Titlu: Crângul de Alun
Serie: Crângul de Alun (#1)
Autor: Melissa Albert
Editura: YOUNGART
Titlu original: The Hazel Wood (2019)
Traducere de Laura Ciobanu
Anul apariției: 2019
Număr pagini: 360
Media pe Goodreads: 3,56 (din 98.976 note)
Voi știți
cine este Althea Proserpine? Nu? Haideți că vă spun eu... Althea Proserpine
este o celebră autoare de basme, ale cărei cărți sunt din ce în ce mai rare.
Practic, aproape că trebuie să ucizi pe cineva ca să pui mâna pe o ediție din
Hinterland. Știți că se spune că fiecare carte e o poartă spre o lume magică,
ei bine, nimic mai adevărat. Hinterlandul există, însă este foarte dificil să
ajungi la porțile sale. Îl poți găsi doar dacă locuitorii lui, adică poveștile,
vor să-l găsești, altfel, te poți învârti în jurul lui zadarnic. Cu toate
acestea, poarta le este deschisă poveștilor care reușesc să se împotrivească
firului deja țesut sau celor care au fost uitate, putând ajunge în lumea reală.
Însă echilibrul tărâmului de basm este din ce în ce mai fragil... Și uite așa
începe totul...
Aceasta este povestea lui Alice, nepoata Altheei,
și a încercării sale de a intra în Crângul de Alun, proprietate deținută de
bunica ei. Dar s-o luăm cu începutul. Alice și mama ei n-au petrecut mai mult
de un an într-un singur loc. Copilăria fetei a fost marcată de incidente
stranii și mutări spontane. Mult timp eroina noastră a crezut că este urmărită
de ghinion, însă avea să descopere că altceva sau altcineva le făcea viața un
calvar. După moartea subită a bunicii sale, despre care nu știe decât că a
scris o carte de basme, evenimentele inexplicabile încetează, până când, într-o
zi, mama ei dispare fără urmă. Complet dezorientată, furioasă și moartă de
îngrijorare, Alice se refugiază în casa prietenului și colegului său de școală,
Finch, cu ajutorul căruia se străduiește să-i dea de cap situației complicate
în care se află. Mai mult decât atât, fata este urmărită de niște personaje ciudate,
care îi dau fiori de fiecare dată când le surprinde privind-o. Ca să fie treaba
treabă, tânăra își dă seama că unul dintre indivizii care o supraveghează este
cel care a încercat s-o răpească când era mică. Alice nu știe ce să facă, însă
constată că încurcătura în care e prinsă are o strânsă legătură cu volumul
scris de bunica ei. Pentru a elucida misterul, Alice și Finch pornesc în
căutarea Crângului de Alun, și, credeți-mă, călătoria lor nu e deloc ușoară, la
fiecare pas lovindu-se de câte un obstacol, mai mult sau mai puțin
supranatural.
Pe jumătate un Urban Fantasy
plin de mistere, dar banal, în care realitatea își pierde consistența și
granițele, devenind scena poveștilor străvechi și sângeroase, pe jumătate un
basm macabru, plin de personaje sinistre care caută să-și schimbe destinul
făurit de Țesătoare, „Crângul de alun”, de Melissa Albert, reprezintă, în
adevăratul sens al cuvântului, un haos fantezist, greu de îmblânzit și de
ordonat; o narațiune rebelă ce își urmează cursul, în ciuda faptului că,
uneori, se abate de la drumul drept, rătăcind prin cine știe ce ținuturi
lipsite de sens. Autoarea se reîntoarce la formula inițială a basmelor, scoțând
în evidență elementele întunecate, morțile violente, pedepsele crude, aparițiile
grotești etc, evitând să-și construiască personajele folosindu-se de
arhetipurile arhicunoscute. Din acest punct de vedere, aș putea spune că
basmele pe care le născocește și le prezintă prin intermediul Altheei
Proserpine, un personaj absent, dar care constituie nucleul cărții și dublul
autoarei, sunt cât se poate de originale. De fapt, Melissa Albert construiește un
univers dedicat exclusiv maleficului, instanțele benefice putând fi numărate pe
degetele de la o mână. Toate personajele, inclusiv protagonista, sunt
construite din mai multe fațete, umbre și lumini, atitudinea lor schimbându-se în
funcție de contextul în care se găsesc. Sinceră să fiu, acest aspect mi-a
plăcut foarte mult și m-a împins să citesc cartea până la capăt, cu toate că
ritmul lent al întâmplărilor, haosul intenționat și unele secvențe puerile
aproape m-au convins să renunț.
Mi-ar
fi plăcut ca autoarea să insiste mult mai mult pe dezvoltarea basmelor din
cartea Altheei, dar și pe modul în care acestea pot fi schimbate dacă
personajele își doresc asta. Din păcate, capitolele respective au fost pe
repede înainte, incomplete și destul de subțiri în ceea ce privește
informațiile despre modul în care funcționează Crângul de alun. Cât despre
final, nu o să comentez nimic, fiindcă a fost partea care m-a dezamăgit. Însă
am speranța că al doilea volum, „Tărâmul Nopții”, o să-mi ofere ceva mai mult,
acoperind golurile lăsate de primul. Voi ce spuneți?
