Titlu:
Crimă la Oxford
Autor:
Ruth Ware
Editura:
TREI
Titlu
original: The It Girl (2022)
Traducere
de Monica Vlad
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 560
Media
pe Goodreads: 3,86 (din 231.625 note)
Mesaj pentru Hannah Jones referitor la cazul
Strangulatorului din Pelham...
Nici măcar nu mă obosesc
să-l deschid. Știu deja ce conține. Este doar unul dintre sutele, poate chiar
miile, de e-mailuri pe care le-am primit din acea noapte îngrozitoare. Toți vor
să-mi ia un interviu; toți vor informații ca să scrie cine știe ce articole de
doi bani despre viețile unor oameni pe care nu i-au cunoscut niciodată. Toți
vor știri de senzație, însă nimănui nu-i pasă cât de multă suferință produc
întrebările lor nerușinate. De zece ani mă împotrivesc hărțuirilor ziariștilor
și reporterilor care au impresia că înțeleg prin ce am trecut. Dar, în
realitate, habar n-au... Habar n-au cum
e să-ți găsești cea mai bună prietenă ucisă într-o cameră de cămin; habar n-au
cum e să răspunzi ore în șir la interogatoriile polițiștilor; habar n-au cum e
să fii Martorul principal și să bagi la închisoare un om, posibil, nevinovat;
habar n-au cum e să te străduiești din răsputeri să-ți construiești o familie,
o carieră, o nouă existență, pe rănile ce nu se vor închide niciodată. Ei nu
știu cum e să ai coșmaruri în fiecare noapte, cum e să ai senzația că acel chip
angelic te urmărește pretutindeni. Nu știu cum e atunci când memoria îți joacă
feste din cauza șocului, ștergând detalii importante ce mi-ar fi putut aduce,
într-o oarecare măsură, pacea mult visată. Ei nu știu și poate că nu vor afla
niciodată... Nici eu n-aș fi vrut să aflu... Dar acum toate fac parte din
ființa mea. Sunt sfâșiată fără milă între un trecut plin de momente frumoase,
ce anunța un viitor strălucit, dar care, din păcate, a fost curmat de o mână
criminală, și un prezent incert, plin de remușcări și îndoieli. Trebuie să fiu
tare, dacă nu pentru mine, atunci pentru micuța viață ce crește în interiorul
meu.
Ruth Ware revine în lumina reflectoarelor, de această dată cu un
thriller incitant, care, deși e scris după o rețetă clasică, vă va cuceri din
prima cu o poveste bine închegată, scene de un realism impresionant și
personaje atent construite, astfel încât să formeze o paletă variată de
caractere și comportamente. Autoarea surprinde cât se poate de bine viața
studenților dintr-un campus al Universității Oxford, petrecerile demențiale ce
încep imediat după apusul soarelui – firește, după terminarea cursurilor – și
se încheie în zorii zilei următoare; jocurile senzuale desfășurate într-o
cameră de cămin, care aproape întotdeauna se termină cu unul dintre participanți
în pielea goală; întâlnirile de studiu; activitățile extracuriculare; pasiunile
secrete și mistuitoare; relațiile
nepotrivite dintre studente și profesori; nopțile fierbinți și dezmățate, și,
bineînțeles, aspectele mai puțin plăcute ale coexistenței unor tineri care
caută să se distreze cât pot de mult în anii de relativă libertate pe care îi
mai au, înainte să-și găsească o slujbă și să se așeze la casa lor – invidie,
gelozie, ură, resentimente și altele mult mai rele. Ruth Ware nu scapă nimic
din vedere, printre toate inserând și o crimă – am putea-o numi „perfectă” – al
cărei motiv a rămas învăluit într-un oarecare mister. Da, cineva a fost acuzat
și închis, însă firul narativ este mult mai încâlcit decât pare la prima
vedere, autoarea trimițându-ne nu o dată pe o pistă greșită, pentru că, așa cum
v-ați obișnuit deja, toți au ceva de ascuns.
Ajunsă în campusul Pelham din Oxford, Hannah e puțin dezorientată.
Totul e nou, nu cunoaște pe nimeni, iar bucuria pe care o simte că în sfârșit a
ajuns aici este umbrită de nesiguranță. Despachetându-și lucrurile în camera de
cămin uriașă sau, mai bine spus, în apartamentul foarte spațios pe care îl împarte cu o
străină, Hannah face cunoștință cu exuberanta și strălucitoarea April
Clarke-Cliveden, noua sa colegă de cameră. Cu toate că cele două fete se află
la poli opuși – una incredibil de frumoasă și sexy, deșteaptă, chiar dacă lasă
impresia că nu se omoară cu învățatul, o maniacă a petrecerilor, dezinvoltă,
uneori chiar nerușinat de directă, cu alte cuvinte, o bombă cu ceas și o viperă
pregătită să muște când lucrurile nu ies așa cum își dorește, iar cealaltă, liniștită,
evitând să spună ceea ce gândește, inteligentă, frumoasă, dar nu ieșită din
comun, cu picioarele pe pământ, cumpătată, naivă, prietenoasă, un om de nădejde
(vă dați voi seama care-i care) – devin prietene bune, alcătuindu-și un grup,
să-i spunem exclusivist, din care mai fac parte Will – băiatul chipeș, râvnit
de toate fetele, Ryan – sportivul care pare că uneori are mai mulți mușchi
decât creier, Emily – fata bună la suflet, care știe și să se distreze când e
cazul, și Hugh – tocilarul, băiatul vulnerabil și ușor de manipulat. Toate bune
și frumoase. Prietenia lor se consolidează în timp, învață să aibă încredere
unul în celălalt, până când o crimă atroce le sparge gașca. Într-o seară, April
este găsită moartă, sugrumată, pe podeaua dormitorului ei, iar vinovatul, John
Neville, unul dintre portarii campusului, un bărbat trecut de prima tinerețe și
libidinos, este trimis după gratii. Zece ani mai târziu, Neville moare în
închisoare, susținând până în ultima clipă că e nevinovat. Măcinată de
remușcări, Hannah, acum însărcinată, vrea să afle adevărul, pornind o anchetă
pe cont propriu.
Am pomenit mai sus că romanul are la bază o rețetă clasică, adică este
structurat pe două planuri, trecut și prezent, capitolele în care este
ilustrată viața la Oxford fiind dublate de cele în care Hannah face cercetări
pentru a afla dacă John Neville a fost cu adevărat un ucigaș sau doar un bătrân
căruia îi plăcea să se uite după fundul studentelor, uneori întrecând măsura
buneicuviințe. Protagonista ia legătura cu membrii vechiului grup de prieteni
și cu unii profesori, căutând să stoarcă orice informație ce i-ar putea indica
direcția în care trebuie să înainteze. Nu e ușor, mai ales că printre
potențialii suspecți se află și Will, actualul ei iubit și tatăl copilului pe
care îl poartă în pântec, dar și iubitul
din studenție al lui April. Dar Hannah nu se lasă descurajată. În ciuda
faptului că moartea prietenei sale, cea care a învățat-o să iasă din zona ei de
confort și să-și făurească o identitate solidă, a dărâmat-o, e mai puternică
decât crede, reușind să înfrunte și asalturile violente ale ziariștilor care ar
face orice pentru un interviu cu cea care a dat un chip criminalului celei mai
strălucitoare stele de la Oxford.
Ca în cazul oricărui roman de genul, există și câteva minusuri. Unele
scene sunt cam tărăgănate, prea descriptive, un pic trase de păr și repetitive,
cu toate că sunt necesare pentru amplificarea tensiunii. Mi-ar fi plăcut să
dezvolte mai mult personajul lui Emily, care, spre deosebire de ceilalți, apare
adesea ca o umbră, un personaj mai „secundar” decât ar trebui să fie. De
altfel, mi-aș fi dorit ca suspansul să fie mai bine distribuit pe parcursul
cărții, și nu transpus într-o serie de scene aglomerate în ultima sută de
pagini. Cu toate astea, Ruth Ware știe ce face, și de asta îi citesc cu interes
cărțile. „Crimă la Oxford” se numără printre cele mai bune romane ale sale și
constituie o lectură ușoară, relaxantă și captivantă, ce nu vă va dezamăgi.
