Recenziile Mădălinei 85 - Wilder, Nova, Rebel (Trilogia Renegades) de Rebecca Yarros

Titlu: Wilder, Nova, Rebel   

Serie: Renegades (#1-#3)

Autor: Rebecca Yarros 

Editura: BOOKZONE

Titlu original: Wilder (2016), Nova (2017), Rebel (2017)

Traducere de Elena Macoviciuc,

Număr pagini: 432, 416, 464

Mediile pe Goodreads:

Wilder 4,03 (din 20.196 note)

Nova 3,96 (din 10.803 note)

Rebel 4,30 (din 9.324 note)

 

            Nu cred că e necesar să vă mai spun că Rebecca Yarros se numără printre cele mai îndrăgite autoare de romance pe plan internațional, multe dintre romanele sale regăsindu-se în topul celor mai citite cărți ale ultimilor doi ani. Pentru că am avut deosebita plăcere să traduc bestsellerul „A Patra Aripă”, un Romantasy incitant, ce continuă să facă furori în rândul tinerilor, am rămas legată de această autoare și vă mărturisesc că am devorat toate poveștile ei de dragoste, pe cât de fierbinți, pe atât de tulburătoare. Cu toate astea, nu pot spune că stilul ei este foarte diferit de al altor scriitoare care abordează aceleași subiecte încâlcite. Însă scenariile clișeice, relațiile love-hate, partidele interminabile de sex și despărțirile și împăcările puse pe repeat sunt eclipsate de construcția impecabilă și minuțioasă a personajelor al căror destin e pavat cu minciuni, gropi abisale și oaze de liniște. Din acest motiv, m-am oprit asupra celor trei volume, „Wilder”, „Nova” și „Rebel”, din seria „Renegații”, despre care aș vrea să vă vorbesc în cele ce urmează.

Sărituri periculoase în gol de pe cele mai înalte stânci ale lumii, plonjoane amețitoare în apele cristaline ale oceanelor, coborâri vijelioase cu placa de pe cei mai abrupți versanți, cascadorii fenomenale ce-ți taie răsuflarea, șuieratul amenințător al vântului din timpul salturilor cu parașuta, zborul lin cu planorul ce se poate preschimba în orice moment într-o prăbușire fatală, valurile monstruoase ce așteaptă să fie cucerite de inimile neînfricate, turațiile excitante ale motoarelor, rampele înclinate în unghi drept, clipele în care stai atârnat cu capul în jos pe motocicletă, rugându-te în sinea ta ca aterizarea să fie una impecabilă, mii de ore de antrenamente epuizante, sute de răni superficiale, zeci de accidente, oase rupte și tăieturi sângerânde, o singură șansă să-ți transformi visul în realitate și foarte multă adrenalină – asta e viața Renegaților, un grup de patru tineri care și-au dedicat existența sporturilor extreme încă de când au învățat să-și țină echilibrul pe bicicletă, făcând o adevărată artă din asumarea celor mai mari riscuri. Paxton, Landon, Nick și Penna sunt un model de determinare, autocontrol și perseverență pentru tinerii de pe întreg mapamondul. Toți își doresc să fie ca ei și să arate lumii de ce sunt în stare, fără să țină cont de prețul, uneori mult prea mare, ce trebuie plătit în schimbul faimei. Cei patru originali respiră pericol, se hrănesc cu uralele mulțimii și trăiesc pentru senzațiile tari, însă, în culise, acolo unde camerele de filmat nu-i pot surprinde, zâmbetele mult prea strălucitoare pălesc, vulnerabilitatea străpungând aparențele înșelătoare. În ciuda imaginii pe care și-au construit-o cu trudă, și ei sunt oameni în carne și oase, care trebuie să lupte cu proprii demoni ca să supraviețuiască și să-și făurească un final fericit pentru poveștile dramatice ce rămân mereu în umbră.

Însă, înainte să vă vorbesc despre fiecare volum în parte, e necesară o mică contextualizare. Acțiunea celor trei romane se desfășoară pe un iaht de croazieră ce se transformă într-o școală plutitoare pentru zecile de tineri aflați la bord, printre care se numără și Renegații noștri. Astfel, în timp ce fac înconjurul lumii, plănuind cu multă grijă fiecare cascadorie pe care o vor executa pe drum, protagoniștii se bucură și de un program de studiu intensiv, care să-i ajute să rămână la zi, în același timp filmând un documentar despre viața lor aventuroasă. Sună bine, nu-i așa? La fel ca în serialul Disney, O viață minunată pe punte, fără farse, dar cu multe trădări și nopți pătimașe. Rebecca Yarros preschimbă lumea într-o scenă cu un decor exotic pe care își fac de cap personajele ei cuceritoare, care, cu toate că au peste douăzeci de ani, sunt destul de imature, încăpățânate și greu de ținut în frâu atunci când le trece prin minte o idee, dar extrem de simpatice. Și așa cum sunt sigură că intuiți deja, în momentul în care iubirea intervine în povestea lor, totul se năruiește pentru a fi reconstruit cu alte forme și culori. Practic, autoarea ne prezintă două fațete ale aceluiași personaj, un before – în care faima, desfrâul, egoismul  și aroganța primează – și un after – în care devotamentul, dragostea și binele celuilalt sunt pe primul loc.

Primul volum îi este dedicat lui Paxton Wilder, un bărbat atrăgător, bogat, neînfricat, ale cărui cascadorii pe motocicletă îți taie răsuflarea. Însă băiatul nostru de aur are o problemă – riscă să repete anul dacă nu ia note de trecere în următorul semestru. Și cum mintea îi stă doar la salturi și răsuciri mortale, are nevoie de cineva care să-l aducă cu picioarele pe pământ și să-l pună cu burta pe carte. Misiunea îi este încredințată lui Leah, o tânără frumoasă și cu o minte ascuțită, care visează la un nou început. Cu toate că lui Leah nu-i surâde ideea de a-l medita pe unul dintre Renegați, acceptă, bursa ei de studiu depinzând de asta. Firește, după o baie forțată în piscină, câteva certuri și priviri pline de ură, cei doi se îndrăgostesc, dându-și seama că sunt perfecți unul pentru celălalt. Egoul lui Paxton intră serios la apă, influențat de modestia iubitei sale, iar în locul bărbatului superficial, dornic să fie mereu fotografiat și aclamat, rămâne un tânăr sensibil și grijuliu. Însă Renegații sunt puși la grea încercare... Printre ei se află un sabotor care pune viețile tuturor în pericol, Paxton fiind la un pas de moarte. Nimeni nu știe cine ar putea fi, dar trebuie să lucreze în echipă, așa cum fac întotdeauna, ca să-l oprească pe cel care le pune bețe în roate înainte să fie prea târziu.

Cel de-al doilea volum îl aduce în lumina reflectorului pe Landon Rhodes sau Nova, așa cum este cunoscut de fani. De patru ori campion la Jocurile X și mare amator de senzații tari, putem spune că Landon le-a făcut pe toate: a sărit de pe stânci, a coborât cu placa de pe Himalaya, gata să-și frângă oasele, aproape că a atins norii în timp ce făcea kitesurfing, toate astea fără să ezite o clipă, dând dovadă de o stăpânire de sine legendară. Cu toate astea, în momentul în care a zărit-o pe Rachel, fosta sa iubită, care i s-a alăturat lui Leah pe iaht, n-a putut scoate nicio vorbă, curajul dispărându-i cât ai clipi din ochi. Relația lor s-a încheiat cu ceva timp în urmă, lăsând-o pe Rachel pierdută într-un ocean de suferință și furie. Acum, tânăra este hotărâtă să se răzbune, dar oare chiar va reuși? Atracția dintre ei e atât de feroce încât reușește să înfrângă în cele din urmă orice rezistență a trecutului învăluit de minciuni, deschizându-le înainte un viitor strălucit. Aceeași transformare miraculoasă o regăsim și la Landon, care reușește să-și înfrunte demonii, acceptând că a greșit și că viața lui are cu adevărat sens doar alături de femeia pe care o iubește. El e dispus să facă orice ca s-o recucerească, însă inima ei zdrobită nu se lasă convinsă atât de ușor. Amândoi trebuie să învețe cum să comunice din nou unul cu celălalt, lăsând deoparte orgoliul și secretele. Dar iubirea lor ar putea avea consecințe nefaste pentru Renegați, așa că Landon este pus din nou în fața unei alegeri dificile.

Ultima parte a trilogiei îi este dedicată Pennei, singura fată din grupul original al Renegaților. Ea e Rebel, cea mai neînfricată dintre toți, o adevărată îmblânzitoare a înălțimilor și a motoarelor. Însă acum o vedem într-o postură destul de vulnerabilă – un accident cumplit i-a zdruncinat serios încrederea în sine, fiind la un pas să-și piardă viața după ce sabotorul misterios a aranjat o surpriză pentru Renegați în timpul unei competiții. Cu alte cuvinte, volumul prezintă renașterea ei și eforturile pe care le face ca să redevină ea însăși, iubirea jucând și de data asta un rol foarte important. După ce petrece o noapte incendiară alături de un necunoscut pe care l-a agățat într-un bar, Penna are parte de un șoc în momentul în care străinul chipeș apare la bordul iahtului pe post de profesor. Bineînțeles că tensiunea sexuală dintre ei le transformă interacțiunile, ce ar trebui să se limiteze la sala de clasă, într-un adevărat calvar. Fiecare privire e mai grăitoare decât o mie de cuvinte, însă amândoi se joacă cu focul, riscând să fie drastic sancționați dacă cineva le-ar afla micul secret. Dar lucrurile sunt mult mai complicate. Cu toate că Cruz Delgado o ajută pe Penna să se simtă din nou bine în pielea lui Rebel, el alege să păstreze tăcerea cu privire la trecutul său, iar asta le va pune Renegaților, pentru a zecea oară, viața în pericol.

În caz că vă întrebați cine este cel de-al patrulea Renegat, ei bine, el e Nick, omul bun la toate care, după ce a rămas paralizat în urma unei cascadorii eșuate, se ocupă de tot ce înseamnă echipamente pentru prietenii săi. Neputința, frustrarea și furia au fost dificil de depășit, însă Nick i-a avut mereu alături pe Paxton, Landon și Penna, care l-au ajutat să-și dea seama că încă le poate fi de folos. Mai mult decât prieteni, toți patru sunt o familie, fiind mereu acolo unii pentru ceilalți, așa cum părinții lor nu au fost niciodată. Împreună au reușit să treacă prin cele mai cumplite momente, să-și biruiască traumele și au învățat să prețuiască clipele fericite, reușitele și eșecurile, privind lumea ca pe o platformă de lansare spre visurile lor mărețe. Fiecare face parte din povestea celuilalt, fiind mai valoroși uniți, decât separat.

După o recenzie atât de lungă, nu pot să vă mai spun decât că mi-a plăcut la nebunie trilogia, în ciuda clișeelor romantice arhicunoscute. Am citit cu sufletul la gură fiecare pagină, iar răsturnările de situație neașteptate și savuroase mi-au transformat lectura într-o experiență fantastică. Felul în care sunt descrise cascadoriile mi-a dat fiori și pot spune că de mult n-am mai trăit atât de intens o carte, așa că, dacă n-ați făcut-o deja, puneți mâna pe ele cât mai repede. Garantez că nu veți regreta!

COMANDĂ TRILOGIA

Recenziile lui Gică 202 - Paznicul de noapte de Jayne Anne Phillips

Titlu: Paznicul de noapte 

Autor: Jayne Anne Phillips

Editura: BOOKZONE

Titlu original: Night Watch (2023)

Traducere de Justina Bandol

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 3,76 (din 12.046 note)

 

            Pe la 1864, undeva în proaspăta Virginie de Vest, într-un cătun uitat de lume din munți, o mamă își crește fiica de abia trei ani departe de agitația din sud și de la graniță, ajutată de femeia care a îngrijit-o încă de când era în fașă și de văduvele din împrejurimi. Ea (nu are importanță numele) provine dintr-o familie de moșieri și a fost nevoită să fugă de-acasă după ce s-a îndrăgostit de ajutorul de grăjdar, băiatul, devenit bărbat în toată firea, împreună cu care a copilărit. El, rodul iubirii dintre o sclavă și un necunoscut, vrea să-și facă un renume și un nume, ca să-și ceară iubita de soție în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, așa că pleacă la război. După zece ani, o mamă alienată, care refuză să vorbească, și o fiică de treisprezece ani, nevoită să-și asume, la rândul ei, rolul de mamă pentru sora și frații mai mici, se află în trăsura lui Domnu (așa le-a obligat să-l numească), în drum spre azilul Trans-Allegheny.

            Un el și o ea... Doi tineri din clase sociale opuse care s-au iubit și și-au dorit să-și întemeieze o familie, dar care nu au anticipat consecințele războiului. Puteau, probabil, să trăiască fericiți în micul lor cuib, departe de răzmeriță, mereu cu un ochi la necunoscuții care descălecau în sat. Nu au vrut să-și păstreze sentimentele în anonimat, așa că el a decis să se înroleze ca trăgător în trupele din Nord. Nu era nici de partea secesioniștilor, nici a aboliționiștilor. L-au numit unionist, pentru el însă conta doar momentul în care conflictul va lua sfârșit și se va putea întoarce nevătămat și demn acasă. Ei bine, lucrurile nu se petrec întotdeauna așa cum ne dorim... Cauza e, prin definiție, opusul efectului, iar scopul la care tânjești să ajungi se poate pierde pe drum, astfel încât, ca un actant al sorții și, totodată, al propriilor dorințe, poți fi scos în orice moment pe tușă.

