Titlu: Reykjavík
Autor:
Ragnar Jónasson & Katrín Jakobsdóttir
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu original:
Reykjavík (2023)
Traducere
de George Arion Jr.
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 320
Media pe
Goodreads: 3,74 (din 2.168 note)
În 2018, Bill Clinton și James
Patterson scriu primul lor roman la patru mâini, „În lipsa președintelui”,
urmat în 2021 de „The President's Daughter” (încă netradus la noi). Tot în 2021,
Hillary Rodham Clinton și Louise Penny își unesc forțele într-ale scrisului, publicând
thrillerul politic „Stare de teroare”. Ei bine, în 2023 a venit rândul unei
alte colaborări de succes, tot între un scriitor de renume și un politician, mai
exact între celebrul Ragnar Jónasson și primul-ministru al Islandei, Katrín Jakobsdóttir. Sunt sigur că ați văzut deja cartea,
dacă nu pe rafturile librăriilor, atunci cu siguranță pe diversele site-uri de
știri. Cu toată vâlva ce s-a stârnit în presă și cu o copertă atât de atractivă,
era imposibil să nu ne apropiem și noi de ea, ca să vedem despre ce e vorba și
de unde atâtea cuvinte de laudă, meritate sau nu.
Povestea
noastră începe ca un roman polițist de pe vremuri. O fată de paisprezece ani,
pe nume Lára, își petrece vara anului 1956 pe insula Videy, lângă Reykjavík,
unde lucrează ca menajeră în casa unui cuplu de bogătași. Dar într-un weekend adolescenta
dispare, iar cei doi soți, singurii locuitori de pe insulă, dacă nu-i punem la
socoteală și pe cei din cimitir, nu știu unde a plecat fata, dacă a fost luată
de cineva cu o barcă sau dacă pur și simplu a hotărât să-și piardă urma. Kristjan Kristjansson, polițistul care s-a ocupat la acea vreme de caz, nu a reușit s-o găsească
pe Lára, neavând
suficiente informații, reanalizând an de an aceleași probe și mărturii
învechite. Dar, după treizeci de ani, Valur Robertsson, jurnalist la ziarul Vikubladid, redeschide
cazul după ce primește un apel anonim, de la o femeie care susține că Lára e
moartă și că știe unde se află trupul ei neînsuflețit.
În
timp ce Valur pune indiciile cap la cap, locuitorii capitalei sărbătoresc bicentenarul,
bucurându-se de preparatele tradiționale și de spectacolele organizate de
primărie. În curând aici va avea loc și întâlnirea dintre Reagan și Gorbaciov,
un eveniment așteptat atât de islandezi, cât și de presa din afară. Piața
centrală e plină de decorațiuni pe care nu ai cum să le treci cu vederea,
tortul aniversar de două sute de metri așteaptă să fie tăiat și împărțit, și toți
sunt plini de speranță în suflet, toți, dar nu și Valur, care are parte, în
masa omogenă de oameni, de un accident neprevăzut. Din cauză că nu-și mai poate
continua cercetările, ancheta cade în mâinile surorii lui, Sunna Robertsdottir, care în
prezent își scrie lucrarea de licență, fiind studentă la Literatură Comparată. Pornită
să afle cu orice preț ce s-a întâmplat, de fapt, cu Lára, Sunna ajunge să-i
interogheze pe aceiași indivizi pe care i-a luat la întrebări și fratele ei,
apropiindu-se, cu pași calculați, de adevărul ce așteaptă de trei decenii să
fie scos la lumină.
Lára nu e doar o victimă a propriului
călău, ci și a întregii Islande, a unui stat care nu a reușit să-și pedepsească
ucigașii. Crima apasă pe conștiința publică, e o urmă ce pătează imaginea
imaculată a Reykjavíkului, ba chiar îl condamnă, punându-i în oglindă păcatele din
trecut. Nu doar făptașul e vinovat, ci și toți ceilalți... Polițiștii, pentru
că nu au reușit să-i găsească trupul, politicienii, pentru că au pus bețe-n
roate, intenționat, investigației, iar restul locuitorilor, pentru că au putut
trăi liniștiți cu gândul că vinovatul a fost (și este încă) în libertate. De
asta e nevoie de trei protagoniști care să analizeze faptele, de trei eroi care
să ducă pe rând munca de documentare mai departe, cel din urmă putând, în
sfârșit, să rezolve misterul, să ofere orașului și locuitorilor săi minunatul
și înălțătorul sentiment al purificării.
Așa cum am spus, e un roman (oarecum)
clasic, cu niște personaje de hârtie ce nu-și asumă nicio clipă rolul marilor
detectivi din literatura polițistă. De altfel, protagoniștii lui Ragnar sunt,
în deosebi, indivizi obișnuiți, polițiști sau simpli actanți, care ajung la o
concluzie relevantă abia după ce au analizat și reanalizat întregul scenariu. E
un roman polițist, așa cum ne-am aștepta, dar e și o poveste socială, cu și
despre oameni, în care miza detectivistică oglindește (ficțional) neputințele
unei societăți aparent evoluate. E o lectură cu care mergi la sigur, complexă
și plină de mister, perfectă atât pentru cei avansați într-ale genului, dar și
pentru cei ce pun mâna pentru prima dată pe un roman Crime, curioși cum și de
ce se scriu în continuare astfel de cărți.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul scris de Ragnar Jónasson și Katrín Jakobsdóttir:
