Titlu:
Oameni capabili
Autor: Klas
Ekman
Editura: CRIME
SCENE PRESS
Titlu
original: De kapabla (2020)
Traducere
de Daniela Ionescu
Anul
apariției: 2021
Număr
pagini: 368
Media pe
Goodreads: 3,20 (din 451 note)
Așadar, astăzi, pentru că e rândul meu să-mi dau cu părerea, voi
scrie câteva rânduri despre „Oameni capabili”, romanul de debut al lui Klas
Ekman. Dar, înainte să disec povestea, trebuie să menționez faptul că avem de-a
face cu un volum cât se poate de diferit. Pentru început, este foarte greu să
încadrăm textul într-un gen deja existent. Ar fi foarte simplu să spunem că este
vorba despre un thriller psihologic. Da, ar merge sintagma, dar, din punctul
meu de vedere, nu am face nimic mai mult decât să limităm valoarea cărții,
încadrând-o într-o categorie clișeică. De altfel, nici roman polițist nu pare a
fi. Cred că, deocamdată, cel mai corect ar fi s-o privim ca pe o dramă, însă
trebuie să avem grijă să nu facem confuzia cu genul dramatic sau cu un Romance
cu final nefericit, pentru că, în nici un caz, nu este vorba despre așa ceva.
Romanul nostru începe
cu o frumoasă poveste de dragoste. Johan și Anna sunt foarte fericiți împreună,
așa că își doresc să petreacă cât mai mult timp unul cu celălalt,
împărtășindu-și întâmplările de zi cu zi și făcând dragoste nebunește. Însă, în
paradisul lor emoțional și instinctual, există o mică problemă. Anna este
căsătorită și are doi copii, iar unul dintre ei suferă de o afecțiune psihică, posibil
autism, și, pentru ca băiețelul să nu fie afectat de problemele părinților,
Anna trebuie să renunțe complet la idila cu Johan. Lucru pe care de altfel îl
și face. Gata, escapadele lor au luat sfârșit, iar cei doi părăsesc hotelul unde
au avut parte de ultima aventură, îndreptându-se spre casă. Însă pe drum
bărbatul devine din ce în ce mai isteric și ia naștere o ceartă îngrozitoare
între foștii amanți. Într-un moment de neatenție, mașina lovește ceva, ceva ce
seamănă foarte mult cu o ființă umană.
Existența simplă a celor doi s-a făcut țăndări. Acum ei se
găsesc pe marginea șoselei, privind la cadavrul din șanț, biletul lor sigur spre
cea mai apropiată închisoare. Însă, atunci când vrei să scapi de trecut și când
speri la o viață liniștită, ești dispus să faci sacrificii imense. Oricum
nimeni nu a văzut accidentul, poate, totuși, se poate rezolva acest „mic”
inconvenient. Așa că iei decizia să ascunzi cadavrul și să nu dai de știre
autorităților. Și, odată ajuns acasă, speri ca totul să se fi rezolvat. Dar
lucrurile nu sunt chiar așa de simple, pentru că persoana pe care ai ucis-o are
și ea o poveste și poate există cineva care îi va descoperi la un moment dat
trupul și va dori să afle ce s-a întâmplat cu adevărat în acel loc.
Dacă era vorba despre un roman
polițist clasic, cei doi foști iubiți ar fi căzut, fără nici o problemă, în
rolul ucigașilor. Astfel, la scenariu s-ar mai fi adăugat un investigator
competent, care, într-un final, ar fi reușit să rezolve cazul. Dar Ekman cunoaște
foarte bine aceste modele și tehnici livrești, așa că a decis să schimbe cu
totul ecuația. Aici nu vorbim despre criminali și detectivi, ci doar despre
oameni capabili. Capabili să ucidă, capabili să ascundă o crimă, capabili s-o
mai comită încă o dată dacă e nevoie, capabili de orice. Odată cu accidentul,
protagoniștii noștri coboară din ce în ce mai mult pe scara oamenilor raționali
și angrenați în responsabilitățile sociale, devenind doi excentrici ce își
urmăresc doar propria siguranță. Și, cu fiecare gest tot mai puțin lucid, cei
doi reușesc să-și ridice un infern doar al lor, un loc sângeros și plin de
umbre incriminatoare. În altă ordine de idei, întregul roman l-am perceput ca
pe un film alb-negru, nu am simțit nevoia să atribui culori nici personajelor,
nici descrierilor de locuri sau întâmplări. Poate că m-a influențat și coperta,
dar sunt sigur că această impresie o veți avea și voi, în momentul în care veți
citi cartea.
Și acum, dacă punem totul cap la
cap, putem observa cum Klas Ekman, încercând să se ferească de clișee și dorind
să creeze o poveste nemaiîntâlnită, a reușit să realizeze un antiroman polițist
de toată frumusețea. În acest sens, suspansul nu se datorează în totalitate
unei surse exterioare, ci fricilor și traumelor cu care se confruntă
protagoniștii, iar lumea ficțională, în loc să își găsească echilibrul, pare să
se destrame cu fiecare act necugetat al personajelor, transformându-se într-o
capcană pentru toți cei care cred că pot trece dincolo de lege. Pe lângă asta,
cartea de față reprezintă o ingenioasă comedie neagră, o farsă a destinului
care se va întoarce, tot timpul, împotriva celor de la care a plecat și în care
orcine nu va respecta cu strictețe scenariul va ajunge să-și salveze sufletul
și să-și păstreze integritatea socială.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde a apărut sau urmează să apară, zilele acestea, câte o recenzie despre romanul lui Klas Ekman:
