Titlu: Moștenirea
Autor: Howard Linskey
Editura: NICULESCU
Titlu original: The
Inheritance (2022)
Traducere de Evelina
Selea
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 368
Media pe Goodreads: 4,17
(din 232 note)
Să te trezești
peste noapte unicul moștenitor al unei averi considerabile poate fi o lovitură
năucitoare, un vârtej amețitor de sentimente provocat de antiteza dintre suferința
sfârșitului funest al unui membru al familiei, oricât de îndepărtat ar fi respectivul,
și posibilitatea unui nou început pentru cei care rămân, încă o vreme, în lume.
Durerea, șocul, neputința în fața morții și, în cele din urmă, resemnarea sunt
acompaniate de îndoială și scepticism, ajungând să te întrebi la fiecare pas: De
ce eu? Dar mai ales de teama că vei fi aruncat într-un război inegal, în care
inamicul sunt celelalte rude care se materializează din neant, doar ca să pună
mâna pe o parte cât de mică din moștenire. Însă cel care și-a petrecut mare
parte din existență transformându-și pasiunea într-o adevărată comoară știe cum
să aranjeze lucrurile, în așa fel încât să te pună la adăpost din calea
hienelor nesătule, având în vedere că tu ești singurul care poate descuia ușile
ferecate ale unui trecut întunecat și învăluit în mister. Responsabilitatea
moștenirii cade acum pe umerii tăi, la fel și îndeplinirea cu sfințenie a
ultimelor dorințe ale răposatului, indiferent de natura acestora. Fie că e
vorba despre cum și unde vrea să fie înmormântat, fie de vânzarea unor
proprietăți sau donarea unor sume semnificative de bani către cine știe ce
fundație, misiunea ta e să faci tot ce-ți stă în putință ca să împlinești
cerințele testamentare. Dar dacă sarcina pe care o primești presupune să scotocești
după cadavre și să găsești un criminal? Ce ai face? Ai da bir cu fugiții? Sau ți-ai
pune mintea la contribuție ca să pui indiciile cap la cap și să pornești pe
urmele ucigașului de acum treizeci și mai bine de ani?
Evelyn Moore, una dintre cele mai cunoscute romanciere din
Marea Britanie, și nu numai, s-a stins din viață, lăsându-i nepoatei sale
întreaga avere și o sarcină dificilă de rezolvat. Înainte ca Sarah, la rândul
ei scriitoare de romane polițiste, să-și primească moștenirea, trebuie să afle
cine a ucis-o pe Lucy Woodfell, prietena din adolescență a mătușii sale. Cu
toate că nu era apropiată de Evelyn, Sarah își asumă rolul de detectiv și
pornește o anchetă pe cont propriu, hotărâtă să afle cine, când, unde și cum a
ucis-o pe Lucy. Meticulozitatea și inteligența cu care îmbină amănuntele,
reasamblând tabloul din trecut, îi face de rușine pe polițiștii care au lucrat
pe-atunci la caz și care s-au mulțumit să arunce vina în cârca primului nefericit
ieșit în cale. În ciuda faptului că tânăra a fost ucisă cu mai bine de treizeci
de ani în urmă, protagonista noastră e determinată să afle adevărul,
folosindu-se de articolele vechi din ziare, declarațiile rudelor și
prietenilor, plus mărturia lui David Young, bărbatul debil psihic care și-a
bătut iubita până a lăsat-o fără suflare și care a fost trecut în capul listei
de suspecți. Însă ițele sunt mult mai încurcate decât par la prima vedere, iar
Sarah trebuie să refacă tot drumul, discutând din nou cu toți cei implicați în acest
caz enigmatic. Ați fi tentați să spuneți că Sarah face asta pentru bani...
Dimpotrivă, nu banii o atrag în acest cerc vicios, ci dorința de aventură, adrenalina
și imboldul puternic de a prelua povara trecutului și de a face dreptate, dar
și speranța că va reuși să-și termine cel mai recent roman. Ea se mută în
conacul Cragsmoor, o
proprietate impunătoare și somptuoasă, impregnată de istorie și secrete – casa
în care au copilărit Lucy și cei trei frați vitregi mai mari, Oliver, Freddie
și Persephone – pe care mătușa sa l-a cumpărat cu ceva timp în urmă, nădăjduind
că va da peste vreo urmă care să-i spună
ce sa întâmplat cu prietena ei.
Firul narativ din prezent dirijat de Sarah este completat
de cel din trecut, prezentat prin ochii lui Evelyn, o elevă modestă care
visează să fie acceptată în grupul fetelor din vârful ierarhiei. Inițial,
celelalte fete de la internat au făcut tot posibilul s-o facă să se simtă ca o
intrusă în lumea lor exclusivistă și privilegiată, însă, câteva întâmplări mai
târziu, Evie ajunge să se împrietenească cu Lucy și să-și petreacă vacanțele cu
ea. Astfel, facem cunoștință cu familia Woodfell, ai cărei membrii sunt
învăluiți într-o aură rece, distantă și misterioasă. De la părinți, până la
copii, toți au ceva de ascuns, toți sunt rezultatul alegerilor dictate de capul
familiei, care îi mută ca pe niște pioni pe o tablă de șah, în funcție de
interesele familiei. Evie pătrunde în bula lor de cristal, ajungând să facă
parte din familie, și, în același timp, să se afle la ani lumină de clanul
Woodfell.
Autorul evidențiază
din toate punctele de vedere discrepanțele dintre trecut și prezent, mai ales
evoluția personajelor. Dacă în trecut Oliver, Freddie, Sephy și Lucy duceau o
viață perfectă, cel puțin în aparență, singura lor grijă fiind să-i facă pe
plac tatălui sever, chiar dacă asta însemna să-și sacrifice fericirea printr-o
căsătorie aranjată, așa cum a fost în cazul Persephonei, în prezent au ajuns în
postura unor oameni degradați moral, Oliver și Freddie fiind captivi în
ghearele viciilor – droguri și jocuri de noroc –, în timp ce Sephy poartă pe
umeri povara infidelității. Vârsta nu i-a făcut mai înțelepți, ba din contră, i-a
făcut mai nechibzuiți, faptele lor din trecut afectând și următoarele
generații. Dar, dacă Sarah n-ar fi acceptat misiunea încredințată de mătușa ei
cu limbă de moarte, rănile familiei Woodfell ar fi rămas cicatrizate, secretele
adânc îngropate, iar nuditatea trupului nu s-ar fi transformat într-o
pustietate sufletească.
Howard
Linskey construiește un roman mystery gotic, incitant, ce emană o energie
întunecată, așa cum numai în filmele vechi mai întâlnești. Ritmul nu foarte
alert al întâmplărilor îți oferă răgazul de care ai nevoie ca să te implici
activ în ancheta desfășurată de Sarah, să-ți dai cu presupusul, să urmezi
propriile tale piste, ca deznodământul să-ți arate calea cea dreaptă,
neașteptată, plină de revelații grotești și adevăruri dezonorante. Cu toate că
avem destul de multe personaje angrenate în narațiune, autorul așază Conacul Cragsmoor în centrul
lumii, devenind, indirect, și protagonistul
poveștii. Casa, în ciuda faptului că e o simplă construcție din lemn și
cărămidă, a înglobat în structura sa zeci de ani de minciuni, lacrimi și taine
letale, fiind unicul martor al evenimentelor din trecut și cheia elucidării
misterului din prezent. Pentru Lucy și familia ei, conacul a fost aproape o
temniță, pentru Sarah a fost locul unui nou început, atât pe plan personal, cât
și în ceea ce privește cariera, în pofida faptului că nu aparține deloc acelei
lumi în care eticheta și relațiile ierarhice subjugă omenia și bunătatea.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară (alternativ) recenzii despre Martorul durerii și Moștenirea:
