Titlu: Cine moare, cine minte
Autor: Amelia Kahaney
Editura: BOOKZONE
Titlu original: All the
Best Liars (2022)
Traducere de Mihaela
Apetrei
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 416
Media pe Goodreads: 3,78
(din 2.955 note)
„Lucrurile
pe care toate trei și le vor aminti cel mai mult din timpul petrecut împreună
pe dealurile uitate de lume din Termico, în California, sunt strălucirea și
arșița și sentimentul de a rămâne prizoniere acolo, captive sub un dom
invizibil de sticlă. Pentru că deșertul este un loc unde înveți să aștepți,
sechestrat și încins, agitându-te inutil până când îți pierzi tot entuziasmul.
Este un loc unde ar trebui să te retragi, un climat pentru cei care și-au trăit
deja viața, care au visat mult înainte să se resemneze. Orice tânăr — orice om
cu minte — va vrea să plece.”
Au fost
odată ca niciodată trei prietene – cele mai bune prietene – care visau să
părăsească pentru totdeauna orașul natal și să-și făurească un cu totul alt
destin, departe de familiile disfuncționale și arșița ucigătoare a deșertului californian.
Brie, Rain și Syd au fost ca trei surori, nedespărțite, mereu gata să cerceteze
necunoscutul și să pornească într-o aventură fascinantă, sperând în fiecare
clipă că într-o bună zi vor vedea cu proprii ochi cât de verde e iarba de dincolo
de granița orașului Termico. Nădăjduiau că, dacă vor reuși să scape din colivia
în care au crescut, perspectivele și posibilitățile
uluitoare ce se vor ivi la orizont le vor ajuta să înflorească împreună și să se
bucure de un viitor tihnit și plin de divertisment. Însă viața e la fel de
imprevizibilă ca furtunile de nisip. Anii au trecut în zbor, iar camaraderia lor
s-a spulberat în vânt, fiecare fată urmându-și propria cale. Brie și-a câștigat
un loc printre elevele populare, banii, hainele de firmă și energia
inepuizabilă transformând-o în sufletul petrecerilor; Rain și mama ei au
câștigat o sumă uriașă la loterie, ajungând cea mai bogată familie din regiune;
iar Syd a rămas aceeași fată silitoare, simplă și modestă, care muncește zi și
noapte ca să poată pleca la facultate. Dar invidia și ranchiuna sunt un izvor
nesecat de răutate și agresivitate îndreptate împotriva celor care nu se
potrivesc șabloanelor impuse. Doar știți vorba aia: cine se aseamănă se adună,
cu precizarea că, uneori, lucrurile capătă o turnură nefastă pentru toți cei
implicați direct sau indirect.
În prezent, o întâmplare tragică tulbură liniștea
cetățenilor din Termico – casa familiei Walsh a luat foc în toiul nopții și se
pare că Brie a fost prinsă înăuntru. Sărmana fată n-a avut nicio șansă în fața
flăcărilor devastatoare ce au transformat totul în cenușă. Se crede că a fost
un accident, însă violența incendiului le dă de gândit autorităților. Cine i-ar
fi putut face rău fetei de zahăr, iubită și admirată de întreaga comunitate?
Firește, dacă luăm în calcul ipoteza conform căreia focul a fost pus cu bună
știință, atunci trebuie să aruncăm o privire asupra anturajului tinerei. Brie
nu era tocmai un îngeraș, fiindcă, adesea, în casa ei erau organizate petreceri
demențiale, udate din belșug cu alcool, presărate cu o gamă variată de droguri
și condimentate cu scene lascive, înnebunitoare pentru niște adolescenți în
călduri. Hotărâtă întotdeauna ca lucrurile să iasă așa cum își dorește, Brianna
se reîmprietenește cu Rain, pe care o învață cum să-și trăiască viața de
bogătașă, îndepărtând-o pe aceasta de Syd. Fiind mereu a doua în ierarhia
fostului lor grup, Rain găsește în tovărășia lui Brie adrenalina de care are
nevoie, începând să o imite în felul cum se îmbracă sau cum vorbește. Însă cele
două sunt mult mai asemănătoare, ambele confruntându-se cu situații familiale
foarte complicate. Din toată treaba asta, Syd a ieșit cea mai șifonată, fiind
din nou aruncată în anonimat, pierzându-și cea mai bună prietenă, dar și pe
băiatul de care era îndrăgostită și pe care aceeași Brie i l-a suflat de sub
nas. Prin urmare, fata avea toate motivele să-și dorească să scape de aroganta
și hoața de Brie. Dar chiar așa de simplu să fie totul? Suspect e și faptul că
Rain nu e de găsit, după toate semnele părând că a fugit din oraș în aceeași
noapte în care a ars casa familiei Walsh. Niciuna nu are vreun alibi valabil,
iar poliția e hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat.
Acțiunea
romanului „Cine moare, cine minte” e structurată pe două planuri, prezent, în
care suntem martorii morții Briannei și anchetei ce a urmat, și trecut, când sunt
derulate evenimentele dinaintea incendiului, acest plan fiind cel mai important.
Cu toate că cele trei fete iau pe rând cuvântul, expunând câte o frântură din
evenimentele ce au culminat cu moartea Briannei pentru a completa imaginea de
ansamblu, Syd rămâne vocea principală. Însă rolul său de protagonistă e
eclipsat de Brie, care atrage toate personajele în jurul ei ca un magnet, fiind
atât catalizatorul, cât și elementul destabilizator ce sădește discordia în
paradis. De fapt, fetele sunt niște arhetipuri clar delimitate. Brie e fata
cool, care vrea să-i aibă pe toți la degetul mic, folosindu-se de orice tertip
ca să îndrepte situația în favoarea ei. Rain e fata fără o personalitate prea
strălucitoare, care caută să se identifice cu cineva mai puternic, fiind
dispusă să renunțe la anumite valori morale ca să aibă parte de notorietate.
Iar Syd e umbra, fata care suferă în tăcere, mintea ce analizează și cântărește
toate posibilitățile înainte să acționeze, ceea ce o face cu atât mai
periculoasă pentru celelalte două, care acționează impulsiv. Însă, orice
poziție ar adopta, toate au ceva de ascuns, secrete și minciuni care, odată
dezvăluite, vor porni un adevărat război.
Amelia
Kahaney scrie un thriller copleșitor, în care dorința de libertate, invidia și
gelozia își împletesc firele, formând un cocktail Molotov de aparențe și
minciuni ce răstoarnă lumea cu susul în jos. Ritmul destul de lent al
evenimentelor și episoadele repetitive mi-au pus puțin răbdarea la încercare,
însă, în ciuda faptului că povestea e puțin clișeică, finalul mi-a dinamitat orice
așteptare, lăsându-mă mască. Am primit catharsisul de care aveam neapărată
nevoie și, în același timp, am rămas cu niște semne de întrebare, având în
vedere că epilogul lasă loc de speculații și continuări.
