Titlu: Ultima
problemă
Autor: Arturo
Pérez-Reverte
Editura: CRIME
SCENE PRESS
Titlu original:
El Problema Final (2023)
Traducere de
Laura Drăghici
Anul apariției:
2025
Număr pagini:
302
Media pe
Goodreads: 3,64 (din 8.466 note)
Ne spunem povestea prin tatuajele de
pe spate și brațe sau colierul cu ancoră sau cruce de la gât, ne dăm de gol
prin posturile rigide și ticurile nervoase și ne ascundem intențiile în spatele
privirilor împietrite și zâmbetelor ostile. Suntem măștile pe care le privim în
ochi, chipurile care ne urmăresc sau sunt urmărite de la ferestre. Purtăm cu
noi vinovăția ca pe un veșmânt însângerat pe care-l poate întrezări doar jertfa
care urmează să fie înjunghiată pe altar. Suntem suma reacțiilor noastre,
rezultatul a ce am fost și ce am vrea să fim, prinși între „acum e momentul” și
„poate data viitoare”. Gesturile și acțiunile, consecințe ale gândurilor
ascunse, pot fi surprinse doar de cei care știu unde și cum să privească. Culpa
e mantia ce ne apasă umerii, bolovanul care o va lua, elementar, la vale. Nu ne
putem camufla la nesfârșit, nu ne putem ascunde, pentru că o minte brici va fi
capabilă să observe și să analizeze detaliile din decor, prinzându-ne,
înlănțuindu-ne și pregătindu-ne pentru ghilotină. Sherlock nu e un personaj, ci
o abilitate, e puterea de a ajunge la revelație doar după ce ai pus mâna pe
cele două necunoscute și ai realizat că rezultatul combate logica, dându-ți
seama că revelația, simplă sau complexă, îți face cu ochiul din cea mai
strălucitoare rază de soare.
Pe Utakos, o insuliță din Marea
Ionică, din apropiere de Corfu, în hotelul doamnei Auslander, urmează să se
petreacă o crimă. Victima va fi una dintre vizitatoarele din Anglia, și anume
Edith Mander, prietena și tovarășa de călătorie a lui Vesper Dungas, o văduvă
cu o avere inestimabilă care plănuise să facă un circuit prin Europa. Femeia se
va spânzura... Mda, am zis crimă, este clar că nici noi, nici personajele
noastre, nu credem în posibilitatea unei sinucideri. Prin urmare, restul
oaspeților trec pe lista cu suspecți... Doamna Auslander, proprietara hotelului
și insulei, Gerard, așa-proclamatul majordom, principalul ajutor al bătrânei, Evangelia
și Spiros, chelnerii de la restaurantul de la parter, doctorul Karabin, originar
din Turcia, aflat în concediu pe meleagurile elene, Paco Foxá, un scriitor de
romane polițiste care și-a încercat norocul cu narațiunile enigmă, după care a
realizat că la publicul modern prind cel mai bine ficțiunile de Serie Neagră, Pietro
Malerba, un producător de seriale TV de succes, Najat Farjallah, actriță, diva
care simte pe an ce trece cum își pierde din frumusețe, Hans și Renate Klemmer,
un cuplu de nemți aflat în concediu, și, nu în ultimul rând, Hopalong Basil,
actorul (de 65 de ani) care l-a jucat pe Sherlock Holmes în cincisprezece
filme, un vlăjgan cu chipul și statura pe care ai putea oricând să le confunzi
cu cele ale detectivului din povestirile și romanele lui Sir Arthur Conan
Doyle.
Și, la îndemnul lui Paco Foxá,
Hopalong Basil își reintră în rolul lui Sherlock Holmes, pregătit să răstoarne
(mental) hotelul cu susul în jos ca să pună mâna pe ucigaș. Numai că personajele
noastre (mai mult sau mai puțin vinovate) sunt pregătite pentru o anchetă ca la
carte, astfel încât inculpatul nu pică cu una, cu două, în ghearele
detectivului cu lupă, pipă și vioară. Și pentru că Sherlock are nevoie de un
ajutor pe măsura lui dr. Watson, îl cooptează pe Foxá, care știe cel mai bine
ce gust are o intrigă detectivistică de primă-mână. Comparând dovezile cu
descoperirile lui Holmes din nuvelele polițiste, cuplul de anchetatori ajunge
la niște raționamente logice (aproape) imbatabile, reamintindu-și, nu chiar în
ultimele clipe, că până și Sherlock a avut rivali care l-au depășit și
(aproape) ucis. Hopalong se percepe ca pe un părinte al detectivilor din toate
timpurile, singurul protagonist (asumat) capabil să rezolve (după deceniile cu
zeci de subgenuri literare) un mister cu camera încuiată.
Arturo Pérez-Reverte revalorifică,
printr-o parodiere modernă, romanul polițist de altădată. Literatura de consum,
în care a fost încadrat cu succes, și-a deschis granițele, invitându-l să-și
găsească locul în canon. Genul, abordat în Biblie prin fraticid și în tragedia
lui Sofocle prin urmele misterioase din nisip ale lui Ajax, apoi de FM
Dostoievski, în „Crimă și pedeapsă”, își întinde tentaculele dinspre literatura
clasică spre cea modernă, regăsindu-și un cotlon întunecat și în postmodernism.
Personajele de față sunt conștiente că existența lor se rezumă doar pe hârtie,
că destinul lor este deja scris de mâna unui alt autor, așa că își preiau
rolurile, jucând aceeași piesă la nesfârșit. Altfel spus, Hopalong Basil este
caracterul în care se deghizează Sherlock Holmes pentru a tranzita vremurile, aspirând
la noile mistere ce-și cer dezlegarea. Esența justului se regăsește în enigme,
veridicul fiind împopoțonat cu zeci de ghirlande de probabil și posibil.
Realitatea capătă sens prin misterele ce-ți pun piedică de pe aleile obscure,
prin străinul ce-ți face semn cu degetele la buze să-l urmezi pe calea pavată
cu „cine?”, „cum?” și „de ce?”.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Arturo Pérez-Reverte:
