu o altă pereche,
formată din sora soției și soțul acesteia, într-un fiord pustiu, recunoscut în
special pentru malurile extrem de abrupte și pentru vremea capricioasă, unde au
pus bazele unei mici întreprinderi fermiere. În acest loc retras și sumbru,
după un an și câteva luni de la sosire, una dintre femei își pierde viața după
ce bea cafea amestecată cu otravă pentru șobolani. În ciuda faptului că toți
ceilalți au susținut că a fost vorba despre o sinucidere, omul din fața lui Ari
Thór vrea să afle adevărul, pentru că el este fiul bogătașilor, respectiv
nepotul celei care a murit.
Însă, pentru a-și duce misiunea la
bun sfârșit, polițistul trebuie să-i caute pe cei care au trecut, la acea
vreme, pe la ferma celor două familii. Astfel, el este nevoit să-și părăsească
căminul confortabil și să se confrunte cu năpasta ce s-a abătut peste oraș, cu
epidemia care lasă în urmă cadavrele celor bolnavi. Comunitatea a intrat în
carantină, majoritatea cetățenilor refuză să mai iasă din case, iar panica s-a
instaurat peste tot. Acum, vorbind strict despre părerea mea, cred că autorul
ar fi putut să redea mult mai bine atmosfera de pandemie. Nu mi s-a părut
suficient doar să menționeze din când în când câte un nou deces sau să
prezinte, după mai bine de jumătate de carte, suspiciunea locuitorilor cu
privire la vizitatorii ce le bat la ușă. Uneori parcă uită de context, și
povestea merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Plus că aproape
tot timpul Ari Thór, dacă nu este acasă, stă prin locuințele altora, iar asta îți
dă senzația că el privește întreaga problemă ca printr-o fereastră securizantă.
Pe lângă enigma din trecut,
protagonistul se ocupă și cu două anchete din prezent – moartea fiului unui
fost ministru, care a fost călcat de o mașină ziua în amiaza mare, și dispariția
unui bebeluș ce a fost lăsat să doarmă în cărucior afară, în timp ce mama lui se
delecta cu o cafea, împreună cu prietena ei cea mai bună. Însă, în ambele
cazuri, el primește ajutorul unei tinere jurnaliste, care, participând în mod
indirect la investigații, vrea să dea peste o știre care s-o ajute să avanseze
în carieră. Cei doi fac schimb de informații și își împart sarcinile, reușind
astfel să devină o echipă redutabilă de „detectivi”, care se vor opri din
căutare doar atunci când misterul va fi cu totul elucidat.
Morți vechi și crime noi, investigatori profesioniști și „ucenici”
ambițioși, probleme de familie și regăsiri – toate acestea reușesc să redea pe
deplin unicul și elegantul stil al lui Ragnar Jónasson. Și, odată cu povestea
de față, autorul islandez ne prezintă o altă fațetă a romanului polițist, o
versiune alternativă în care enigmele pot avea o rezolvare chiar și atunci
când toți participanții au pierit cu ani buni în urmă. Pentru că, așa cum
spuneam și la început, fiecare delict aduce cu sine o falie în poveste, iar
protagoniștii sunt cei care, în ultimă instanță, încearcă să peticească o lume
care și-a pierdut de mult rațiunea și echilibrul.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Ragnar Jónasson:
