Recenziile Mădălinei 60 - Încercările Reginei Soarelui de Nisha J. Tuli

Titlu: Încercările Reginei Soarelui 

Serie: Artefactele Ouranosului (#1)

Autor: Nisha J. Tuli

Editura: LITERA

Titlu original: Trial of the Sun Queen (2022)

Traducere de Oana Barbu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 3,90 (din 30.247 note)

 

            Doisprezece ani în închisoare te pot transforma într-un monstru. Adesea, e nevoie să adopți legile junglei pentru a supraviețui, iar asta presupune să lupți cu ghearele și cu dinții pentru orice îți dorești, oricât de neînsemnat ar fi acel lucru. Dar ce ți-ai putea dori, în afară de libertate, când afli cum arată cerul doar atunci când ești aruncată în Groapă, cea mai cumplită formă de tortură existentă la Nostraza. Bătăile, agresiunile gardienilor și caznele suplimentare sunt un paradis, spre deosebire de trei zile petrecute în Groapă, fără hrană, fără apă, fără posibilitatea de a te proteja de frig și ploaie, la mila bestiilor ce pândesc din umbrele pădurii. Nu le pasă că ești doar piele și os; nu le pasă că ești murdară și acoperită cu cicatrici. Tot ce-și doresc e să se joace cu mintea ta cuprinsă de delir și să te devoreze dintr-o singură înghițitură. Ești o pradă ușoară, nu te poți apăra. Voința nu e suficientă să reziști când toți vor să scape de tine, pentru că aduci numai belele. Însă pe cât de simplu e să mori în spatele zidurilor  fortificate ale închisorii, pe atât de imposibil este să ți se ofere o cale de scăpare. Și dacă, prin absurd, chiar ți se oferă o șansă să-ți schimbi destinul, e aievea? Sau doar o iluzie amăgitoare?

            Nisha J. Tuli ne deschide poarta către un univers captivant, monstruos și violent, construit pe baza antitezei dintre zi și noapte, lumină și întuneric, bine și rău, transgresat de personaje care mai de care, dar necizelate, ce poartă încă urmele cernelii cu care au fost scrise, nereușind să scape de exagerările trăsăturilor de caracter și de clișeele fanteziei. Sunt tentată să afirm că „Încercările Reginei Soarelui” nu este un Romantasy getbeget, pentru că, în pofida faptului că relațiile de dragoste ocupă un spațiu semnificativ în carte, în prim plan se află acțiunea fantasy, care, cu toate că am mai citit romane de genul, mi-a plăcut foarte mult. În anumite privințe, autoarea reușește să spargă tiparele, în primul rând prin faptul că protagonista sa nu este, de la început, până la sfârșit, o eroină tipică. Singurele ei calități sunt cele sufletești, din punct de vedere fizic – și nu mă refer la frumusețea ei – putând fi cu brio un personaj secundar. Dar tocmai simplitatea ei o face deosebită, și tot ce pot spune e că am adorat-o, așa cum cred că veți face și voi.

La doar doisprezece ani, Lor a fost aruncată în închisoare din porunca Regelui Aurorei, alături de sora și fratele ei, pentru simpla vină că există. Din păcate, nu i-a fost deloc ușor. Fiind în permanență conștientă de tot ce a pierdut; nevoită să se vândă pentru un săpun, o frântură de umanitate într-un infern infinit; mereu gata să se ia la harță cu ceilalți deținuți și cu gardienii, făcând tot ce-i stă în puteri să demonstreze că locul ei nu e acolo. Însă o astfel de altercație îi aduce o pedeapsă de două săptămâni în Groapă, care este pur și simplu o groapă în mijlocul pădurii, din care deținuții nu pot evada, și chiar dacă ar reuși, n-ar apuca să facă nici măcar doi pași până să fie înfulecați de creaturile hidoase ce-i pândesc. Speriată că nu-și va mai vedea niciodată frații, Lor își găsește alinarea în superba Auroră Boreală ce colorează cerul întunecat în fiecare noapte. Dar Aurora nu îi ține de foame sau de cald. Însă ceva plutește în aer, ceva periculos amestecat cu un licăr de speranță. Aproape la un pas de moarte, Lor aude zgomotele unei răzmerițe în interiorul zidurilor Nostrazei, dar nu apucă să afle despre ce e vorba, pentru că este răpită, aproape în chip minunat, de un bărbat cu aripi albe. La scurt timp, eroina noastră se trezește într-o cameră bogat ornamentată din Aphelion. Ajunge în palatul lui Atlas, Regele Soarelui, în calitate de cea de-a zecea ofrandă, urmând să lupte împotriva a nouă tinere de viță nobilă, exagerat de frumoase și elegante, pentru a obține titlul de Regină a Soarelui. Încercările la care trebuie să ia parte măsoară curajul, înțelepciunea și abilitățile viitoarei Regine de a-și conduce poporul, însă Lor nu înțelege de ce a fost aleasă, întrebându-se obsesiv dacă secretul ei a fost descoperit.

Povestea ei este completată de cea a lui Nadir, Prințul Aurorei, care caută să-și detroneze tatăl. Aflând că un deținut a evadat din Nostraza, Nadir începe să cerceteze, dorind să afle cine i-a putut stârni atât de tare interesul Regelui. Antiteza dintre Nadir, care are toate însușirile răufăcătorului – e năucitor de frumos și puternic, inteligent, perseverent și periculos – și Atlas, care, firește, posedă toate trăsăturile eroului – e irezistibil, bun ca pâinea caldă, dornic să încalce regulile pentru aleasa inimii sale. Dar acolo unde e lumină din belșug, umbrele sunt mai întunecate ca oriunde altundeva. Iar Lor trebuie să-și folosească tot curajul ca să scruteze bezna și să ajungă la adevărata flacără.

Plină de provocări incitante, răsturnări de situație neașteptate și un final exploziv, „Încercările Reginei Soarelui” reprezintă una dintre cărțile de colecție pe care trebuie să le ai în bibliotecă. Nu doar că pare ruptă din soare cu paginile galbene, dar e și o lectură relaxantă, ce te va ține cu sufletul la gură până la ultimul capitol. Însă universul pe care Nisha J. Tuli abia îl schițează în acest prim volum al seriei continuă și ne promite mult mai multe aventuri fantastice, iar eu abia aștept...

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 59 - Mireasa de Ali Hazelwood

Titlu: Mireasa 

Autor: Ali Hazelwood 

Editura: LITERA

Titlu original: Bride (2024)

Traducere de Simona Săsărman

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 4,12 (din 162.693 note)

 

            Cum ar fi ca lumea să fie stăpânită de trei facțiuni puternice, care se urăsc de moarte? Cum ar fi să trăiești zilnic cu frica în sân că în orice clipă poate izbucni un război cumplit între oameni, vârcolaci și vampiri? Ar fi sfârșitul. Râuri de sânge roșu, verde și violet s-ar revărsa pe străzi, cadavre pe jumătate transformate în lupi ar zace pe caldarâm, trupurile chircite ale vampirilor s-ar topi sub razele ucigătoare ale soarelui, iar victimele umane s-ar descompune în tihnă. O astfel de imagine e de-a dreptul grotescă. Toți știu ce presupune o bătălie de așa amploare; toți sunt conștienți de pierderile pe care le vor suferi, însă conducătorii sunt pregătiți să-și apere teritoriul cu orice preț. Dar, înainte să se ajungă la rezolvarea neînțelegerilor pe cale violentă, s-a încercat soluționarea disensiunilor politice pe cale amiabilă. Asta presupune ca fiecare facțiune să trimită o ofrandă de pace către celelalte. Și nu vă imaginați că-și trimit aur, nestemate, bani sau cine știe ce obiecte extrem de valoroase. Nici poveste... Fiecare trimite câte un membru de seamă al facțiunii, fiica unui consilier vampir, perechea unui vârcolac, pricepeți voi, o persoană importantă de dragul căreia nimeni n-ar porni un război. Târgul ăsta durează de secole, iar până acum a funcționat destul de bine, exceptând micile altercații, ura și resentimentele ce nu pot fi înăbușite sub nicio formă. Dar noua generație, ale cărei idei sunt mult mai pașnice și tolerante, ar putea schimba definitiv destinul tuturor, firește, dacă reușesc să-i înduplece pe bătrânii care țin frâiele cu mâini de fier.

            Misery Lark este vampir, dar și-a petrecut aproape toată viața în lumea oamenilor, pilindu-și colții amenințători și purtând lentile de contact căprui, ca nimeni să nu descopere ce este cu adevărat. A stat atât de mult timp printre oameni, încât le-a învățat obiceiurile, pe unele chiar le-a adoptat, ajungând să fie detestată de propriul neam. Și-a găsit un loc de muncă, a devenit un geniu al computerelor, dar, cel mai important, s-a împrietenit cu Serena, o fată orfană, alături de care a crescut, împărțind totul, de la clipele fericite, la momentele triste, chiar și același pat. Afecțiunea ce le leagă a depășit de mult granițele prieteniei, Misery și Serena fiind ca două surori, nedespărțite oricât s-ar ciondăni. Și nu cred că mai e nevoie să precizez că Serena știe ce este prietena ei. Însă Serena a dispărut din apartamentul pe care cele două fete îl împart, lăsând în urmă doar o pisică pufoasă și cam urâcioasă. Niciun alt indiciu, nicio scrisoare, niciun bilet. Iar acum, protagonista noastră e dispusă să facă orice îi stă în putință ca să-și găsească prietena, chiar dacă asta înseamnă să-și riște propria viață.

            Colac peste pupăză, o altă veste îi dă lumea peste cap lui Misery. Tatăl ei, cel mai puternic consilier vampir din regiune, o cheamă acasă ca s-o ofere de soție noului Alfa al vârcolacilor. Căsătoria ei cu Lowe Moreland este doar de conveniență, o alianță politică între vampiri și vârcolaci, menită să țină doar un an. Pacea e esențială între cele două facțiuni, în ecuația asta oamenii fiind doar de umplutură, fiecare încercând să-i atragă de partea lui. Pe Misery o așteaptă zile grele în ținutul lupilor, fiind nevoită să înfrunte ostilitatea celor din haită și câteva încercări de asasinat, cu alte cuvinte, chestii obișnuite pentru un vampir aflat pe teritoriul inamic. Dar trebuie neapărat să-i câștige încrederea lui Lowe, ca să-și ducă la bun sfârșit misiunea.

            Ali Hazelwood e celebră pentru romanele sale de dragoste, picante și incitante, însă eu am descoperit-o de curând. „Mireasa” e al doilea roman pe care îl citesc de la ea și, sinceră să fiu, am rămas plăcut surprinsă. Trecând peste scenele fierbinți, care nu sunt puține, povestea este bine construită, cu o intrigă mult mai complicată decât ar părea la prima vedere, plină de suspans și întorsături neașteptate, iar personajele sunt atent conturate și de-a dreptul savuroase. Cred că cel mai mult am apreciat onestitatea dintre personaje – e primul Romantasy citit, în care protagoniștii nu au secrete unul față de celălalt, nu se mint inutil – nu au genul de relație în care ea pleacă fiindcă a aflat un adevăr de mult îngropat, iar el vine după ea pentru că își dă seama că a greșit și nu poate trăi fără ea –, încercând să colaboreze chiar dacă sunt dușmani. Firește, clișeul enemies-to-lovers e prezent, dar e transpus atât de bine în narațiune, încât am reușit să ignor tiparele perpetuate la nesfârșit în romanele de dragoste. Misery e o eroină ca la carte, de care m-am atașat încă de la primele pagini. E determinată, rece ca gheața, nemiloasă dacă e cazul, inteligentă, letal de frumoasă și, paradoxal, iubitoare, atentă la nevoile unei fetițe de șase ani care i-a intrat pe sub piele, în ciuda împotrivirilor sale, și gata oricând să-și pună viața în joc pentru cei dragi. Chipul ei nu prea se potrivește cu ura ce mocnește între facțiuni, alături de Lowe și fratele ei geamăn reprezentând schimbarea de care are nevoie întreaga lume.

            Vă las pe voi să decideți dacă merită. Eu zic că da, chiar dacă, inițial, am cumpărat cartea doar pentru marginile colorate. E o lectură ușoară, captivantă; un romantasy cu nuanțe de Urban Fantasy ce vă va introduce într-un univers cu un echilibru precar, în care, mai mult decât o luptă pe viață și pe moarte între specii diferite, dar care reușesc cumva să conviețuiască, se poartă un război al orgoliilor, trădarea și lipsa de încredere în propria familie fiind la ordinea zilei. Și ceva îmi spune că povestea nu se încheie aici...

COMANDĂ CARTEA