            Cum am spus adineauri, numele personajelor nu au nicio importanță. Trăgătorul își caută o nouă identitate, atât pentru propria persoană, cât și pentru soție și copilă. Femeia, cunoscută ca Doamna (pe drum) și domnișoara Janet (la azil) pendulează în permanență între ipostazele de mamă (prin prezența fiicei) și cea de sugară, incapabilă să întocmească o frază coerentă sau să se îmbrace singură. Pe lângă figurile bântuite din prim plan, la Trans-Allegheny se găsește și un paznic de noapte care e prezent la post 24 din 24, invalid de război, cu un petic metalic peste ochi ce-i acoperă țesutul cicatrizat de dedesubt, și un băiețel orfan, căruia i se spune Gâză și care are o slăbiciune pentru obiectele strălucitoare și de valoare ale pacientelor și pacienților, care locuiesc în aripi diferite ale spitalului. Îl mai avem și pe doctorul Thomas Story, care practică tratamentul moral (care a funcționat o jumătate de secol, căzând în cele din urmă în dizgrație) și care obișnuiește să-și scoată adesea pacienții la plimbări cu trăsura sau să-i invite să petreacă cât mai mult timp unul în compania celuilalt, realizându-se astfel o terapie cu efect de ambele părți.

               Romanul lui Jayne Anne Phillips, câștigător de altfel al premiului Pulitzer în 2023, este o cronică despre război care se concentrează asupra victimelor de pe margine. Conflictul militar funcționează de la sine, ca o realitate istorico-rasială, însă lupa este pusă asupra celor care sunt implicați indirect în răzmeriță. Satul unde s-au retras cei trei protagoniști este adesea vizitat de inși cu gânduri necurate, care le violează pe femeile singure și le jefuiesc locuințele, punându-se stăpâni peste ce nu este al lor de drept. Bărbații plecați pe front, care nu mai reușesc să trimită scrisori acasă, sunt socotiți morți, satele și orașele devenind niște ținuturi ale văduvelor, lipsite de protecție, care adesea trebuie să se împotrivească hoților și violatorilor. Se poate spune că femeile singure duc propriul lor război, tot împotriva bărbaților, dar nu pentru o cauză, ci pentru supraviețuirea lor și a odraslelor lipsite de apărare.

 Și pentru că măștile cad, societatea scindăndu-se între călăi și victime, fiecare are posibilitatea să renunțe la propria identitate sau să și-o asume pe a celuilalt. Ca printr-un caleidoscop, nuanțele și rolurile se mută și se inversează, instaurându-se un haos care se va reorganiza doar în momentul în care perechile se vor regăsi. Mai mult decât un roman de dragoste sau despre război, „Paznicul de noapte” este o radiografie a societății de la acea vreme, punând sub microscop și categoriile sociale pe care istoria, scrisă sau nu de învingători, le-a neglijat. Aceasta este, metaforic și realistic vorbind, doar una dintre poveștile celor care nu au reușit să-și spună povestea.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 79 - Cine moare, cine minte de Amelia Kahaney

Titlu: Cine moare, cine minte

Autor: Amelia Kahaney

Editura: BOOKZONE

Titlu original: All the Best Liars (2022)

Traducere de Mihaela Apetrei

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,78 (din 2.955 note)

 

„Lucrurile pe care toate trei și le vor aminti cel mai mult din timpul petrecut împreună pe dealurile uitate de lume din Termico, în California, sunt strălucirea și arșița și sentimentul de a rămâne prizoniere acolo, captive sub un dom invizibil de sticlă. Pentru că deșertul este un loc unde înveți să aștepți, sechestrat și încins, agitându-te inutil până când îți pierzi tot entuziasmul. Este un loc unde ar trebui să te retragi, un climat pentru cei care și-au trăit deja viața, care au visat mult înainte să se resemneze. Orice tânăr — orice om cu minte — va vrea să plece.”

Au fost odată ca niciodată trei prietene – cele mai bune prietene – care visau să părăsească pentru totdeauna orașul natal și să-și făurească un cu totul alt destin, departe de familiile disfuncționale și arșița ucigătoare a deșertului californian. Brie, Rain și Syd au fost ca trei surori, nedespărțite, mereu gata să cerceteze necunoscutul și să pornească într-o aventură fascinantă, sperând în fiecare clipă că într-o bună zi vor vedea cu proprii ochi cât de verde e iarba de dincolo de granița orașului Termico. Nădăjduiau că, dacă vor reuși să scape din colivia în care au crescut, perspectivele și  posibilitățile uluitoare ce se vor ivi la orizont le vor ajuta să înflorească împreună și să se bucure de un viitor tihnit și plin de divertisment. Însă viața e la fel de imprevizibilă ca furtunile de nisip. Anii au trecut în zbor, iar camaraderia lor s-a spulberat în vânt, fiecare fată urmându-și propria cale. Brie și-a câștigat un loc printre elevele populare, banii, hainele de firmă și energia inepuizabilă transformând-o în sufletul petrecerilor; Rain și mama ei au câștigat o sumă uriașă la loterie, ajungând cea mai bogată familie din regiune; iar Syd a rămas aceeași fată silitoare, simplă și modestă, care muncește zi și noapte ca să poată pleca la facultate. Dar invidia și ranchiuna sunt un izvor nesecat de răutate și agresivitate îndreptate împotriva celor care nu se potrivesc șabloanelor impuse. Doar știți vorba aia: cine se aseamănă se adună, cu precizarea că, uneori, lucrurile capătă o turnură nefastă pentru toți cei implicați direct sau indirect.

            În prezent, o întâmplare tragică tulbură liniștea cetățenilor din Termico – casa familiei Walsh a luat foc în toiul nopții și se pare că Brie a fost prinsă înăuntru. Sărmana fată n-a avut nicio șansă în fața flăcărilor devastatoare ce au transformat totul în cenușă. Se crede că a fost un accident, însă violența incendiului le dă de gândit autorităților. Cine i-ar fi putut face rău fetei de zahăr, iubită și admirată de întreaga comunitate? Firește, dacă luăm în calcul ipoteza conform căreia focul a fost pus cu bună știință, atunci trebuie să aruncăm o privire asupra anturajului tinerei. Brie nu era tocmai un îngeraș, fiindcă, adesea, în casa ei erau organizate petreceri demențiale, udate din belșug cu alcool, presărate cu o gamă variată de droguri și condimentate cu scene lascive, înnebunitoare pentru niște adolescenți în călduri. Hotărâtă întotdeauna ca lucrurile să iasă așa cum își dorește, Brianna se reîmprietenește cu Rain, pe care o învață cum să-și trăiască viața de bogătașă, îndepărtând-o pe aceasta de Syd. Fiind mereu a doua în ierarhia fostului lor grup, Rain găsește în tovărășia lui Brie adrenalina de care are nevoie, începând să o imite în felul cum se îmbracă sau cum vorbește. Însă cele două sunt mult mai asemănătoare, ambele confruntându-se cu situații familiale foarte complicate. Din toată treaba asta, Syd a ieșit cea mai șifonată, fiind din nou aruncată în anonimat, pierzându-și cea mai bună prietenă, dar și pe băiatul de care era îndrăgostită și pe care aceeași Brie i l-a suflat de sub nas. Prin urmare, fata avea toate motivele să-și dorească să scape de aroganta și hoața de Brie. Dar chiar așa de simplu să fie totul? Suspect e și faptul că Rain nu e de găsit, după toate semnele părând că a fugit din oraș în aceeași noapte în care a ars casa familiei Walsh. Niciuna nu are vreun alibi valabil, iar poliția e hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat.

Acțiunea romanului „Cine moare, cine minte” e structurată pe două planuri, prezent, în care suntem martorii morții Briannei și anchetei ce a urmat, și trecut, când sunt derulate evenimentele dinaintea incendiului, acest plan fiind cel mai important. Cu toate că cele trei fete iau pe rând cuvântul, expunând câte o frântură din evenimentele ce au culminat cu moartea Briannei pentru a completa imaginea de ansamblu, Syd rămâne vocea principală. Însă rolul său de protagonistă e eclipsat de Brie, care atrage toate personajele în jurul ei ca un magnet, fiind atât catalizatorul, cât și elementul destabilizator ce sădește discordia în paradis. De fapt, fetele sunt niște arhetipuri clar delimitate. Brie e fata cool, care vrea să-i aibă pe toți la degetul mic, folosindu-se de orice tertip ca să îndrepte situația în favoarea ei. Rain e fata fără o personalitate prea strălucitoare, care caută să se identifice cu cineva mai puternic, fiind dispusă să renunțe la anumite valori morale ca să aibă parte de notorietate. Iar Syd e umbra, fata care suferă în tăcere, mintea ce analizează și cântărește toate posibilitățile înainte să acționeze, ceea ce o face cu atât mai periculoasă pentru celelalte două, care acționează impulsiv. Însă, orice poziție ar adopta, toate au ceva de ascuns, secrete și minciuni care, odată dezvăluite, vor porni un adevărat război.

Amelia Kahaney scrie un thriller copleșitor, în care dorința de libertate, invidia și gelozia își împletesc firele, formând un cocktail Molotov de aparențe și minciuni ce răstoarnă lumea cu susul în jos. Ritmul destul de lent al evenimentelor și episoadele repetitive mi-au pus puțin răbdarea la încercare, însă, în ciuda faptului că povestea e puțin clișeică, finalul mi-a dinamitat orice așteptare, lăsându-mă mască. Am primit catharsisul de care aveam neapărată nevoie și, în același timp, am rămas cu niște semne de întrebare, având în vedere că epilogul lasă loc de speculații și continuări.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 77 - Vamps. Academia vampirilor de Nicole Arend

Titlu: Vamps. Academia vampirilor 

Serie: Vamps (#1)

Autor: Nicole Arend

Editura: BOOKZONE

Titlu original: Vamps: Fresh Blood (2022)

Traducere de Valentina Georgescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 3,47 (din 2.779 note)

 

            Îl privesc pe tata cum se îndepărtează în grabă, lăsându-mă singur în creierii munților, doar cu bagajul și rachetele pentru zăpadă ce ar trebui să mă ajute să înaintez prin nămeții uriași spre locul de întâlnire. Mă apropii de ei și simt cum mi se zbârlește părul pe ceafă, și nu din cauza frigului. Toți își ațintesc ochii întunecați asupra mea, nările le freamătă, printre buze li se întrezăresc colții ascuțiți, iar corpul li se contractă, adoptând postura de luptă. Nu sunt ca ei, iar ei știu asta prea bine. Își ciulesc urechile, ascultând ritmul inimii mele, bum, bum, bum, din ce în ce mai repede, pe măsură ce frica pune stăpânire pe mine. Pentru ei sunt o jucărie, o pradă nenorocită care a venit de bunăvoie să-i fie sfâșiată beregata. Nu mă vor aici, și, sincer să fiu, nici eu nu-mi doresc să fiu aici. Am fost aruncat fără veste într-o lume pe care n-o înțeleg, dar pe care sunt obligat să mi-o însușesc ca să supraviețuiesc. Trebuie să uit că sunt om, să dau cu piciorul celor optsprezece ani de viață normală ca să fiu demn de moștenirea mamei mele. Trebuie să accept că sunt vampir și să le demonstrez că nu sunt atât de ușor de ucis.

            Printre crestele ninse ale Alpilor Elvețieni, foarte bine camuflată și aproape imposibil de reperat de către dușmani, se află prestigioasa Academie Vamps, unde, timp de secole, vampirii au avut parte de cea mai strictă și atentă instruire, în așa fel încât, după absolvire, să poată ocupa funcții importante în sistemele de informare și apărare mondiale sau să preia afacerile și pozițiile părinților, ducând renumele familiei mai departe. Păstrând multe dintre practicile de predare medievale pe care le îmbină cu tehnologia avansată a secolului al XXI-lea, profesorii de la academie se îngrijesc ca fiecare student să-și îmbunătățească abilitățile ce le definesc specia, Zborul, Lupta corp-la-corp, Vindecarea, Folosirea manipulării și constrângerii și Înțelegerea mecanismelor politice fiind doar câteva dintre cursurile pe care tinerii vampiri trebuie să le parcurgă pentru a completa cele trei piscuri de pregătire. Însă toți trebuie să învețe un lucru esențial – cum să se comporte ca un om, cum să-și țină în frâu poftele, ca să nu cadă în capcana nesațului sângelui și să dezlănțuie un masacru în toată regula de fiecare dată când interacționează cu așa-zisa pradă. Au nevoie de mult autocontrol ca să reziste tentațiilor sangvine și să se împotrivească mirosului metalic, îmbietor, ce îi înnebunește, transformându-i în adevărate fiare. Chiar și pentru vampirii experimentați e o reală provocare, darămite pentru un grup de tineri neantrenați și răsfățați, care, nici bine intrați pe porțile academiei, sunt hotărâți să răstoarne totul cu susul în jos. Iar atunci când cea mai mare ispită vine de bunăvoie în cercul lor, le e imposibil să se mai opună dorințelor mistuitoare.

            Ispita e Dillon, oaia rătăcită care a nimerit fără voie în mijlocul unei haite de lupi hămesiți, gata oricând să se năpustească la gâtul lui. Fiind nevoit să părăsească ferma izolată și liniștită din Irlanda unde a crescut doar alături de tată, el ajunge student la Vamps, pășind într-o lume pe care n-o cunoaște și n-o înțelege. Ați putea crede că e o greșeală, însă nu este... Locul său e la academie, în ciuda împotrivirilor vehemente din partea celor mai influenți vampiri din consiliul școlii, care, nu întâmplător, sunt și părinții colegilor săi din primul pisc. Dar ce caută un om la Vamps? Ei bine, Dillon e un dhampir, adică pe jumătate om și pe jumătate vampir, singurul specimen născut din împreunarea unei nemuritoare cu un om de rând. Trăind optsprezece ani ca o ființă umană, protagonistul nostru e pe bună dreptate îngrozit de schimbările ce au survenit peste noapte în viața sa, numai din cauză că mama pe care n-a întâlnit-o niciodată a aranjat să meargă la Vamps încă de când era mic. Acum n-are încotro decât să se obișnuiască cu dormitul într-un sicriu, ingerarea sângelui și cu hipersensibilitatea simțurilor.

Din clipa în care renunță la alimentele obișnuite și începe să se hrănească cu sângele pus la dispoziție de către școală, au loc și mai multe modificări. Partea umană se estompează, iar monstrul din interior iese la suprafață, preluând controlul. La fel ca ceilalți, Dillon capătă o frumusețe nepământească, iar sângele său, proprietăți unice, fiind mai puternic decât al tuturor studenților din academie, ceea ce-l pune într-un mare pericol. Nimeni nu-l vrea aici, dar toți îi vor sângele, fiind  mult prea valoros pentru lumea vampirilor ca să fie irosit sau să cadă în mâinile cui nu trebuie, dar, în ciuda protecției, tentativele de răpire se înmulțesc. Noroc că printre cei unsprezece vampiri cu care trebuie să colaboreze pentru a duce la bun sfârșit sarcinile date de profesori sunt și câțiva dispuși să-i devină prieteni. Sade, Cora, Jeremiah și Angelo, cel din urmă când nu e ațâțat de izul delicios al sângelui lui Dillon, îl ajută să afle mai multe despre descendența sa și despre propriile abilități. Însă nici măcar ei nu pot înfrunta ostilitatea evidentă din partea celorlalți. Rivalitatea, invidia și aroganța sunt la ordinea zilei printre vampirii care provin din familii străvechi și care au fost antrenați să devină lideri. Dar sângele e cel care vorbește și decide la Vamps, iar Dillon urcă pe scara ierarhică, devenind VA, conducătorul grupului, fapt ce stârnește și mai multă nemulțumire și ură.

„Vamps. Academia vampirilor” e unul dintre acele romane intense, foarte alerte, pe care pur și simplu îl devorezi. Nicole Arend construiește un univers violent, sângeros, învăluit în umbre și mistere, pe care îl populează cu o serie de personaje bine conturate și exploatate. Mi-a plăcut mult că autoarea nu l-a creat pe Dillon ca pe un papă-lapte, oprimat și batjocorit de toți, ca abia în final să devină eroul mult așteptat și să le rupă oasele tuturor, așa cum se întâmplă de obicei în romanele de genul, ci l-a plasat undeva la mijloc, luând în calcul natura sa duală, fiind de la bun început un erou, chiar dacă într-o lume pe care n-a interiorizat-o. El parcurge un drum inițiatic de la intrus la adaptat, acceptând în cele din urmă că e mai mult vampir decât om. Totuși, Dillon e liber spre deosebire de celelalte personaje, care sunt în dezavantaj, toate fiind supuse unor presiuni imense din partea familiei; toate luptându-se cu proprii demoni care, uneori, sunt mult mai greu de învins. Prestanța, averea și puterea necesită sacrificii, iar, adesea, asta înseamnă ca fiii și fiicele să asculte orbește de părinți, să se lase manipulați și constrânși să facă lucruri josnice și dezonorante, doar pentru a salva „onoarea” neamului. Cel mai bun exemplu în acest sens sunt Åsta, Celeste și Bram – în pofida aurei negative, Bram Dănești mi s-a părut un caracter deosebit, fiind român –, care au fost transformați în mașinării de luptă, în instrumente letale în mâinile taților lor avizi de control.

Destul de greu dau peste romane în care scenele sunt zugrăvite în stil cinematografic, dar „Vamps” pare un film zugrăvit prin cuvinte. Cu toate că narațiunea e omogenă, cadrele se succed exact ca într-o peliculă cinematografică, noțiunea de timp fiind complet suspendată, fapt pentru care am avut senzația că se întâmplă prea multe într-un interval prea scurt. Imaginile vii, personajele fascinante, intriga complexă, ritmul precipitat, adolescenții sexy, idilele complicate, secretele bine tăinuite și mult sânge proaspăt, toate astea fac din „Vamps. Academia vampirilor” un YA Fantasy de cinci stele.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 70 - Adevărul nu contează de Amy Tintera

Titlu: Adevărul nu contează 

Autor: Amy Tintera

Editura: BOOKZONE

Titlu original: Listen for the Lie (2024)

Traducere de Constantin Dumitru Palcus

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 397

Media pe Goodreads: 4,12 (din 155.128 note)

 

            Nu eu am fost... Nu eu am ucis-o! Am pierdut șirul dăților în care am rostit aceste cuvinte. Doar pentru că nu-mi amintesc ce s-a întâmplat în acea noapte blestemată, asta nu înseamnă că sunt o ucigașă. Dar nimeni nu mă crede... Toți au impresia că sunt vinovată, că ascund ceva, un secret cumplit. Toți mă privesc de parcă aș fi o tornadă într-o sticlă, gata să spulbere pereții subțiri ce o țin închisă și să dezintegreze orice i-ar apărea în cale. Ba mai rău, se uită la mine cu suspiciune, de parcă aș fi vreo dezaxată care o să le înfigă o furculiță în gât doar pentru că au avut îndrăzneala să o fixeze cu ochii lor plini de acuzații mute. Poate că așa și e... Poate că sunt o dezaxată, poate că sunt o criminală, dar nu pentru că mi-am ucis prietena, ci pentru că mă gândesc nonstop cum ar fi să-i omor pe toți cei care îmi pun în cârcă o crimă pe care nu am comis-o. Nici eu nu știu ce să mai cred, însă oricâte schelete aș dezgropa ca să aflu ce s-a petrecut atunci, în mintea comunității tot eu voi fi inculpata, fiindcă adevărul nu contează.

            Savvy a fost găsită zăcând în iarbă, cu rochia sfâșiată și plină de sânge, o imagine traumatizantă pentru familie și pentru toți aceia care au iubit-o pe fata frumoasă, populară, glumeață și înflăcărată. Tânăra de douăzeci și patru de ani a fost ucisă cu brutalitate, și toată lumea din Plumpton știe cine este vinovata. În acea noapte fatidică, Savvy nu era singură. Martorii spun că au văzut-o certându-se cu prietena ei, Lucy, ambele dispărând de la nunta la care participau. A doua zi, Savvy era moartă, iar Lucy a fost găsită rătăcind pe șosea, acoperită din cap până-n picioare cu sângele prietenei sale. Din momentul în care poliția a pus asupra ei eticheta de suspectă de crimă, atitudinea comunității din orașul ei natal s-a schimbat radical. Dacă până atunci ambele fete erau privite cu admirație și invidie, acum, una este privită cu milă și compasiune, iar cealaltă, cu ură și furie. Dar, pentru că dovezile nu au fost suficiente, Lucy nu a fost pusă sub acuzare. Dorind să scape de ochii plini de resentimente ai oamenilor, protagonista noastră se mută în Los Angeles, lăsând în urmă casa, soțul, familia, absolut tot ce-i amintește de moartea lui Savvy.

Cinci ani, de atât a fost nevoie ca trecutul s-o prindă din urmă pe Lucy și să-i distrugă viața pentru a patra oară. Cu o zi înainte să se întoarcă în Plumpton, pentru aniversarea bunicii sale, ea pierde încă o dată tot. Este concediată, iar iubitul ei, Nathan, află că și-a ucis prietena, și toate astea din cauza unui podcast, Ascultă minciuna, cu Ben Owens. Este vorba despre un podcast ce se ocupă cu elucidarea cazurilor de crimă nerezolvate, iar Lucy, prin complotul bunicii sale, ajunge să stea de vorbă cu Ben, în speranța că acesta va putea afla adevărul, fiindcă orice ar spune ceilalți, nu ea a ucis-o pe Savvy. Cei doi pornesc investigația, recompunând evenimentele din noaptea respectivă, înlăturând obstacolele și săpând adânc pentru a descoperi cine minte, însă lucrurile se complică puțin atunci când între Lucy și Ben se înfiripă ceva mai mult decât un simplu parteneriat detectivistic.

Amy Tintera scrie un thriller psihologic după o rețetă clasică – crima declanșează, de fapt, acțiunea cărții, pretextul ce compune intriga caracterizată de anchetă, procesul căutării criminalului fiind cel mai important. Mai mult decât atât, „Adevărul nu contează” e un roman despre cum poți construi un criminal. Lucy ajunge să-și dorească să-i ucidă pe toți, imaginându-și cele mai inventive metode de a o face, din cauză că nimeni nu are încredere în ea. Toată lumea, inclusiv familia, îi repetă la nesfârșit că ea este singura care ar fi avut motive s-o ucidă pe Savvy, având în vedere altercația de la nuntă. Însă cei din jur caută  doar un țap ispășitor, fără să asculte și versiunea ei, fără să-i acorde timp să se vindece și să-și amintească ce s-a întâmplat atunci. Practic, Lucy devine sacul de box al comunității, iar întoarcerea ei după cinci ani stârnește nemulțumiri și frică. Însă ea este puternică, nu se lasă doborâtă de nimic, nădăjduind în continuare că va fi exonerată de orice acuzație.

Cu alte cuvinte, „Adevărul nu contează” e o lectură ușoară și lejeră, destul de alertă, dar superficială pe alocuri – mai ales în ceea ce privește construcția personajelor, care sunt toate niște copii trase la indigo, doar protagoniștii, adică Lucy și Ben, având o oarecare profunzime ce-i scoate în evidență – plină de mincinoși și secrete, și cu un final neașteptat, dar puțin cam tras de păr. Eu am citit-o într-o după-amiază și v-o recomand dacă sunteți în căutarea unui roman relaxant, perfect pentru o zi mohorâtă de toamnă.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 67 - Cine minte primul de Ashley Elston

Titlu: Cine minte primul 

Autor: Ashley Elston

Editura: BOOKZONE

Titlu original: First Lie Wins (2024)

Traducere de Bogdan Ghiurco

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 398

Media pe Goodreads: 4,05 (din 393.347 note)

 

            Aș începe prin a vă spune că am absolut tot ce mi-aș putea dori vreodată, un job provocator, care îmi aduce suficienți bani ca să pot pleca oriunde în lume și s-o iau de la capăt (dacă situația o cere); un iubit fidel, care ar muta și munții doar să mă vadă fericită; o casă superbă, parcă desprinsă dintr-un roman și un grup de prieteni minunați, care îmi sunt alături în ciuda comportamentului meu bizar. Știu... sună clișeic, dar asta e viața mea, un clișeu imens, fiindcă eu nici măcar nu exist. Evie Porter e una dintre multele măști pe care mi le-am creat de-a lungul timpului pentru a duce la bun sfârșit sarcinile ce mi-au fost încredințate. Am devenit o maestră a minciunilor, am reușit de fiecare dată să mă ascund la vedere, păcălindu-i pe cei care și-au făcut un țel din a pune laba pe mine. Însă, așa cum știți deja, minciuna are picioare scurte, iar secretele, oricât de adânc le-ai îngropa, tot ies la iveală la un moment dat. Am de îndeplinit o misiune, dar, de data asta, s-ar putea ca eu să fiu cea trasă pe sfoară... Rămâne de văzut cine va câștiga cursa nebună, pornită de o voce fără trup, pe care am ascultat-o orbește, crezând că îmi vrea doar binele.

            Din cauza talentelor ei nu tocmai onorabile, Evie, așa cum este cunoscută în prezent, intră într-o belea de zile mari, fiind la un pas să fie arestată și închisă pentru tâlhărie și fraudă. Însă norocul, întrupat în persoana detectivului Sanders, dă peste ea, ajutând-o să scape de pârnaie și oferindu-i posibilitatea unui loc de muncă extrem de bine plătit, o ofertă ce i-ar putea rezolva toate problemele survenite în urma morții mamei sale. Rămasă singură pe lume, fata nu are altă alternativă decât să accepte „ajutorul” domnului Smith, capul unei rețele dubioase, un străin care rămâne mereu în umbră, având grijă să-i livreze printr-un mesager instrucțiunile pentru misiunile pe care le are de îndeplinit și banii ce i se cuvin. Pe parcursul a zece ani, fata își perfecționează stilul de operare, învață să-și asume identitățile pe care i le indică șeful ei, construind personalități potrivite, în așa fel încât să nu trezească nici cea mai mică suspiciune. În momentul de față, sarcina lui Evie este să afle secretele lui Ryan Sumner, un bărbat care întoarce multe capete, dar care e implicat în niște afaceri murdare. Însă atunci când inima intervine în procesele creierului, lucrurile o iau complet razna... Și uite așa Evie ajunge să fie împărțită între misiune și dragostea pe care i-o poartă lui Ryan.

            Nu vă faceți griji, „Cine minte primul” nu este nici pe departe un roman de dragoste. Fără să facă apel la criminali săriți de pe fix și crime ce șochează prin atrocitatea lor, Ashley Elston scrie un thriller amețitor, plin de suspans și mister, în care niciodată nu știi cine spune adevărul și cine minte. Romanul este structurat pe două planuri, trecut și prezent, capitolele care o prezintă pe protagonistă înainte să adopte identitatea lui Evie Porter făcând lumină asupra alegerilor sale de-acum. De fapt, cartea are la bază câteva întrebări foarte simple, al căror răspuns este întotdeauna complicat: Până unde ești dispus să mergi dacă ai pierdut totul? Câte măști poți purta până să uiți cine ai fost cu adevărat? Sau merită să riști totul pentru a-ți aminti constant de cea care ai fost cândva? Evie duce un război cu sine, pe de-o parte dorindu-și să lase totul baltă și să-și ia din nou numele pe care nu l-a mai folosit de mult, ceea ce este imposibil, din cauza faptului că de acel nume este legată o crimă, pe de alta, fiind gata să construiască noi identități, doar ca să se știe la adăpost. Însă, în momentul în care se îndrăgostește de subiectul misiunii sale, altceva devine vital pentru ea... Și anume, demascarea tâlharului domn Smith, cel care a transformat-o într-o marionetă. Principala regulă ca o misiune să iasă ca la carte interzice implicarea emoțională, dar Evie continuă să se comporte ca o ființă umană, să simtă și să-și dorească să trăiască cu adevărat. Iar acest lucru va fi posibil doar cu înlăturarea capului rețelei din care face parte.

            „Cine minte primul” a fost una dintre cărțile pe care le-am citit în vacanță, și tot ce pot spune e că mi-a plăcut mult felul în care autoarea și-a construit personajele și cum a dirijat firul narativ, orientând evenimentele, puțin nerealiste pe alocuri, spre un deznodământ neașteptat. Dacă vreți să aflați cine este Evie cu adevărat și să luați parte la misiunile ei incitante și periculoase, puneți mâna cât mai repede pe romanul lui Ashley Elston și pregătiți-vă pentru un carusel de senzații tari.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 65 - Menajera e cu ochii pe tine de Freida McFadden

Titlu: Menajera e cu ochii pe tine 

Serie: Menajera (#3)

Autor: Freida McFadden

Editura: BOOKZONE

Titlu original: The Housemaid Is Watching (2024)

Traducere de Mihaela Apetrei

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,93 (din 187.522 note)

 

            Ne-a fost frică de ea... Am iubit-o și urât-o în același timp, i-am apreciat curajul și hotărârea de a face ordine într-o lume modelată de mâinile de fier ale bărbaților abuzivi, capi ai familiilor care au impresia că știu ce e mai bine pentru consoartele lor, chiar dacă asta înseamnă să le zvânte în bătaie sau să le sechestreze în casă, doar pentru că sunt mânați de niște instincte barbare și bolnave de a controla totul, de la cuvintele pe care au voie să le rostească bietele martire pe care le numesc „soții”, până la cerceii pe care au voie să-i poarte. Dar, mai presus de orice, ne-a fost dor de ea și de personalitatea ei puternică. Din primele două volume, ne-am obișnuit cu felul ei de a fi, mereu gata să treacă la acțiune, nesuportând nedreptatea și violența masculilor, așa-zișilor ALFA, care instaurează un regim de teroare în propriile lor case. Însă acum, în al treilea volum, lucrurile stau altfel... Ea nu mai apare ca o menajeră-justițiară care, aproape asumându-și rolul unui dumnezeu ce umblă printre muritori, le plătește abuzatorilor cu aceeași monedă, ci o cunoaștem pe femeia casnică, mama supra-protectoare care, păstrând amintirea trecutului zbuciumat, un portofoliu gros al celor pe care i-a înlăturat în drumul spre libertate, trăiește prezentul așa cum n-a mai făcut-o niciodată. Sunt sigură că v-ați dat deja seama despre cine e vorba...

            Millie a avut un singur vis – să aibă grijă de propria gospodărie, să-și crească copiii cu dragoste, departe de imaginea celei care a fost cândva, și să ducă o viață tihnită alături de cel pe care îl iubește. Zis și făcut. După 14 ani în care a făcut curățenie prin casele și viețile altora, protagonista noastră se mută împreună cu Enzo, soțul ei, și cu cei doi copii, Ada și Nico, într-o casă veche, dar frumoasă, fiind pregătită să înceapă un nou capitol. Chiar dacă situația lor financiară nu e roz, reușesc să angajeze o menajeră, ca Millie să se poată odihni așa cum se cuvine. Dar problemele familiei Accardi abia acum încep. Să spunem doar că vecina sexy, foarte băgăcioasă și enervant de frumoasă, cam tulbură apele. Suzette este o scorpie veritabilă care își tratează soțul ca pe un cățeluș, flirtând fără rușine cu Enzo, care răspunde avansurilor ei fără perdea, ceea ce o face pe Millie să creadă că soțul ei o înșală. Încrederea ei nemărginită în Enzo începe să se clatine, primind lovitura de grație atunci când chipeșul italian recunoaște că a comis o crimă, care, la prima vedere, pare un omor din dragoste. Jonathan, soțul lui Suzette, este găsit înjunghiat, zăcând într-o baltă de sânge în propria sufragerie. Toate dovezile îl incriminează pe grădinar, însă, așa cum bănuiți deja, lucrurile nu sunt atât de simple precum par.

Freida McFadden construiește al treilea volum al seriei „Menajera” ca pe un puzzle în care mai multe piese se potrivesc în același loc, fiecare dând alt curs poveștii. Cu toate că Millie e protagonista romanului, pasivitatea ei o trimite în plan secund, lăsând impresia că e o marionetă în propria sa existență. Dintr-o justițiară care știa tot ce mișcă, ajunge o femeie înconjurată de secrete. E deposedată de identitatea de menajeră, rămânând doar cu atribuțiile de mamă care se confruntă cu lucruri obișnuite, precum plata facturilor, un băiat neastâmpărat cu probleme la școală și o fiică mult prea inteligentă pentru vârsta ei, mereu conștientă de trecutul care o bântuie, fiind secondată de apariția Marthei, femeia angajată de Enzo să deretice prin casă, în așa fel încât Millie să se poată ocupa de serviciu și copii. Dar aici apare o confuzie, subliniată chiar și de titlu, „Menajera e cu ochii pe tine”. Care menajeră? Și pe cine urmărește? Două întrebări ce ne dau de gândit, încurcând și mai tare ițele. Un aspect interesant al poveștii e că, de data asta, imaginea bărbatului în general, pe care o prezintă Millie, oscilează între violență și blândețe sub influența acțiunilor lui Enzo, care iese din anonimat, primind un rol principal. Perspectiva se schimbă și în ceea ce privește poziția femeii. Ea nu mai e o victimă, ci devine (poate) la fel de perfidă ca bărbatul, acoperindu-l, mințind cu nonșalanță și profitând de orice avantaj pe care-l poate obține.

