ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Fata din vecini. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Fata din vecini. Afișați toate postările

marți, 2 ianuarie 2024

Recenziile lui Gică 154 - Fata din vecini de Jack Ketchum


Titlu: Fata din vecini 

Autor: Jack Ketchum 

Editura: BEHEMOT

Titlu original: The Girl Next Door (1989)

Traducere de Bogdan Nicolae Ghiurco

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 262

Media pe Goodreads: 3,94 (din 38.890 note)

 

Uneori, cel mai îngrozitor monstru este însuși omul. Deși literatura și cinematografia s-au concentrat, îndeosebi, asupra vampirilor, vârcolacilor și stafiilor, adică asupra unor imagini spectrale și diforme care să evoce groaza, adevărata teroare ia naștere, în cele mai bizare chipuri, din tenebrele minții umane. Ne place să citim despre creaturile nopții care bântuie prin păduri și se strecoară sub pat, urmărim cu interes filmele horror ca să vedem de ce a fost în stare regizorul și dacă va reuși sau nu să ne bage frica în oase și ne adunăm în jurul focului pentru a ne împărtăși povești și experiențe inexplicabile, tresărind la trosnetele crengilor mișcate de vânt. Însă, oricât de înfiorătoare ar fi istorisirea, trebuie să ținem cont că ea există datorită imaginației noastre, noi suntem cei care o construim și îi dăm o formă rudimentară sau finală.

David nu va uita niciodată ziua în care a cunoscut-o pe Meg. Chiar și după atâția ani, realizat și de două ori divorțat, își aduce aminte de puștiul care-și petrecea timpul pe malul râului, scotocind sub pietrele mâloase după raci, pe care îi aduna în niște conserve ruginite, umplute cu apă, iar apoi le dădea drumul. Prinsese doi pui și o căuta pe mamă, când își făcuse apariția ea. Era cu doi ani mai mare, frumoasă, cu părul roșcat, și venise la el sprintenă ca un băiat, altfel spus, era deosebită, locuise o vreme în New York și mâncase homari. Fiindcă părinții îi muriseră de curând într-un accident, Meg și sora ei, Susan, ajunseseră în grija mătușii lor, Ruth, care locuia, împreună cu cei trei fii ai săi, Donny, Willie Jr. și Ralphie (Woofer) în casa de alături.

Și pentru că David își vizita în fiecare zi vecinii, Donny fiind prietenul lui cel mai bun, ajunsese deseori s-o vadă pe Meg, de la care, fie vorba între  noi, nu prea putea să-și ia gândul. Dar de la un punct Ruth se comportase ciudat, începuse s-o certe pe Meg din cauze reale sau imaginare, ba chiar ajunsese s-o lovească. Și problema e că lucrurile escaladaseră destul de repede, transformându-se într-un joc diabolic, fără reguli, într-o plăcere vinovată, în care își angrenase propriii fii și pe câțiva dintre copiii vecinilor. Ce păruse la început bullying nejustificat se preschimbase într-o corvoadă, Meg devenind un instrument pe care își revărsau cu toții furia, o păpușă care nu fusese conștientă că sforile se aflaseră tot timpul în mâinile celorlalți.

Dar atunci când adulții scapă de sub control, ce putere mai au copiii? Cei trei băieți ai lui Ruth evident că nu contestaseră acuzațiile mamei, ba chiar se implicaseră trup și suflet în pedepsirea tinerei, entuziasmați de următoarea idee a tartorului șef. Ca spectator pasiv, David nu avusese nicio putere asupra demonului, nefiind capabil să împărtășească unui adult rațional grozăviile ce se petreceau în casa familiei Chandler. Oricum, nimeni nu l-ar fi luat în serios, copil fiind, pentru că, în mentalitatea vremii și a locului, cel lovit sigur greșise cu ceva. Meg nu fusese ascultată, toate obiecțiile fiindu-i aspru sancționate, metamorfozându-se treptat într-un trup lipsit de suflet, de care ceilalți se foloseau pentru a-și satisface fanteziile bolnave. Dar, într-un final, jocul trebuia să se termine, iar întrebarea e dacă, după toate chinurile îndurate, fata supraviețuise și putuse să aibă o viață normală în continuare.

Poate că ați fi tentați să spuneți, pe bună dreptate, că am dat prea multe spoilere, că am stricat (probabil) surpriza. Ei bine, nu e chiar așa... Romanul lui Jack Ketchum a fost inspirat de un caz real, al morții Sylviei Likens, o tânără maltratată și ucisă de tutorele ei, Gertrude Baniszewski. Chiar dacă povestea de față ne este livrată ca o ficțiune, totuși are și o componentă True Crime, extrem de greu de digerat. Dacă cunoști date despre cazul adevărat, poate că nu vei fi luat pe sus de evenimente. Dar, în necunoștință de cauză, nu-ți vine să crezi de unde a plecat și la ce s-a ajuns. Legat de stil, am regăsit în „Fata din vecini” maniera tranșantă a lui Clive Barker și inocența din scrierile lui John Saul. Și acum, după acest coșmar de aproape 300 de pagini, pot să adaug cartea pe lista cu cele mai oribile lecturi, alături de „Beția sângelui”, de Dean R. Koontz, și „Evanghelia după Satan”, de Patrick Graham. O recomand, n-o recomand, depinde de cât de puternici sunteți emoțional, dar dacă tânjiți după o provocare serioasă, atunci e ce trebuie, evident, cu avertismentul de rigoare.


COMANDĂ CARTEA