Recenziile Mădălinei 106 - Librăria Les Chats Noirs de Piergiorgio Pulixi (CRIME CLUB)

Titlu: Librăria Les Chats Noirs  

Serie: Librăria Les Chats Noirs (#1)

Autor: Piergiorgio Pulixi

Editura: CORINT FICTION

Titlu original: La libreria dei gatti neri (2023)

Traducere de Cristina Gogianu

Anul apariției: 2026

Număr pagini: 256

Media pe Goodreads: 3,90 (din 4.898 note)

 

Dacă v-a plăcut Clubul Crimelor de Joi, de Richard Osman, am găsit pentru voi romanul perfect. Pe cât de amuzant, pe atât de serios, plin de personaje memorabile și întâmplări ce vă vor pune instinctele de investigatori la grea încercare, răsturnări de situație neprevăzute și o listă lungă de recomandări de romane polițiste, de la clasici precum Agatha Christie, până la autori contemporani precum Valerie Perrin, totul inserat în atmosfera pe de-o parte liniștitoare, pe de alta, tensionată, a unui oraș din Italia, Librăria Les Chats Noirs, un cosy mystery captivant, vă pune pe tavă un mister ce trebuie elucidat neîntârziat. Împletind experiențele personale ale personajelor cu viața colectivă afectată de existența unui criminal în libertate, Piergiorgio Pulixi adaugă o tentă ușor psihologică romanului său, punând accent pe interacțiunea dintre generații și pe modul în care trecutul revine întotdeauna să tulbure prezentul și, în unele cazuri, să elimine complet viitorul.

Marzio Montecristo a fost învățător la școala din oraș. Iubit de copii și apreciat de ceilalți profesori, Marzio știa cum să transforme orice lecție într-o adevărată aventură din care cei mici să acumuleze cât mai multe informații. Însă un incident nefericit, în care au fost implicați pumnii săi și fața unui bărbat care își abuza fizic soția și băiețelul, i-a schimbat definitiv cursul existenței. Deși bărbatul o merita cu vârf și-ndesat, Marzio a fost dat afară de la școală și nevoit să se reprofileze. Protagonistul nostru și-a deschis o librărie, Les Chats Noirs, specializată pe romane polițiste, unde lucrează împreună cu Patricia, o tânără încântătoare și o maestră în aplanarea conflictelor, și de cele două ajutoare blănoase, pisicile negre, Poirot și Miss Marple, cele care au dat și numele magazinului. Chiar și așa, viața lui Marzio e seacă. A devenit un bătrân ursuz care sperie și jignește clienții în cele mai creative moduri, abia ținându-și în frâu nervii și supărarea pe... ei bine... întreaga lume. Însă problemele sale de comunicare se manifestă doar în cazul adulților pisălogi, care îi dau mai mult de furcă decât prichindeii pe care îi dăscălea la școală.

Dar să nu vă închipuiți că acesta este un roman despre viața sordidă a unui individ oarecare într-o librărie. Nici vorbă despre așa ceva! În timp ce Marzio se ia la harță cu orice potențial client, un criminal începe să-și facă de cap prin oraș, lăsând în urmă râuri de sânge și familii distruse. Aidoma unei stafii, ucigașul intră în casele victimelor și îi pune pe locatari în fața unei decizii imposibile – să aleagă cine va muri și cine va trăi. Așa se întâmplă și cu familia lui Lorenzo, un băiețel inteligent, ai cărui părinți au ajuns victimele misteriosului asasin. Tatăl său a fost forțat, cu arma la tâmplă ca să fim mai exacți, să aleagă cine va fi împușcat, soția lui sau Lorenzo însuși. Dar cum instinctul matern este mai puternic decât orice, femeia se  sacrifică, salvându-și astfel copilul. Poliția pornește o anchetă, însă, inițial, pare că trebuie să găsească acul în carul cu fân. Indiciile sunt puține, numărul cadavrelor crește, iar cei rămași în viață refuză categoric să vorbească. Acestea fiind datele problemei, polițiștii implicați în caz sunt neputincioși, prin urmare, este nevoie de ajutoare suplimentare.

În fiecare zi de marți, librăria Les Chats Noirs găzduiește un club de lectură pentru persoanele în etate, pasionate de suspans și mistere. Însă cei care participă la întâlniri au un fler deosebit în a pune lucrurile cap la cap, a găsi tot felul de piste pentru a afla cine este criminalul. Talentul lor nu este nicidecum irosit. Puțin depășiți de situație, anchetatorii, în frunte cu Angela Dima, apelează la mintea scrlipitoare a Detectivilor de Marți, Marzio fiind mesagerul lor. Cine a spus că mai multe minți laolaltă gândesc mai bine a avut dreptate. Având deja un caz rezolvat la activ – o investigație veche, fără rezultat, a fost scoasă din sertarele poliției și adusă pe masa Detectivilor de Marți – bătrânii, urmând scenariile fictive despre care au tot citit, au făcut tot posibilul să scoată apă din piatră seacă, adică să găsească un drum drept printr-un hățiși de incertitudini, iar deznodământul a fost unul cât se poate de surprinzător și neașteptat.

Cu toate că este un om dificil, cu multe probleme de comportament, Marzio Montecristo a fost pe departe personajul meu preferat. Ciondănelile lui cu oamenii ignoranți, care îi calcă pragul librăriei, sunt un deliciu și cred că ar putea umple o carte. Însă nu trebuie să-l judecăm pe Marzio pentru atitudinea sa furibundă. Lumea l-a dezamăgit profund, iar acum încrederea sa în ceilalți e aproape de zero. Însă nu-i putem contesta inteligența și instinctele  pe care le urmează de fiecare dată, chiar dacă asta înseamnă să încalce autoritatea poliției. Scopul său este să facă ordine, dreptate, într-o lume în care domnește haosul. Cu toate că Marzio este protagonistul, nici celelalte personaje nu sunt uitate. Autorul le valorifică pe fiecare, și chiar dacă este un roman scurt, nimeni nu este lăsat deoparte.

Mi-a plăcut foarte mult povestea care, deși simplă, destul de liiară, m-a prins încă de la primele pagini, lăsându-mi impresia că pot interveni oricând să-mi împărtășesc opiniile cu Detectivii de Marți. Am simțit acest roman ca pe un joc de-a detectivii, tratat cu cea mai mare seriozitate. A fost o lectură scurtă și relaxantă, dar intensă, numai bună de citit în weekend. Și asta nu e tot... Dacă v-a plăcut să dezlegați enigme alături de Marzio și tovarășii săi de la clubul de lectură, atunci trebuie să aflați că acesta este primul volum al seriei Librăria Les Chats Noirs.

Un proiect:  

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Piergiorgio Pulixi:

Ciobanul de Azi

Falled

Cărți.Blog

Literatura pe tocuri

Anca și cărțile.ro

Analogii, Antologii

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 121 - Dosarul București de William Maz

Titlu: Dosarul București 

Serie: Bill Hefflin #1

Autor: William Maz

Editura: CORINT

Titlu original: The Bucharest Dossier (2022)

Traducere de Mihaela Sofonea

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 432

Media pe Goodreads: 4,21 (din 537 note)

 

            Pentru noi, românii, Revoluția de la ’89 a reprezentat tranziția de la o societate închistată în practicile unui stat polițienesc, condusă după principiile unui construct politic abuziv și eronat, de care până la acea vreme s-au dezis, în liniște sau prin mici revolte, restul țărilor ce se aflaseră în umbra idealului comun, la una democratică, capitalistă, compatibilă cu visurile de libertate ale cetățenilor și cu interesele de îmbogățire ale viitorilor oligarhi și pioni politici. Unii dintre noi au prins epoca neagră și își amintesc cu nostalgie sau stupoare de cozile interminabile la alimente, munca în cooperative sau despre cei trei „F” optzeciști (frig, foamete și frică). Însă alții, ca și mine, născuți în anii ’90 sau chiar 2000, înțeleg perioada comunistă doar prin relatările celor ce-au trăit-o sau prin intermediul cărților, filmelor și documentarelor din sau despre acea vreme. Ei bine, când vine vorba despre cei din exterior, în cazul de față despre americani, România Ceaușistă se prezintă aidoma unui spațiu exotic, unui stat asuprit care ar trebui și merită să-și spună iarăși și iarăși povestea.

            După ce profesorul Andrei Pincus, expatriat și agent secret, este descoperit ucis în propria locuință, injectat într-o nară cu o otravă imposibil de identificat, CIA pornește o nouă operațiune clandestină, trimițând pe teren, adică în România, un spion care să dea de urmele asasinului de la Securitate. Astfel, Bill Hefflin, analist și (pe ultima sută de metri) agent operativ, este trimis la București, orașul în care a copilărit până la vârsta de opt ani, atunci când a fost nevoit să se întoarcă, alături de părinți, în Grecia, țara lor natală. Dar omul nostru mai are un motiv să pornească la drum, fiindcă Boris, agentul dublu care-i transmite informații, și despre a cărui identitate nu știe nimic, l-a invitat la rândul lui în România, pentru că lucrurile încep să se agite și e sigur că în curând aici se va scrie ISTORIE.

            Ajuns pe meleagurile noastre, Hefflin redescoperă locurile unde a copilărit, făcând o plimbare prin Parcul Cișmigiu, pe care-l comparase adesea cu Central Park din New York, dar a cărui mireasmă unică-n lume îl făcuse atâția ani să viseze la acasă, și intrând în fosta casă de pe Strada Sirenelor, acolo unde tanti Bobo, țiganca din vecini, îi citise mamei sale viitorul în ceașca de cafea, și în apropierea mărului unde se jucase cu Pușa de-a prințesa neînfricată și calul ei nărăvaș, fetița căreia-i promisese de când se știuse dragostea. Dar odată cu plecarea lui, magia se destrămase, iar cei doi iubiți, Adam și Eva care se regăsiseră în toate lumile în care trăiseră până atunci, o luaseră brusc pe căi separate. Din tot ce a fost cândva, a rămas doar o carte numită „Pușa”, scrisă de Fiii (Vasili, numele său real, pe care nu reușise să și-l pronunțe), ca dovadă a sentimentului puternic care-l bântuie până și astăzi.

            Iar acum să revenim în istorie, fiindcă Bucureștiul e în clocot și mai este foarte puțin până când masele vor începe să se revolte. Ca orice american asumat, agentul nostru știe că poate obține aproape tot ce-și dorește împărțind câteva pachete de Kent în stânga și-n dreapta. Românii tânjesc după lucruri de afară și nu dau înapoi atunci când vine vorba despre țigări de calitate sau de câteva sticle de Whisky, pentru care unele femei sunt dispuse chiar să se prostitueze. Până și chelnerii și femeile de serviciu de la Athenee Palace sunt agenți de la Securitate. Pe parcursul romanului, ca să avem acces la întregul eveniment, Hefflin călătorește din capitală la Timișoara, acolo unde încep revoltele, și înapoi la București, unde generalul Milea este asasinat (sau își ia viața), și unde soții Ceaușescu sunt prinși și condamnați la moarte de către o instanță judecătorească aleasă în ultimul moment. Fuga celor doi este narată ca o parodie în care toți cei care vor să le dea o mână de ajutor Elenei și lui Nicolae sunt de fapt cei ce vor să scape cât mai repede de ei, ca să nu intre în vizorul poporului întărâtat.

            Debutând ca un roman cu și despre spioni, în stilul lui John le Carré, cu microfoane și agenți dubli la tot pasul, continuând ca o frescă ficționalizată a Revoluției din ’89, ilustrată prin personaje reale și imaginate și spații cheie, ambalat spre final într-o poveste de dragoste ce reamintește de capodopera lui Mircea Eliade, „Dosarul București” constituie un volum plin de emoții și acțiune, în care adevărul personal este plasat în centrul creației literare. Lumea lui William Maz este scindată între frumos și grotesc, între eros și decadență, instituindu-se ca un spațiu al regăsirii atât al sinelui, cât și al propriului trecut. Printre gloanțe, otrăvuri și artă, România renaște, pregătită pentru viitorii conducători despre care se crede c-o vor aduce, în deceniul ce vine, pe drumul cel bun.

COMANDĂ CARTEA