În ciuda faptului că „Menajera e cu ochii pe tine” începe ca un roman de familie ce nu promite prea multe, pe parcurs se transformă într-un thriller plin de suspans, cu un fir narativ complicat, răsturnări de situație neașteptate și cu un final clasic, dar cu un puternic impact emoțional. E o lectură alertă, chiar dacă pe alocuri se mai împotmolește, insistând mult pe aceleași lucruri ce, în esență, parcă nu au sens, cu personaje vechi și noi, vieți distruse și speranțe spulberate, minți ușor de manipulat, frică și dorințe doar pe jumătate împlinite, dar, mai înainte de toate, un adevăr crunt, care, de-ndată ce iese la iveală, poate zdrobi și cele mai puternice inimi.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 80 - Regina roșie de Juan Gomez-Jurado

Titlu: Regina roșie 

Serie: Antonia Scott #1

Autor: Juan Gomez-Jurado

Editura: BOOKZONE

Titlu original: Reina Roja (2018) 

Traducere de Mălina Panait

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 512

Media pe Goodreads: 4,10 (din 25.451 note)

 

Nu știu dacă s-au aliniat astrele sau dacă e doar mâna destinului, dar cert e că am ajuns să citesc două rescrieri după Sherlock Holmes, una după cealaltă, cu câteva zile pauză între ele. Ce-i drept, în ultima vreme avem de-a face cu o adevărată avalanșă de romane „holmesiene”, unele evident din sfera Thrillerului, precum „Cuvântul e crimă”, de Anthony Horowitz, „Diavolul și apa întunecată”, de Stuart Turton, sau „Obscuritas”, de David Lagercrantz, despre ultima am scris chiar săptămâna trecută, iar altele abordând chiar genul Science-Fiction, și aici cel mai bun exemplu cred că e „Portalul Albuquerque”, de Peter Clines. După cum putem observa din câteva căutări pe Goodreads, se pare că majoritatea autorilor care utilizează această formulă sunt de origine anglo-saxonă, adică mai mult sau mai puțin conaționali cu marele Arthur Conan Doyle. Însă există și câteva situații excepționale, în care fenomenul și-a depășit granițele, reușind să se infiltreze atât în literatura europeană nordică, cât și în sfera Crime-ului iberic. Așadar, astăzi facem o călătorie în însorita Spanie, acolo unde vom urmări intriga din „Regina roșie”, de Juan Gomez-Jurado, primul volum al trilogiei „Antonia Scott”.

  Antonia Scott este o persoană foarte specială, pentru că mintea ei este capabilă să facă asocieri incredibile, într-un timp extrem de scurt. Ea vede tipare acolo unde alții nu observă nimic și ține minte detalii pe care ceilalți le trec cu vederea, indexând astfel, în propriul creier, tot ceea ce există sau se mișcă în jurul ei. Chiar dacă pare că ea are o abilitate pozitivă, lucrurile nu stau tocmai așa, pentru că poate retrăi moartea unei persoane dragi de fiecare dată când se gândește la aceasta. Datorită aptitudinilor sale excepționale, Antonia a făcut cândva parte dintr-o agenție secretă de investigații, cercetând și rezolvând nenumărate cazuri de crimă. Dar la ultima ei anchetă ceva a mers prost, incredibil de prost, iar de atunci femeia refuză să mai facă parte din proiectul pe care foarte puțini oameni îl cunosc sub numele de „Regina Roșie”.

  Dar s-o lăsăm pe protagonista noastră în pace deocamdată și să ne concentrăm atenția asupra lui Jon Gutiérrez, un polițist care are parte de o zi plină de surprize nefericite. Mai întâi, a fost prostituata aia pe care a vrut s-o ajute, plasând 375 de grame de heroină în mașina proxenetului, o operațiune pe care chiar „săraca fată” a filmat-o și a distribuit-o pe tot internetul. Pe urmă, de parcă nu era suficient că trebuia urgent să-și dea demisia de la locul de muncă, nemernicii l-au acuzat și de trafic de droguri, o faptă care aduce cu sine câțiva ani buni de închisoare. Iar acum, în timp ce se gândea că nu va mai gusta poate niciodată minunata tocană de pește făcută de mama lui, a apărut și tipul ăsta ciudat care-și zice Mentor și care spune că, totuși, ar putea scăpa cu mâinile curate. Însă există o singură condiție... Gutiérrez trebuie să meargă la Antonia Scott acasă și s-o convingă să revină în joc, pentru că răul pare să planeze din nou deasupra Madridului.

  Sincer, trebuie să vă spun că am doar cuvinte de laudă despre această carte, pentru că este scrisă extraordinar de bine. În primul rând, avem parte de doi protagoniști ieșiți din tipar, care mi-au devenit foarte repede simpatici. Ei nu sunt detectivi fără cusur, ci niște persoane cu probleme, care se confruntă zilnic cu partea negativă a vieții. Există frustrări, există regrete, există chiar și clipe în care eroina se gândește la sinucidere, fapt care apare de altfel chiar în prima frază a poveștii. În al doilea rând, avem de-a face cu un personaj negativ care știe cum să opereze, ce vrea să transmită prin omorurile lui și cine trebuie să plătească cu adevărat pentru acestea. Mai mult decât atât, ucigașul trimite la clasicul arhetip din Thrillerele cu tentă religioasă, la psihopatul care este condus de o idee mai puternică decât propria sa rațiune. Cât despre ritmul alert, care nu te lasă nici să respiri, sau despre atenția minuțioasă a autorului la detalii, asemeni personajului său, nici nu mai are rost să vorbesc...

   Pe de o parte, roman detectivistic plin de suspans, pe de alta, o poveste despre doi oameni ajunși pe marginea prăpastiei, „Regina roșie” reprezintă o proză provocatoare, în care eterna confruntare dintre bine și rău este dusă la un alt nivel. Astfel, cel care va reuși să fie cu un pas înaintea celorlalți va obține, în final, victoria, pentru că doar cea mai iscusită minte va putea pune capăt unui masacru de proporții uriașe. Deși nu a trecut mult timp de când am terminat cartea, abia aștept să mă apuc de „Îngerul negru”, pentru că aventura noastră nu se termină nicidecum aici, iar Gomez-Jurado pare să ne fi pregătit multe surprize în cazul în care vom decide să-i continuăm seria.

             

COMANDĂ CARTEA 

Lore de Alexandra Bracken

Titlu: Lore 

Autor: Alexandra Bracken 

Editura: BOOKZONE

Traducere de Oana Stănescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 640 

 

O dată la fiecare 7 ani, începe Agon. Drept pedeapsă pentru o rebeliune trecută, nouă zei din panteonul Greciei Antice sunt forțați de Zeus să cutreiere Pâmântul timp de 7 zile ca muritori, vânați de urmașii unor familii străvechi, toți nerăbdători să-i ucidă, să le ia puterile și să devină nemuritori.

Cu mult timp în urmă, Lore Perseous a fugit din această lume brutală după ce familia ei a fost ucisă cu cruzime de o familie de vânători rivală, întorcând astfel spatele gloriei eterne promise de vânătoare. De mulți ani, Lore încearcă să nu cedeze în fața dorinței de a se răzbuna pe bărbatul, acum devenit zeu, pe care îl consideră responsabil pentru moartea familiei ei.

Totuși, când următoarea vânătoare începe în New York, doi participanți îi cer ajutorul: Castor, un prieten din copilărie pe care îl credea mort de multă vreme și Atena, una dintre ultimii zei originali.

Zeița îi propune o alianță împotriva dușmanului lor comun și o metodă prin care poate ieși definitiv din Agon. Dar decizia lui Lore de a-și lega destinul de soarta Atenei și de a reîncepe vânătoarea va avea un preț mortal – și nu se știe dacă va fi suficient pentru a opri ascensiunea unui nou zeu a cărui putere poate îngenunchea întreaga umanitate.

COMANDĂ CARTEA